Cerere de valoare redusă

Sentinţă civilă 2247/2013 din 18.11.2013


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MOTRU

Cerere de valoare redusă

Aprecierea actului normativ aplicabil ţinând cont de intrarea în vigoare a Codului  Civil.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. …../263/2013 reclamanta SC C. V.  SA prin  mandatar C. R. C. M. S. SRL în contradictoriu cu pârâtul S. S.  a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa fie obligat pârâtul  la plata către reclamantă a sumei de 338,89  lei  debit principal şi venituri  accesorii  190,29  lei din  care 22,69  lei penalităţi energie, 132,28  lei  taxă debranşare şi  35,32 penalităţi taxă debranşare/branşare, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii se arata că,  între creditor  în calitate de furnizor şi  debitor  în calitate de  consumator s-au desfăşurat  relaţii comerciale  ce au constata în furnizarea de energie electrică  de către reclamanta creditoare  către pârâta debitoare.

In drept , cererea  a fost motivată pe dispoziţiile art. 1.025 – 1.032 C.proc. civ.

În dovedirea cererii, reclamanta  a depus la dosar înscrisuri (filele 6-38).

Cererea este legal timbrată.

Instanţa a dispus prin rezoluţia din 27.08.2013, comunicarea către pârât a anexei nr. 3 formular de răspuns conform art. 1.029 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la dispoziţiile ce reglementează procedura specială privind cererile de valoare redusă, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1025 alin. 1 C.proc.civ.  procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică exclusiv litigiilor civile evaluabile în bani, al căror obiect principal, delimitat de alte accesorii sau cheltuieli de judecată, este mai mic sau egal valorii de 10.000 lei.

Verificând admisibilitatea cererii reclamantei, instanţa constată că aceasta îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 1025 şi 1028 C. proc.civ., iar competenţa de soluţionare a cererii revine Judecătoriei Motru, potrivit celor arătate în practicaua prezentei sentinţe. 

Potrivit dispoziţiilor art. 1029 C.proc.civ., procedura de judecată a cererii se desfăşoară integral în camera de consiliu.

Astfel, instanţa a dispus la data de 27.08.2013, comunicarea către pârât a anexei nr. 3 „FORMULAR DE RĂSPUNS” conform art. 1.029 alin. (3) din Codul de procedură civilă, însoţit de o copie a formularului de cerere şi de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă.

Instanţa constată de asemenea, că termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor în cuprinsul alin. 4 al art. 1029 C.proc.civ., pentru ca pârâtul să depună formularul de răspuns completat corespunzător, s-a împlinit fără însă ca acesta să răspundă pretenţiilor deduse judecăţii în cauză.

Analizând pe fond prezenta cerere de valoare redusă în raport de aceste cerinţe, instanţa constată că pretenţiile reclamantei sunt justificate, cererea urmând a fi admisă, pentru cele ce urmează::

Intre S.C. C. V. SA  şi pârât s-au derulat relaţii comerciale  ce au constat în  furnizarea de energie electrică  de către reclamanta  creditoare  către  pârâtul  debitor. Contravaloarea  energiei electrice furnizate către  debitoare  au fost facturate  cu mai multe facturi fiscale.

Din probele administrate se constată că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia asumata prin contract, pârâtul în schimb nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor de plata în termen  a sumele datorate .

Aşadar, în raport de aceste înscrisuri, în cauză, instanţa constată că raportul obligaţional creat este unul contractual, iar în condiţiile în care contractul este întocmit anterior intrării în vigoare a Codului civil, potrivit art. 6 alin. 2, alin. 3 C.civ., art. 102 alin. (1) Legea 71/2011, devin incidente dispoziţiile legale sub imperiul cărora contractul a fost întocmit, respectiv dispoziţiile art. 969 şi 970 C. civ. 1864, texte de lege potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege. Aceleaşi texte de lege impun executarea cu bună-credinţă a convenţiilor, ele obligând nu numai la ceea ce este expres întrânsele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dau obligaţiei, după natura sa.

 Astfel, fiind instituită obligativitatea contractului legal încheiat, de la care părţile nu se pot sustrage.

Totodată, instanţa reţine că potrivit art. 1082 C.civ. 1864, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligaţiei, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credinţă din partea-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 1270 si următoarele din C.proc.civ.  instanţa va aprecia ca întemeiată cererea urmând să p admită şi să oblige pârâtul să plătească reclamantei suma de 338,89  lei  debit principal şi venituri  accesorii  190,29  lei din  care 22,69  lei penalităţi energie, 132,28  lei  taxă debranşare şi  35,32 penalităţi taxă debranşare/branşare, total 529,18 lei.

În baza art. 1031 C.proc.civ.  şi reţinând culpa procesuală a pârâtului, instanţa îl  va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantei de acest proces, respectiv 50 lei reprezentând contravaloare  taxă judiciară de timbru.

Văzând şi dispoziţiile art. 1030 alin. 3 C.proc.civ.,