Plângere contravenţională

Dosar nr. XXXXXX/193/2012Plângere contravenţională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE

GREFIER

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXXX

Pe rol judecarea cauzei civile, ce  are ca obiect plângere contravenţională formulată de petenta S. V., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi.

La apelul nominal realizat în şedinţa publică, se constată lipsa părţilor atât la prima cât şi la a doua strigare a cauzei.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă.

În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile aflate la dosar pentru ambele părţi, apreciind ca fiind legală, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanţa se socoteşte lămurită, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată în data de xx.xx.xxxx sub nr. XXXXXX/193/2012 pe rolul Judecătoriei Botoşani, petenta S. V. a chemat în judecată pe intimata Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi- DJAOV Botoşani, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria ANV/20 nr. XXXXXX din xx.xx.xxxx, prin care a fost sancţionată contravenţional cu amendă în sumă de 25.000 lei pentru săvârşirea faptei prevăzută de art. 206^7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 şi snacţionată de art. 221^3 alin. 3 Legea nr. 571/2003, exonerarea de la plata amenzii şi restituirea bunurilor confiscate sau contravaloarea lor întrucât nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa şi procesul verbal atacat este nelegal şi netemeinic. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, având în vedere cuantumul foarte mare al amenzii.

În motivare, petenta a arătat că în ziua de xx.xx.xxxx, orele 0835 organele de control din cadrul IJJ Botoşani au identificat- o în zona pieţei centrale din oraş având asupra sa cantitatea de 40 pachete ţigări provenienţă diversă şi timbrate Republica Moldova. Petenta a menţionat că a fost sancţionată pentru încălcarea prevederilor art. 206^7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003. Totodată, i s- a reţinut în vederea confiscării cantitatea de 40 de pachete de ţigări, de diferite mărci.

Petenta a precizat că măsurile dispuse prin procesul verbal sunt netemeinice şi nelegale.

Petenta a precizat că se afla în traversarea trecerii de pietoni din apropierea amanetului „Proto” în Botoşani, moment în care a fost oprită de o patrulă de jandarmi, care au legitimat-o şi ulterior au condus-o în faţa unui controlor vamal, acesta din urmă aplicându-i sancţiunea contravenţională şi dispunând confiscarea cantităţii de ţigări avute asupra sa.

Petenata a precizat că ţigările au fost cumpărate cu câteva minute înainte de la o persoană necunoscută, la un preţ mai mic decât cel practicat în magazine, iar în momentul în care a fost oprită de echipajul de jandarmi se îndrepta spre locuinţa unde domiciliază temporar pe perioada şederii în România, precum şi că ţigările erau destinate doar consumului propriu, nu comercializării. 

Petenta a susţinut că fapta contravenţională reţinută în sarcina sa se constată de către organele fiscale competente, respectiv personalul de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor şi al unităţilor sale teritoriale astfel cum prevede art. 221^4 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, în timp ce în speţa de faţă fapta a fost constatată de către lucrători din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani, care nu au asemenea competenţă.

În drept, petenta nu şi- a motivat plângerea.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită şi de plata timbrului judiciar.

În dovedire, petenta a depus copii după procesul verbal de contravenţie contestat şi anexă (f.3-4), adeverinţa de reţinere a bunurilor (f.5), înştiinţarea de plată (f.6).

Prin întâmpinarea formulată, intimata Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi pentru Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal de contravenţie, cu toate măsurile dispuse prin acesta, procesul verbal fiind legal întocmit, iar fapta dovedită corespunzător.

În susţinerea acestei soluţii s- a arătat că, la data de xx.xx.xxxx, organele de control ale Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani au depistat-o pe numita S. V. în zona Pieţei Centrale din Botoşani care deţinea cantitatea de 40 de pachete de ţigări cu marcaje fiscale de Republica Moldova, care nu au fost introduse în sistemul român de accizare.

Nefiind competenţi a sancţiona fapta reţinută în sarcina petentei, organele de control au procedat la sesizarea inspectorilor vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani, cărora le-au predat documentaţia întocmită şi bunurile ridicate în vederea constatării şi sancţionării faptei contravenţionale. S- a susţinut că fapta săvârşită de petentă constituie contravenţia prevăzută la art. 221^3 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 şi că fapta petentei de a deţine produse accizabile, în speţă tigări, care nu au fost introduse în sistemul român de accizare, contravine prevederilor art. 20621 alin. 10 Cod Fiscal, constituie contravenţia prevăzută în Codul Fiscal la art. 2213 alin. 2 lit. b şi se sancţionează potrivit art. 221^3 alin. 3 lit. a) Legea nr. 571/2003, sancţiunea aplicându-se şi persoanelor fizice.

Intimata a precizat că elementul material al contravenţiei este deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, calitatea de subiect activ al acestei contravenţii aparţinând celui care deţine un astfel de produs, neavând importanţă că acesta este producătorul, proprietarul, că produsele provin sau nu de la un antrepozit autorizat sau că acestea au fost fabricate în mod ilegalşi achiziţionate pe bază de facturi, atata vreme cât petenta nu deţine un document justificativ al plăţii accizelor. De asemenea, nu prezintă importanţă scopul pentru care sunt deţinute aceste produse sau destinaţia acestora.

Intimata a precizat că petenta nu este la prima abatare de acest gen, aceasta a mai fost sancţionată la data de xx.xx.xxxx prin procesul verbal nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx cu amendă în cuantum de 20.000 lei, la data de xx.xx.xxxx prin procesul verbal nr. XXXXXX1/xx.xx.xxxx cu amendă contravenţională în cuantum de 20.000 lei şi confiscarea a 44 de pachete de ţigări, procese verbale împotriva cărora petenta a formulat plângere contravenţională, soluţia instanţei fiind de respingere a plângerilor formulate de către petentă, respectiv la data de xx.xx.xxxx prin procesul verbal de contravenţie nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx cu amendă în cuantum de 25.000 lei şi confiscarea a 139 de pachete de ţigări, proces verbal împotriva căruia petenta a formulat plângere contravenţională care face obiectul dosarului nr. XXXXXX/193/2012.

Intimata a arătat că fapta petentei este un act de indisciplină în respectarea legislaţiei vamale şi aduce atingere autorităţii instituţiilor statului, precum şi că petenta încearcă sa facă din instanţă o pârghie permisivă de a încălca legea, solicitând clemenţă.

Intimata a arătat că în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată petentei apreciază ca nu se impune reindividualizarea sancţiunii aplicate petentei, întrucat fapta săvârşita prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că desfăşurarea activităţilor comerciale ilicite produc consecinţe negative directe şi pe termen lung asupra economiei naţionale, având în vedere că vânzările din comerţul ilegal cu ţigări au atins în 2010 un procent de 25% din totalul vânzărilor de ţigări şi asta în condiţiile în care şi autorităţile confiscaseră circa 12 milioane de pachete de tigari provenite din comerţul ilegal de ţigări, iar amenda aplicată petentului reprezintă limita minimă prevăzută de lege.

Intimata a precizat că referitor la înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment, această măsură nu poate fi dispusa de instanţa decât în acele cazuri în care s-ar constata că faţă de modul concret în care s-au petrect faptele şi ţinând cont de circumstanţele personale ale petentului instanţa îşi poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus şi că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcţia preventivă a sancţiunii contravenţionale.

Intimata a apreciat că a admite, chiar şi în parte, o asemenea plângere, echivalează cu acceptarea instituirii unei ilegalităţi nepermise între persoanele fizice care respectă prevederile legale referitoare la deţinerea produselor accizabile şi cele care nu au respectat aceste reglementari, putându-se crea un precedent periculos prin încurajarea contrabandei şi comerţului ilicit de acest tip.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile Codului şi Regulamentului Vamal, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Codul Fiscal, Codul de Procedură Fiscală, Codul Civil si Codul de Procedura Civilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În apărare s-au depus copii copie procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 1649982 încheiat la data de xx.xx.xxxx şi anexă (f.29-31), înştiinţare de plată către S. V. (f.32), adeverinţă de reţinere a bunurilor nr. 8, încheiat la data de xx.xx.xxxx (f.33), proces verbal de ridicare în vederea confiscării la data de xx.xx.xxxx (f.34), proces verbal de stabilire a identităţii încheiat la data de xx.xx.xxxx (f.35), proces verbal de control corporal preventiv al persoanei (f.36), proces verbal de predare primire încheiat la data de xx.xx.xxxx (f.37), procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 121 din xx.xx.xxxx (f.38-39), procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 11 EN2 din xx.xx.xxxx (f.40-41) şi anexă (f.42), proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. XXXXXX1 din xx.xx.xxxx şi anexă (f.43-45).

Pentru justa soluţionare a plângerii contravenţionale, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt si de drept:

Prin procesul verbal de contravenţie seria seria ANV/20 nr. 0XXXXXX din xx.xx.xxxx, petenta S. V. a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 25.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 221^3 alin. 2 lit. b) Legea nr. 571/2003. Totodată, s-a dispus măsura complementară a confiscării cantităţii de 39 pachete ţigări marca Winston Blue, a câte 20 ţigarete fiecare, cu timbru de Republica Moldova şi 1 pachet ţigări marca Ritm Classic a câte 20 ţigarete, cu timbru de Republica Moldova.

În fapt s-a reţinut că, la data de xx.xx.xxxx, organele de control ale Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani au depistat-o pe numita S. V. în zona barului Tristar din municipiul Botoşni, deţinând asupra sa cantitatea de 13 pachete ţigări marca Plugarul, cu marcaje fiscale de Republica Moldova; 3 pachete ţigări marca More, cu marcaje fiscale de Republica Ucraina; 7 pachete de ţigări Viceroy, cu marcaje fiscale de Republica Ucraina; 21 pachete ţigări Wiston, cu marcaje fiscale de Republica Moldova. Organele de control au procedat la sesizarea inspectorilor vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani, cărora le-a predat documentaţia întocmită şi ţigările ridicate în vederea constatării şi sancţionării faptei contravenţionale

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 şi 17 din acelaşi act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanţa mai reţine că, potrivit art. 20621 alin. 10 Legea nr. 571/2003 este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută), iar conform art. 2213 alin. 2 lit. b) din acelaşi act normativ constituie contravenţie: deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 2961alin. (1) lit. l) din titlul IX1; şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei şi cu confiscarea produselor, iar în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, conform art. art. 2213 alin. 3 lit. a) Legea nr. 571/2003.

Instanţa apreciază ca fiind neîntemeiate susţinerile petentei în sensul că, contravenţia reţinută în sarcina petentei a fost constatată de către organele de control din cadrul Jandarmeriei Botosani, care nu au o astfel de competenţă.

Instanţa reţine că potrivit art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 în cazul în care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de indata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea.

De asemenea, conform  art. 280 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 din Codul Vamal  „în cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de politie sau de alte organe cu atribuţii de control în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată împreuna cu mărfurile care fac obiectul contravenţiei.

Din înscrisurile depuse la dosar de intimată instanţa constată că respectând prevederile legale mai sus menţionate organele de control din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Botoşani după ce au întocmit actele constatatoare au procedat la prezentarea lor către agenţii constatatori din cadrul Direcţiei Judeţeane pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani. Totodată, instanţa arată că agenţii constatatori din cadrul D.J.A.O.V. Botoşani sunt cei care au procedat la întocmirea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ANV/20 nr. 0XXXXXX din data de xx.xx.xxxx în sarcina petentei.

Astfel, fapta reţinută a fost în mod legal sancţionată de către inspectorii din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani şi nu de către organele de control ale inspectoratului Judeţean de Jandarmi.

Instanţa apreciază că fapta reţinută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare.

Analizând temeinicia aceluiaşi proces verbal, instanţa reţine că deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumţie relativă de veridicitate cu privire la  împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reţinută în sarcina petentaui reprezintă o ”acuzaţie în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce defineşte contravenţia, conform legislaţiei interne, şi natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzaţie în materie penală” are drept consecinţe incidenţa în respectiva cauză a prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură petenta şi a obligaţiei autorităţilor statului de a proba faptele reţinute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispoziţiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentaui i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este conturată în jurisprudenţa CEDO nu este încălcată.

Instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Instanţa constată că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal corespunde realităţii, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reţinute de către intimată, petenta nu a răsturnat prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal, împrejurările reţinute în procesul-verbal cu privire la această faptă fiind susţinute de probele administrate.

Din analiza prevederilor legale mai sus arătate rezultă că, elementul material al contravenţiei este deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false.

Prin urmare, calitatea de subiect activ al acestei contravenţii o are cel care deţine un astfel de produs, neprezentând relevanţă juridică provenienţa acestora, nici scopul pentru care sunt deţinute produsele respective sau destinaţia acestora.

În baza art. 2069 alin. 1 lit. b) din Codul fiscal este plătitoare de accize persoana care deţine produse accizabile sau orice altă persoană implicată în deţinerea acestora, fără a se distinge după cum această persoana este fizică sau juridică, autorizată sau nu (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Petentei i se impută deţinerea produselor cu marcaje fiscale de Republica Moldova, care nu au fost introduse în sistemul român de accizare.

Obligaţia de a nu deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile care nu au fost marcate revine fiecărei persoane.

Conform art. 2214 alin. 2 din Codul fiscal, sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 2213 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau celor juridice. Nici în acest caz legea nu distinge după cum persoana este autorizată sau nu. De altfel, o asemenea distincţie ar fi fost contrară raţiunii textului, din interpretarea logico-juridică şi sistematică a normelor incidente în cauză şi expuse mai sus, rezultând fără dubiu că, pentru a combate comercializarea şi consumul unor produse sustrase de la plata accizelor, legiuitorul nu putea restrânge sfera subiecţilor activi ce pot săvârşi aceste contravenţii la persoanele care au calitatea de comercianţi sau la antrepozitarii autorizaţi.

Raportat la susţinerile petentei conform cărora a cumpărat ţigările pentru consum propriu şi nu pentru comercializare, instanţa aminteşte faptul că petentei i se impută deţinerea produselor cu marcaje fiscale de Republica Moldova, care nu au fost introduse în sistemul român de accizare. Tot în acest sens, instanţa apreciază neîntemeiate susţinerile petentei, având în vedere că aceasta a fost depistată de jandarmi în piaţa centrală din mun. Botoşani (spaţiu destinat activităţilor de comerţ) având asupra sa 40 de pachete ţigări, care totalizează 800 de ţigarete (20 ţigarete/pachet), o cantitate suficient de mare pentru o persoană care încearcă să justifice achiziţia sa tocmai prin lipsa resurselor financiare, împrejurare care dă naştere prezumţiei simple de desfăşurare a unei activităţi comerciale de către petentă.

De altfel, nu trebuie omis că elementul material al contravenţiei îl constituie şi „deţinerea”, nu doar „comercializarea”  pe teritoriul  României, în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate.

De asemenea, instanţa aminteşte dispoziţiile art. 20643 din Legea nr. 571/2002, potrivit cărora: ”(1) Accizele pentru produsele accizabile achiziţionate de o persoană fizică pentru uz propriu şi transportate personal de aceasta în România sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziţionează produsele accizabile; (2) Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se vor avea în vedere cel puţin următoarele cerinţe:a) statutul comercial al celui care deţine produsele accizabile şi motivele pentru care le deţine; b) locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat; c) orice document referitor la produsele accizabile; d) natura produselor accizabile; e) cantitatea de produse accizabile”.

De asemenea, potrivit art. 20643 al. 3) şi al. 4) din Legea nr. 571/2003, produsele achiziţionate de persoanele fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi în cantităţile prevăzute în normele metodologice. În explicitarea acestor articole, în normele metodologice (HG  44/2004) se prevede că „se consideră achiziţii pentru uz propriu produsele cumpărate şi transportate de persoane fizice până în următoarele limite cantitative:  A. tutunuri prelucrate: 1. ţigarete - 800 bucăţi (40 de pachete); 2. ţigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 bucăţi (20 de pachete)”.

Astfel, instanţa apreciază că operează prezumţia simplă că respectiva cantitate de 40 de pachete ţigarete nu a fost achiziţionată pentru consum propriu, astfel apărările petentei în acest sens sunt neîntemeiate.

Coroborând toate probele administrate, instanţa reţine temeinicia contravenţiei imputate petentei prin procesul verbal de contravenţie contestat.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa reţine că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancţiunea aplicată trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită  fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Faptele imputate petentei sunt fapte de pericol, raţiunea instituirii lor fiind, în primul rând, prevenirea evaziunii fiscale şi a punerii în circulaţie a unor produse sustrase de la plata accizelor şi de la controalele prevăzute de lege, iar limitele ridicate ale amenzii contravenţionale (între 20 000 lei şi 100 000 lei), denotă un pericol social sporit.

Având în vedere elemente prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, precum şi atitudinea nesinceră a petentei care, a negat faptul că a cumpărat bunurile pentru a le comercializa în mod ilegal, la un preţ mai scăzut decât cel al bunurilor similare aflate în circuitul obişnuit al comerţului, instanţa apreciază că sancţiunea aplicată este proporţională cu gravitatea faptelor săvârşite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acesteia.

Instanţa apreciază că nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment având în vedere că petenta a mai fost anterior sancţionată prin procesele verbale de contravenţie nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, nr. XXXXXX1/xx.xx.xxxx, nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx pentru fapte similare deci cunoştea prevederile legale şi consecinţele nerespectării acestora, perseverând totuşi în săvârşirea acestei fapte contravenţionale. În condiţiile în care nici aplicarea repetată a unor amenzi suficient de ridicate nu a determinat petenta să se conformeze dispoziţiilor legale, înlocuirea cu sancţiunea averismentului a amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenţie contestat ar constitui o încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 şi o încurajare în săvârşirea faptelor de acest gen.

Prin urmare, nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului şi nici înlăturarea măsurii complementare a confiscării bunurilor.

În consecinţă, constatând legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petenta S. V. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi cu privire la procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ANV/20 nr. 0XXXXXX încheiat la data de xx.xx.xxxx ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea contravenţională formulată de petenta S. V., cu domiciliul în localitatea Glodeni, Republica Moldova, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, cu sediul în mun.Iaşi, B-dul N. Iorga, nr.10C, jud. Iaşi, cu privire la procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ANV/20 nr. XXXXXX încheiat la data de xx.xx.xxxx ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare