Revendicare imobiliară

REVENDICARE IMOBILIARĂ.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 6869/2012, pronunţată în dosarul nr. 3702/190/2011

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub numărul de mai sus, reclamanţii M.V. şi  M.M. au solicitat să se dispună obligarea pârâţilor C.D. şi C.I. la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra porţiunii de terasă ce le-a revenit reclamanţilor, precum şi asupra pivniţei, proprietatea acestora din urmă, aflată la demisolul clădirii ce le-a revenit în baza Sentinţei civile nr. 3606/2010, pronunţată de Judecătoria B în dosarul civil nr. 3615/190/2006, să le predea în posesie şi să se abţină pe viitor de la orice acte de tulburare a dreptului acestora de proprietate asupra imobilelor; cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că reclamanţii sunt proprietari asupra imobilului identificat în CF 4555/I B, nr. top. 2702/7/I, compus din 1 cameră, bucătărie, terasă în suprafaţă de 9,25 mp şi pivniţă. Prin sentinţa civilă menţionată s-a partajat atât beciul, cât şi terasa, care, iniţial, era comună cu porţiunea de terasă a pârâţilor, sentinţa rămânând irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de ambele părţi. Cu toate acestea, reclamanţii susţin că pârâţii nu vor să pună în executare de bună-voie dispozitivul hotărârii, în sensul de a le lăsa libera folosinţă a beciului şi a terasei.

În drept s-au invocat prevederile art. 480 Cod civil.

În probaţiune s-a solicitat acvirarea dosarului nr. 3615/190/2006 şi admiterea interogatoriului pârâţilor. 

Legal citaţi, pârâţii C.D. şi C.I. au formulat întâmpinare, precizată la termenul din 18.10.2011, prin care au solicitat respingerea acţiunii introductive ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că reclamanţii nu fac dovada dreptului de proprietate conform art. 557 pct. 4 coroborat cu art. 885 şi 887 pct. 1 din Codul civil, respectiv, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândeşte prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispoziţiilor art. 888, cu excepţia cazurilor stabilite la art. 887, adică drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară dacă provin din moştenire, accesiunea naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. De asemenea, conform art. 6 pct. 6 din Codul civil, dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi. Astfel, reclamanţii nu pot exercita acţiunea în revendicare întrucât aceasta este exclusivă proprietarului.

Pârâţii susţin că acţiunea este neîntemeiată motivat de faptul că, în cazul acţiunii în revendicare, fiind vorba de mijlocul de apărare al proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, este necesar să existe calitatea de posesori în persoana pârâţilor. Aceştia arată că îşi exercită dreptul de proprietate asupra terasei prin trecere şi acces la imobilul apartament, proprietatea lor, aceasta fiind unica modalitate de utilizare. Mai mult, reclamanţii, cu rea-credinţă, au amplasat diferite obiecte pe terasă pentru a îngreuna utilizarea acesteia conform destinaţiei sale.

În ceea ce priveşte pivniţa, pârâţii arată că aceasta este proprietatea lor, dobândită prin cumpărare şi moştenire, precum şi în temeiul legii, contractul invocat de reclamanţi ca sursă de dobândire a acestui bun fiind nul absolut. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 391/1997, încheiat între antecesorii pârâtului C.D., aceştia au dobândit un drept de proprietate asupra imobilului apartament nr. 2 din B, str. I, nr. 17, precum şi asupra terenului de sub construcţie, conform art. 9 din HG 11/1997. Astfel, în conformitate cu art. 489 Cod civil, proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei şi subfeţei lui, rezultând că pivniţa în litigiu, încorporată integral în subfaţa terenului menţionat, a revenit antecesorilor pârâtului, o dată cu imobilul cumpărat. Ulterior, prin succesiune legală, aceste drepturi s-au transferat în patrimoniul pârâtului.

Pârâtul mai arată că, sub aspectul vânzării acestei pivniţe, contractul încheiat de Primăria B prin care a înstrăinat familiei R o parte din imobil, este nul absolut pentru cauză ilicită, deoarece la data de 26.11.1997, vânzătoarea cunoştea că nu mai este proprietara acestei părţi din imobil întrucât vânduse anterior întreaga suprafaţă de teren de sub casă, menţiunea din contractul cu antecesorii pârâtului fiind edificatoare în acest sens. Pe de altă parte, cumpărătorii au fost de rea-credinţă la momentul cumpărării întrucât cunoşteau amplasamentul pivniţei, fiind foşti chiriaşi în apartamentul pe care l-au cumpărat. În aceste condiţii, ambele părţi ale contractului ştiau că tranzacţionează proprietatea altei persoane.

În drept s-au invocat prevederile art. 115 şi urm. Cod procedură civilă, art. 557 pct. 4, 885 alin. 1, 887 alin. 1 şi 6 alin. 6 Cod civil.

În probaţiune s-a solicitat admiterea interogatoriului, proba testimonială şi dispunerea unei expertize, dacă va fi necesar.

Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din 19.06.2012, reclamanţii au solicitat instanţei să ia act de faptul că nu-şi mai susţin pretenţiile din acţiunea introductivă referitoare la revendicarea porţiunii de terasă ce le-a revenit potrivit Sentinţei civile nr. 3606/2010, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul civil nr. 3615/190/2006, datorită faptului că, în cursul derulării cauzei, pârâţii le-au lăsat libera folosinţă a terasei.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. 3606/09.06.2010, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, pronunţată de Judecătoria B în dos. nr. 3615/2006, reclamanţilor le-a fost admisă cererea de partaj a beciului (pivniţei) imobilului cu nr. 17 din mun. Bistriţa, identificat în CF 4555 B, ei devenind proprietari în mod exclusiv pe o suprafaţă de 4,79 m2 din pivniţă (beci), precum şi în cotă de 1/3 din suprafaţa de 6,54 m2 reprezentând părţi comune ale beciului. Chiar şi înainte de pronunţarea acestei hotărâri, reclamanţi aveau un drept de coproprietate asupra beciului, drept ce decurge din calitatea de proprietar asupra apartamentului cu nr. 1 din imobil, beciul fiind destinat a fi folosit în comun de toţi proprietarii de apartamente din acel imobil, neexistând niciun temei ca numai unul dintre proprietari să utilizeze această parte comună indiviză.

Prin urmare, în prezent ne aflăm în situaţia în care pârâţii au calitatea de posesori neproprietari faţă de suprafaţa de 4,79 m2 atribuită exclusiv reclamanţilor, iar reclamanţii sunt proprietari neposesori ai suprafeţei menţionate, fiind îndeplinite condiţiile admiterii acţiunii în revendicare, denumită în mod sugestiv în doctrină acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Susţinerile pârâţilor în sensul că reclamanţii nu sunt proprietari ai beciului, întrucât dreptul acestora nu a fost înscris în cartea funciară nu pot fi primite, întrucât pârâţilor le este opozabilă hotărârea judecătorească menţionată la începutul considerentelor, dispozitivul hotărârii menţionând în mod expres obligaţia pârâţilor de a ridica lacătul de la uşa de intrare a pivniţei (beciului) imobilului, fiind partajat şi beciul prin această sentinţă.

Deşi reclamanţii ar fi putut solicita punerea în executare a hotărârii judecătoreşti respective pentru valorificarea drepturilor acestora, instanţa este ţinută a se pronunţa pe cererea de chemare în judecată formulată, context în care se remarcă faptul că reclamanţii au calitatea de coproprietari (fiind bun comun) în mod exclusiv pentru o parte din beci (n.red. 4,79 m2) şi de coproprietari  pentru cota parte de 1/3 din 6,54 m2, astfel că va fi admisă cererea aşa cum a fost precizată, pârâţii fiind obligaţi să permită reclamanţilor accesul în pivniţă pentru a-şi putea exercita drepturile ce decurg din calitatea de coproprietar, abţinându-se pe viitor de la orice acte de tulburare a drepturilor reclamanţilor asupra pivniţei imobilului menţionat.

Este adevărat că şi pârâţii sunt coproprietari la rândul lor asupra beciului, pentru suprafeţele ce le revin conform partajului, însă acest fapt nu poate fi de natură a le permite ca exercitarea drepturilor lor să se facă cu îngrădirea exercitării drepturilor ce aparţin reclamanţilor, conduita pârâţilor fiind contrară celor stabilite în mod irevocabil de instanţele judecătoreşti.

În fine, în temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere culpa pârâţilor ce sfidează practic o hotărâre judecătorească, instanţa va obliga pârâţii la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi în cuantum de 1.592,5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar şi onorariu avocat.

Împotriva sentinţei expuse, în termen, au declarat recurs pârâţii C.D. şi C.I., care au solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

S-au formulat următoarele critici faţă de sentinţa atacat:

În prezent reclamanţii intimaţi nu fac dovada dreptului de proprietate asupra  pivniţei, aşa cum prevăd dispoziţiile art.557 alin.4 din Codul civil, coroborate cu art.885, 887 alin.1 din Codul civil. Ei susţin ă acest aspect l-au invocat şi în faţa instanţei de fond însă aceasta a înlăturat apărarea lor reţinând că hotărârea judecătorească prin care reclamanţii au d0obândit dreptul de proprietate le este opozabilă pârâţilor.

Apreciază recurenţii că  instanţa de fond a încălcat dispoziţiile Noului Cod civil care sunt de imediată aplicare, dispoziţii care prevăd că dreptul de proprietate asupra imobilelor se dobândeşte doar prin înscriere în cartea funciară cu excepţiile reglementate, excepţii în care nu se învederează situaţia din prezenta speţă.

Cum reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate  în mod greşit s-a admis  acţiunea în revendicare.

O altă critică  formulată de recurenţi  se referă la faptul că  pivniţa revendicată de reclamanţi se află sub  imobilul apartament ce aparţine pârâţilor recurenţi astfel că aceasta este încorporată integral în subfaţa terenului proprietatea recurenţilor dobândită de autorul lor, prin cumpărare şi apoi de ei prin succesiune legală, astfel că, în prezent, recurentul  în calitate de proprietar al terenului este proprietar şi al subfeţei  acestui teren, care încorporează şi pivniţa revendicată.

Se susţine totodată că  este nul contractul de vânzare cumpărare  prin care primăria Bistriţa a vândut  familiei R o parte din pivniţă, cât timp n vânzătoarea nu era proprietatea acesteia şi  cunoştea aceste aspect, astfel că atât vânzătoarea cât şi cumpărătorii aui fost de rea credinţă. proprietarii critica  adusă sentinţei constând în aceea că în mod nelegal instanţa a admis acţiunea în revendicare în condiţiile în care reclamanţii nu au probat că sunt proprietari înscrişi în cartea funciară iar dispoziţiile art. din Codul civil prevăd că dovada dreptului de proprietate  se face cu extrasul de carte funciară.

Intimaţii, prin avocat, au formulat întâmpinare , prin care au solicitat respingerea recursului arătând că beciul în litiu a fost înscris în cartea funciară odată cu imobilul construcţie  şi că nu au  efectuat o nouă înscriere după pronunţarea sentinţei civile din dosarul nr.5615/190/2006, întrucât prin această sentinţă nu a fost schimbat în niciun fel situaţia de carte funciară, astfel că nu au avut ce înscrie în cartea funciară.

Cea de-a doua critică a fost formulată de recurenţi şi în dosarul nr.3615/190/2006 şi a fost rezolvată prin respingerea cererii reconvenţionale,  această apărare nefiind invocată pe cale reconvenţională în faţa instanţei de fond  conştienţi fiind că există autoritate de lucru judecat, dar au invocat prin recursul declarat probabil să  în ideea de a impresiona instanţa de recurs, considerându-se victime ale sistemului  de justiţie.

 Recursul declarat nu este fondat, nefiind dat niciun motiv de modificare a sentinţei atacate.

Domenii speta

Spete similare