Divort cu minori

Dosar nr. xxxx/193/2011   - divorţ cu copii -

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI JUDEŢUL BOTOŞANI

Şedinţa publică din data de

Completul compus din :

PREŞEDINTE –

GREFIER –

SENTINŢA NR.

Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect divorţ cu copii, formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâtul P.T-R..

La apelul realizat în şedinţă publică, se prezintă reclamanta asistată de av. A.M. şi pârâtul asistat de av. H.M. , lipsă fiind reprezentantul autorităţii tutelare.

S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care:

Se constată că la dosar s-a transmis, prin Serviciul Registratură, raportul de evaluare psihologică dispus a se realiza în cauză.

Nemaifiind cereri şi probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor, pentru formularea concluziilor finale.

Reclamanta solicită admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Totodată, solicită admiterea în parte a cererii reconvenţionale.

Pârâtul, prin apărător, solicită admiterea în parte a acţiunii şi admiterea cererii reconvenţionale. Cu cheltuieli.

Părţile depun la dosar chitanţe privind onorariul de avocat.

Instanţa reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă,

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani în data de xxx, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe soţul său pârât P.T-R., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de xxx2005, din culpa exclusivă a pârâtului, cu revenirea sa la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, încredinţarea către mamă, spre creştere şi educare, a minorei rezultate din căsătorie – P.L.-M. şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere corespunzătoare, în raport de venitul minim pe economie. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, se arată că neînţelegerile dintre soţi au apărut imediat după încheierea căsătoriei, fiind legate de administrarea veniturilor, pârâtul pretinzând ca minora să fie întreţinută exclusiv din câştigurile reclamantei. Pe fondul acestor neînţelegeri, reclamanta şi minora s-au mutat, în anul 2007, în locuinţa bunicii materne. Deşi pârâtul le-a urmat iniţial, promiţând totodată că-şi va schimba atitudinea, acest lucru nu s-a întâmplat, separarea în fapt intervenind în ianuarie 2008, când pârâtul s-a mutat la domiciliul mamei sale. Mai arată reclamanta că în urmă cu puţin timp, a înţeles motivul indiferenţei pârâtului faţă de viaţa de familie, anume faptul că acesta s-a implicat într-o relaţie cu o nepoată a sa minoră, relaţie ce a durat mai bine de trei ani.

În drept, petenta a invocat dispoziţiile Codului familiei.

În dovedire, s-au depus la dosar, în copie, certificatul de căsătorie şi certificatul de naştere al minorei.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care s-a arătat de acord, în parte, cu acţiunea părţii adverse, respectiv cu stabilirea locuinţei minorei la domiciliul mamei, cu plata a 1 din veniturile realizate din muncă şi cu revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei. A mai învederat pârâtul că în speţă nu poate fi reţinută culpa sa exclusivă, problemele cuplului fiind determinate de lipsa comunicării, de atitudinea de nepăsare a ambilor soţi şi de dificultăţile materiale. A susţinut pârâtul că acuzaţia de infidelitate este absolut denigrantă şi neîntemeiată, pretinsa relaţie limitându-se la acordarea unui ajutor financiar, la cererea reclamantei înseşi.

Pe cale de cerere reconvenţională, pârâtul-reclamant a solicitat instanţei să dispună exercitarea în comun a autorităţii părinteşti şi să încuviinţeze un program de legături personale cu minora, astfel: în prima şi a treia sâmbătă din lună, între orele 12-20, a treia zi de Crăciun, a doua zi de Paşti, prima săptămână din luna august. În motivare, s-a arătat că între copil şi tatăl său există o relaţie foarte apropiată şi că acesta din urmă doreşte să se implice în continuare în creşterea şi educarea minorei.

La termenul din data de xxx2011, faţă de cererile pârâtului şi faţă de dispoziţiile NCC, reclamanta a precizat că solicită să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească asupra minorei, fiind de acord cu programul de vizite solicitat (mai puţin săptămâna din luna august), cu menţiunea ca întâlnirile dintre pârât şi copil să aibă loc în prezenţa sa.

În cauză s-a încuviinţat şi s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială. Totodată s-a dispus efectuarea unor anchete sociale la domiciliile părţilor precum şi evaluarea psihologică a minorei. Cu privire la veniturile pârâtului s-au solicitat relaţii de la angajatorul acestuia.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit în data de xxx2005, căsătoria lor fiind trecută în Registrul stării civile al Primăriei mun. Botoşani, sub nr. xxx din aceeaşi dată. Din relaţia părţilor a rezultat minora P.L.-M., născută la data de xx.xx.xxxx.

Analizând susţinerile părţilor, depoziţiile martorilor audiaţi în cauză precum şi înscrisurile aflate la dosar, instanţa constată că, într-adevăr, relaţiile dintre cei doi soţi sunt grav vătămate, această situaţie fiind rezultatul comportamentului necorespunzător al pârâtului. Astfel, martorii au făcut vorbire despre temperamentul irascibil al acestei părţi, exteriorizat în nervozitate, limbaj şi gesturi violente, despre dezinteresul faţă de sarcinile căsătoriei (neimplicare în întreţinerea acesteia) şi, cel puţin, despre tentative de infidelitate. Este de spus, cu privire la acest din urmă aspect, că nu este necesar, pentru afectarea echilibrului relaţiei dintre soţi, ca faptele petentului să prezinte caracter penal. Este suficient că interesul manifestat faţă de o terţă persoană indică diminuarea ori chiar dispariţia ataşamentului şi, mai ales, a respectului datorat partenerului de viaţă.

În speţă nu s-au produs dovezi ale unei culpe concurente a reclamantei.

În condiţiile date şi având în vedere însuşi modul cum au înţeles părţile să prezinte situaţia de fapt a cuplului, instanţa apreciază că între soţi nu (mai) există afecţiunea şi respectul reciproc ce condiţionează bunul mers al oricărui mariaj. În lipsa acestor sentimente, menţinerea căsătoriei nu se justifică.

Pentru aceste considerente, constatând întrunite cerinţele art. 373 pct. 2 Cod civil, instanţa va admite cererea principală a reclamantei şi va dispune desfacerea căsătoriei părţilor, din culpa exclusivă a pârâtului.

În temeiul dispoziţiilor art. 383 alin. 3 Cod civil, instanţa va dispune revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, respectiv C..

Potrivit prevederilor art. 396 din acelaşi cod, odată cu pronunţarea divorţului, instanţa hotărăşte asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama, prioritar, de interesul superior al acestora.

În acord cu exigenţele acestui principiu, dispoziţiile art. 397 NCC au instituit regula exercitării în comun, de către ambii părinţi, a autorităţii părinteşti asupra copiilor rezultaţi din căsătorie. Cu titlu de excepţie, condiţionată de existenţa unor motive întemeiate, legiuitorul a reglementat şi posibilitatea exercitării autorităţii părinteşti doar de către unul dintre părinţii copilului - art. 398 alin. 1 NCC.

Apreciază instanţa, faţă de condiţiile prevăzute de acest din urmă text, că probele administrate în cauză nu permit concluzia potrivit căreia exercitarea în comun a autorităţii părinteşti ar fi imposibilă ori ar afecta însăşi bunăstarea copilului rezultat din relaţia părţilor. Astfel, în cauză nu s-a demonstrat că reclamantul a pus sau ar pune în primejdie viaţa, sănătatea, integritatea ori echilibrul minorei, astfel încât prezenţa ori implicarea sa în creşterea şi educarea copilului să contrazică interesului superior al acestuia din urmă.

Desigur, este de admis că deteriorarea/încetarea relaţiei personale a părinţilor se poate răsfrânge negativ asupra situaţiei copiilor lor. O atare situaţie nu echivalează însă, în mod automat, cu imposibilitatea exercitării în comun a autorităţii părinteşti, interpretare ce ar contrazice înseşi raţiunile legiuitorului, raţiuni în baza cărora s-a instituit regula prevăzută de art. 397 NCC.

Se mai observă, în acelaşi context, că Noul Cod civil a asociat varianta de excepţie a exercitării unilaterale a autorităţii părinteşti, unor situaţii limită precum decesul, punerea sub interdicţie, decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, imposibilitatea exprimării voinţei de către unul dintre părinţi (art. 507), situaţii care nu sunt comparabile simplei existenţe a unor conflicte privind modalitatea şi limitele relaţionării cu minora.

Mai apreciază instanţa, faţă de susţinerile martorilor propuşi de reclamanta-pârâtă, că pretinsa neimplicare a pârâtului în creşterea şi educarea copilului său, nu se poate constitui într-un argument al permanentizării/oficializării acestei situaţii. Nimic nu îl împiedică pe tatăl pârât să-şi reevalueze responsabilităţile şi să acorde o atenţie corespunzătoare creşterii şi educării fiicei sale, o atare atitudine fiind chiar de dorit. Pe de altă parte, este de admis că în situaţia în care pârâtul şi-ar menţine comportamentul dezinteresat, o soluţie de exercitare în comun a autorităţii părinteşti nu ar fi în măsură să stânjenească, în mod efectiv, exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti de către mama pârâtă.

În cele din urmă, este de observat că potrivit raportului de evaluare psihologică, minora îşi valorizează ambii părinţi, dorind reunirea familiei. Prin urmare, soluţia propusă de mama reclamantă ar contrazice însăşi voinţa fiicei sale minore, în interesul căreia a şi fost reglementată regula sus-amintită.

Se mai reţine, în ceea ce priveşte domiciliul minorei, că în prezent reclamanta şi fiica sa locuiesc în casa bunicilor materni, unde copilului i se asigură, în mod corespunzător, cele necesare creşterii şi educării.

Aşa fiind, având în vedere şi prevederile art. 400 NCC (relative la locuinţa copilului în caz de divorţ), instanţa va dispune ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în comun, de către ambii părinţi, locuinţa copilului urmând a fi stabilită la domiciliul mamei sale.

Prin art. 516 Cod civil, legiuitorul a instituit obligaţia legală de întreţinere dintre părinţi şi copii. La rândul lor, dispoziţiile art. 499 prevăd că tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului… Potrivit art. 529 alin. 2 din acelaşi cod, când întreţinerea este datorată de părinte… ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.

Reţine instanţa, în soluţionarea capătului de cerere privind întreţinerea minorei, că pârâtul-reclamant este angajat al SCM Înfrăţirea Botoşani, obţinând un venit lunar net de xx lei (potrivit adeverinţei îndosariate la fila 23). Se mai reţine, pe de altă parte, că pârâtul nu a făcut dovada incapacităţii (eventual parţiale) de muncă, situaţie în care, în speţă se impune reţinerea, drept reper în stabilirea pensiei, a venitului minim net pe economie (544 lei, conform HG 1225/2011). O altfel de soluţie ar fi prejudiciatoare pentru copil şi, totodată, discriminatorie pentru părinţii care nu au serviciu dar care, nefiind inapţi pentru muncă, sunt ţinuţi la contribuţii stabilite în aceleaşi condiţii.

Concluzionând, instanţa urmează a admite şi acest capăt de cerere, stabilind în sarcina pârâtului obligaţia de plată a unei pensii de întreţinere în sumă lunară de 136 lei, de la data formulării acţiunii şi până la majoratul beneficiarei.

Potrivit dispoziţiilor art. 401 NCC, părintele separat de copil are dreptul de a avea legături personale cu acesta. La rândul lor, prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 reglementează expres dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii…

În temeiul acestor dispoziţii şi văzând concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului, instanţa va admite, în parte, şi capătul de cerere cu acest obiect, încuviinţând stabilirea legăturilor personale dintre minoră şi tatăl său, potrivit programului ce urmează (acceptat şi de reclamantă), cu menţiunea că aceste întâlniri pot avea loc la domiciliul pârâtului, în absenţa mamei :

- prima şi a treia sâmbătă din lună, între orele 12-20;

- a treia zi de Crăciun;

- a doua zi de Paşti;

În identificarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, cel puţin în ultima perioadă, minora s-a aflat preponderent în grija exclusivă a mamei, astfel încât petrecerea unei săptămâni (în august) doar în prezenţa tatălui, ar putea să nu îi asigure tot confortul emoţional necesar vârstei. Pe de altă parte, câtă vreme s-a apreciat că pârâtul nu prezintă vreun pericol pentru copil, apare normal ca celelalte întâlniri să se poată realiza şi în absenţa mamei, la domiciliul tatălui ori în locaţii publice.

În temeiul art. 274 şi 276 CPC, dată fiind măsura admiterii pretenţiilor reciproce ale părţilor, instanţa va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată şi, pentru diferenţă, a obliga pârâtul la plata sumei de 250 lei. S-a reţinut, în acest sens, că reclamanta a avansat cheltuieli de 1039 lei (taxă de timbru, onorariu), în timp ce pârâtul – 539 lei (taxe, onorariu avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea principală formulată de reclamanta P.M., cu domiciliul în Botoşani, str. xxx, în contradictoriu cu pârâtul P.T.-M., domiciliat în Botoşani, Aleea, bl., sc., et., ap..

Admite în parte cererea reconvenţională.

Declară desfăcută căsătoria intervenită între părţi în data xxx2005 şi înregistrată în Registrul stării civile al Primăriei mun. Botoşani, sub nr. xxx din aceeaşi dată, din culpa exclusivă a pârâtului.

Dispune revenirea reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei, respectiv C.

Dispune efectuarea menţiunilor corespunzătoare în registrul de stare civilă

Stabileşte ca autoritatea părintească asupra minorei P.L.-M., născută în data de xxx2005, să fie exercitată în comun, de ambii săi părinţi.

Stabileşte locuinţa minorei la domiciliul mamei sale reclamante.

Obligă pârâtul-reclamant să achite, în favoarea minorei, o pensie de întreţinere în cuantum lunar de 136 lei, de la data formulării acţiunii şi până la majoratul beneficiarei.

Încuviinţează pârâtului-reclamant să stabilească legături personale cu minora, la domiciliul său, după cum urmează:

- prima şi a treia sâmbătă din lună, între orele 12-20;

- a treia zi de Crăciun;

- a doua zi de Paşti;

Compensează cheltuielile de judecată şi obligă pârâtul-reclamant, pentru diferenţă, să achite părţii adverse, cu acest titlu, suma de 250 lei.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xxx2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare