Plângere contravenţională

Cuprins pe materii: 

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă  nr. 687/13.12.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei …. sub nr. ……..la data de 25.05.2017, petentul S.D. M. a contestat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean ….., procesul-verbal seria …….nr. ….

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancţionat conform prevederilor art. 20 lit. D din Legea 171/2010,  cu amendă în valoare de 5000 lei.

De asemenea, a menţionat faptul că în data de 14.05.2017, la solicitarea pădurarului din localitate, a  efectuat activităţi de toaletare si curăţare a vegetaţiei din pădurea din vecinătatea comunei …... Activitatea a  efectuat-o la solicitarea si sub supravegherea acestuia, iar la finalizarea lucrărilor atât lui cât si fratelui său S. .cu care a muncit, pădurarul le-a permis să încarce resturile de lemn rezultate de la curăţare, în cele două căruţe pe care le aveau, ca drept plată în natură pentru munca prestată. Acesta nu le-a emis bon sau aviz pentru a transporta materialul lemnos rezultat iar ei nu au ştiut că este necesar si au mers cu lemnul către casă.

A mai arătat petentul că atât el cât si fratele său îşi întreţin  familiile din munca la câmp si cu ziua, neavând sursă de venit, a  mers să valorifice lemnul primit la numitul R.I din sat …. La adresa acestuia au  fost depistaţi de organele de poliţie care i-au sancţionat contravenţional pentru efectuarea de acte de comerţ fără a avea documente legale privind circulaţia materialelor lemnoase, conform prevederilor art.20 lit. d din Legea nr. 170/2010 cu amendă în valoare de 5000 lei. Totodată s-a dispus măsura confiscării cantităţii de 0,8 metri cubi material lemnos pe care o avea  în căruţă şi sancţionarea contravenţională şi a pădurarului.

A mai precizat petentul că are în întreţinere doi copii minori si pe soţia sa, care nu are loc de muncă, locuiesc cu părinţii si familia fratelui său,  care la rândul lor nu sunt angajaţi, în total 12 persoane singura sursă de venit fiind banii rezultaţi din munca la câmp si nu au  posibilitatea de a achita amenda.

Petentul a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment, având în vedere că este la prima abatere.

În drept, cererea nu a fost întemeiată.

În cauză a fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr.  80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Intimatul nu a depus întâmpinare, însă la  data de 14.07.2017 a depus raportul agentului constatator.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal contestat s-a aplicat petentului S. D o amendă contravenţională în sumă de 1000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de disp. art. 20 lit. d din Legea nr. 171/2010, constând în aceea că la data de 14.05.20176, ora 17,00, a  vândut cantitatea de 0,82 m.c. lemn esenţă de salcâm lemn foc, numitului R. I., efectuând comercializarea materialului lemnos fără respectarea prevederilor legale.

Petentul a semnat procesul verbal declarând că nu are de făcut menţiuni sau obiecţiuni.

Procesul verbal este încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001 şi nu conţine vicii de fond sau de formă de natură să atragă nulitatea acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa constată că în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului verbal de constatare a contravenţiei, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă, se reţine de regulă că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie iar în temeiul art. 249 Cod procedură civilă, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din cuprinsul procesului verbal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudenţă a devenit obligatorie pentru instanţele interne odată cu ratificarea Convenţiei Europene şi care se aplică cu preeminenţă  faţă de dispoziţiile dreptului intern potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României) în cazurile Anghel contra României din 4 octombrie 2007 şi Telfner contra Austriei, din martie 2001, a apreciat faptul că materia contravenţională aparţine domeniului penal, acuzatul – contravenient  beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, sarcina probei contrare revenind acuzatorului, respectiv organului constatator. Dar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, 7 octombrie 1988).

Forţa probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007.

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de constatare a contravenţiei beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

În consecinţă, procesul verbal de constatare a contravenţiei ce face obiectul prezentei cauze  face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din OG nr. 2/2001, probă care în speţă nu a fost făcută.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată instanţa reţine că art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 prevede că sancţiunea contravenţională trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite iar art. 21 alin. 3 din  acelaşi act normativ prevede că „sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevede că „avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”.

Cum orice sancţiune, inclusiv cea contravenţională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de educare şi prevenire, nefiind necesar în toate situaţiile aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale,  instanţa apreciază că în speţă sancţiunea avertisment răspunde cerinţelor de proporţionalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 şi art. 21 alin. 3 din  O.G. nr. 2/2001, în raport de gradul de pericol social concret al faptei şi de persoana contravenientului care este la prima abatere de acest gen.

Domenii speta

Spete similare