Despăgubire

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2017:010.001715

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. …………..

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA Nr. 1715/2017

Şedinţa publică de la 24 .11. 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul BC, în contradictoriu cu pârâta SC G. SRL, având ca obiect despăgubire - 9500 lei reprez. drepturi salariale restante perioada 28.03.2016-31.12.2016, suma de 3520 euro drepturi salariale perioada 01.07.2016-31.12.2016, plata dobânzii legale, sume actualizate, penalităţi.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile, reclamantul fiind reprezentat de avocat COA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Apărătorul reclamantului învederează că nu are obiecţiuni cu privire la raportul de expertiză.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat şi nici alte incidente de soluţionat, instanţa declară deschise dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul.

Apărătorul reclamantului solicită admiterea acţiunii; cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat şi onorariu de expert. Cu privire la capătul al doilea de cerere, solicită ca instanţa să aibă în vedere varianta a doua a raportului de expertiză întocmit în cauză.

Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile şi reține cauza pentru deliberare și pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. ………, reclamantul BC, în contradictoriu cu pârâta SC G. SRL a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 9.500 lei, reprezentând drepturi salariate restante pe perioada 28.03. 2016 - 31.12.2016 drepturi ce includ salariul de bază, conform contractului individual de muncă încheiat la data de 28.03.2016; la plata  sumei de 3520 euro, cu titlu de drepturi salariale conform anexei la contractual de munca din data de 28.03.2016, sumă ce i se cuvine de drept pentru perioada 01.07.2016-31.12.2016; la plata dobânzii legale, precum şi la actualizarea cu rata inflaţiei a  sumelor solicitate începând cu data solicitării şi până la plata efectivă a acestor sume;  aplicarea de penalităţi de întârziere până la plata efectivă a acestor sume, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 28.03.2016 a încheiat  un contract individual de munca cu pârâta sub nr.............., peduratanedeterminata.

Conform dispoziţiilor generale ale contractului individual de munca, reclamantul beneficia de drepturi salariale în cuantum de 1050 lei brut, pentru un program de lucru normal de 8 ore/zi.

In data de 01.07.2016 a fost încheiată anexa la contractual individual de muncă, numită Certificat de detaşare, conform căreia pârâta trebuia să-i plătească suma de 10 euro/oră pentru toată perioada în , care tranzitam teritoriul Franţei, sumă ce nu i-a fost remunerată în nici o lună.

In data de 06.12.2016 reclamantul a depus la pârâtă o notificare scrisă, înregistrată cu nr. 1576, prin care o informa despre încetarea contractului de muncă, conform art. 31 alin. 3 din Codul Muncii, fără preaviz, motivat de neînţelegerile intervenite pe parcursul desfăşurării contractului de muncă.

Salariul pe luna în cuantum de 1050 lei l-a încasat doar în perioadele în care firma nu îi trimiteau în curse, deşi acesta era stipulat în contractul de muncă drept venituri lunare.

Pentru perioada în care se afla în curse această sumă de 1050 lei i se scădea din sumele cuvenite ca şi diurne, deşi contractual de muncă spunea clar că diurnele se plătesc separat de salariul de baza, în funcţie de orele efectiv lucrate

Reclamantul a solicitat pârâtei plata drepturilor salariale restante şi emiterea adeverinţelor necesare întocmirii dosarului de şomaj. Pârâta a refuzat sistematic să dea curs solicitărilor sale.

În data de 06.01.2017 pârâta a emis decizia nr. 700, prin care încetează contractul de muncă al reclamantului, conform art. 61 alin. lit. a, deşi în data de 05.01.2017 reclamantul se deplasase la sediul firmei pentru a afla ce decizie s-a luat cu privire la solicitare sa şi i s-a comunicat de către avocatul firmei că este totul în regulă şi că i se va eliberata decizie de încetare a contractului fără preaviz.

Tot în aceeaşi zi, reclamantului i s-a solicitat la sediul firmei să dea o declaraţie prin care să menţioneze de ce nu s-a prezentat în perioada de preaviz, declaraţie unde a consemnat faptul că i s-a transmis de la sediul firmei că nu este necesar să se prezinte în perioada de preaviz, declaraţie înregistrată cu nr 34/05.01.2017

Reclamantul a învederat că, aşa cum a adus la cunoştinţă şi angajatorului, prin reprezentanţii săi, salariatul poate demisiona fără preaviz, dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă. Pentru că nu a primit drepturile salariale pentru munca depusă, pentru aceste considerente a fost nevoit sa se adresez instanţei.

Conform art. 161 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale angajatorului. Totodată art. 166 alin. 4 din Codul Muncii prevede că „(4) întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."

Reclamantul a susţinut că pârâta-angajator a încălcat în mod flagrant aceste prevederi legale, deoarece nici până la această dată nu i-a achitat tot salariul pentru perioada lucrată.

Cât priveşte dobânzile şi actualizările solicitate, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadenţă a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenţei şi data plăţii efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflaţiei are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani. (a se vedea de exemplu: Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Decizia civilă nr. 842 din 6 aprilie 2011).

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului de procedură civilă,  art. 161. 166, 260 şi următoarele, art. 266 şi următoarele din Codul Muncii, a OG 13/2011, OG 9/2000, art. 1530 şi următoarele din Codul civil.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtei.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, s-a arătat că între cele două părţi litigante a fost încheiat un contract de muncă, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse chiar de reclamant în probaţiune. Cu toate acestea, susţinerile acestuia sunt denaturate, încălcările obligaţiilor contractuale de muncă invocate prin cererea de chemare în judecată nefiind reale.

Privitor la primele două petite ale cererii formulate, prin care reclamantul solicită să îi fie acordate drepturile salariale pe care nu le-a încasat în perioada angării sale, a arătat faptul că pentru toată această perioadă i-au fost acordate toate drepturile salariale.

Astfel, în fiecare lună a fost realizată plata salariului conform contractului de muncă, fapt ce rezultă din viramentele bancare.

A învederat că din evidenţele contabile ale societăţii rezultă fără niciun echivoc faptul că reclamantului i-au fost acordate integral drepturile salariale la care face referire. A subliniat faptul că drepturile salariale ale reclamantului i-au fost achitate prin virament bancar, conform înscrisurilor ataşate.

De asemenea, diurnele i-au fost achitate reclamantului, lunar, fie prin virament bancar fie prin decont, situaţie ce rezultă din înscrisurile contabile ale societăţii.În probaţiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.

Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri și din oficiu a dispus emiterea de adrese către pârâtă în scopul obținerii de relații suplimentare, răspunsurile fiind comunicate și atașate la dosarul cauzei. Totodată, în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, care a fost întocmit de expert CE și atașat la dosarul cauzei.

Analizând actele dosarului în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța constată și reține următoarele:

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul BC a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 9.500 lei, reprezentând drepturi salariate restante pe perioada 28.03. 2016 - 31.12.2016 drepturi ce includ salariul de bază, conform contractului individual de muncă încheiat la data de 28.03.2016; la plata  sumei de 3520 euro, cu titlu de drepturi salariale conform anexei la contractual de munca din data de 28.03.2016, sumă ce i se cuvine de drept pentru perioada 01.07.2016-31.12.2016; la plata dobânzii legale, precum şi la actualizarea cu rata inflaţiei a  sumelor solicitate începând cu data solicitării şi până la plata efectivă a acestor sume, cu cheltuieli de judecată.

Așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr…….. reclamantul  BC a fost angajat la societatea pârâtă SC G. SRL pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 29.03.2016, pe postul de șofer, cu un program de 8 ore pe zi(40 de ore pe săptămână) și salariul de bază lunar brut de 1050 lei, până la data de 06 ianuarie 2017 când s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă prin decizia nr.700 din 06.01.2017. 

În conformitate cu prevederile art.39 alin. (1)  lit. a) din Codul muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar, potrivit art.40 pct.2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă.

Potrivit prevederilor art.168 alin.(1) din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată şi prin alte documente justificative, care să demonstreze efectuarea plății către salariatul îndreptățit.

Textul de lege reglementează modalitatea prin care poate fi probată plata salariilor, stabilind că acesta se va face prin înscrisurile prevăzute de lege doveditoare ale efectuării plății.

La alin.2 al aceluiași articol se prevede că statele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator, în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile.

În conformitate cu prevederile art.272 Codul muncii, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.

În speță, cu privire la primul capăt de cerere constând în plata drepturilor salariale restante pe perioada 28.03. 2016 - 31.12.2016 instanța reține că acestea au fost achitate în totalitate reclamantului, modalitatea de achitare fiind prin virare pe cardul bancar, dovadă în acest sens fiind extrasele de cont de la filele 55-64 din dosar. De precizat că pentru luna noiembrie 2016 reclamantului i-a fost virată doar suma de 465 lei, întrucât a prestat activitate doar 10 zile și de asemenea pentru luna decembrie nu a prestat activitate așa cum rezultă din ștatele de plată.

În ceea ce privește pretențiile aferente capătului doi al cererii, instanța reține că prin anexa la contractul individual de muncă-certificat de detașare, părțile litigante au convenit în acord cu prevederile legii Macron că în „calculul total al salariului lunar plus suma cheltuielilor totale acordate conform acordului semnat între angajați și societate, conceptul de cheltuieli indicat anterior include cazare, manipulare și cheltuieli de deplasare. Astfel părțile sunt de acord că orele lucrate de angajat în perioada în care acesta se află pe teritoriul francez, în conformitate cu regimurile/schemele de transport garantate prin Decretul 2016-418 din legea Macron, angajatul va primi  un salariu pe oră lucrată de 10 euro/oră, crescut eventual conform cadrului legal; această sumă va fi globalizată lunar și va fi calculabilă între elementele detaliate în salariul angajatului, completat eventual cu noțiunea de cheltuieli de deplasare, astfel încât printre calculul acestor concepte, angajatul percepe ceea ce este vizat în standardul în vigoare al legii cunoscute sub numele de Legea Macron”.

Rezultă astfel că pentru orele lucrate pe teritoriul Franței, reclamantului i se cuveneau câte 10 euro/pe oră.

Prin adresa din data de 05.07.2017 de la filele 1-2 din dosar, vol.II pârâta a comunicat instanței că așa cum rezultă din anexa la contractul individual de muncă, anexă care însoțește certificatul de detașare, salariul de 10 euro se acorda pe  oră lucrată, în conformitate cu regimurile/schemele de transport garantate prin Decretul 2016-418 din legea Macron. A susținut că activitatea reclamantului pe teritoriul Franței a constat în operațiune de tranzit, operațiune pentru care nu are obligația achitării sumei de 10 euro.

Întrucât din ordinele de deplasare depuse de reclamant la dosarul cauzei rezulta efectuarea de către reclamant și a altor operațiuni decât cele de tranzit, instanța a solicitat clarificări pârâtei în acest sens. Astfel, prin adresa din data de 06.10.2017 pârâta a comunicat că activitățile menționate în foile de parcurs întocmite pe numele BC, respectiv „luat remorcă”, „lăsat remorcă”, „descărcare”, „încărcare” se includ în ore lucrate. Că, orele lucrate efectiv de către reclamant pe teritoriul Franței sunt cele prevăzute în foile de parcurs precum și tahograful aferent fiecărui angajat pe perioada în discuție, pentru o corectă stabilire a orelor lucrate pe teritoriul Franței impunându-se efectuarea unei expertize(filele 116-117 din dosar, vol.II).

Prin urmare, instanța a repus în discuție efectuarea unei expertize de specialitate și solicitat pârâtei să depună la dosarul cauzei toate foile de parcurs și diagramele tahograf. Pe baza acestor înscrisuri expertul desemnat în cauză a întocmit raportul de expertiză, concluzionând că în perioada 01.07.2016-31.12.2016 reclamantul a lucrat pe teritoriul Franței un număr de 311 ore care nu au fost plătite conform anexei la contractul individual de muncă și  pentru care i se cuvine suma brută de 9648 lei, sumă care va fi avută în vedere și de instanță în condițiile în care acesta trebuia achitată reclamantului în baza anexei respective și care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective ca urmare a prejudiciului suferit prin devalorizarea monedei naționale.

Pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat salariatului ca urmare a neplății drepturilor salariale, reclamantul este îndreptățit de asemenea la acordarea dobânzii legale pentru sumele cuvenite şi neacordate de angajator, în temeiul art.166 alin.4 din Codul muncii, art.1530 Cod civil, art.1531 alin.1 Cod civil  și art.1535 alin.1 Cod civil.

Conform art.166 alin.4 din Codul muncii, ,,Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.

În baza art.1530 Cod civil, ,,Creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecință directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației”.

La art.1531 alin.1 Cod civil se prevede dreptul creditorului ,,la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării”.

În conformitate cu art.1535 alin.1  Cod civil,  „În  cazul în care o sumă de bani a ajuns la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.

Pentru considerentele mai sus expuse, se va admite în parte cererea de chemare în judecată și va fi obligată pârâta la plata către reclamant a sumei brute de 9648 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite şi neachitate acestuia pe perioada 01.07.2016-31.12.2016 în baza anexei la contractul individual de muncă-certificat de detaşare din 01.07.2016, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Va fi de asemenea obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei de 9648 lei de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă pentru  perioada 28.03.2016-31.12.2016.

În baza art. 453 alin.1 Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei, față de soluția de admitere în parte a cererii reclamantului, instanța va obliga pârâta la plata către acesta  a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu expert și parte din onorariul avocat.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea formulată de reclamantul BC, având CNP ………., cu domiciliul în …………, în contradictoriu cu pârâta SC G. SRL, cu sediul în …….., CIF RO ……..

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma brută de 9648 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite şi neachitate acestuia pe perioada 01.07.2016-31.12.2016 în baza anexei la contractul individual de muncă-certificat de detaşare din 01.07.2016, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Obligă pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei de 9648 lei de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă pentru  perioada 28.03.2016-31.12.2016.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 24.11.2017, la Tribunalul Gorj.

PREŞEDINTE, ASISTENŢI JUDICIARI,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare