Pretenţii

1. pretenţii -  SENTINŢA CIVILĂ NR.307 din 24 februarie 2010

Asupra cererii de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. /198/2007, reclamantul A A a chemat în judecată parata N F pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta la plata sumei de 4700 lei RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor făcute de el pentru consolidarea părţii de 1, proprietatea pârâtei, din imobilul cu două camere, situat în comuna Cîineni, sat Robeşti şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul arată că în urma partajului succesoral de pe urma autorilor A M şi A N, finalizat prin sentinţa civilă nr. 655/21.09.1995, casa autorilor a fost dobândită de părţi în proporţie de 1, fiecare primind câte o cameră şi 1 din sală, pivniţă şi verandă.

Precizează reclamantul că imobilul a fost edificat în anul 1920 din bârne, pe temelie de piatră, acoperit cu şiţă şi încă înainte de partaj se afla în stare avansată de degradare, astfel că pârâta , printr-o scrisoare l-a rugat să se ocupe de repararea imobilului.

Arată că, după partaj, deşi pârâta venea în localitate la locul situării imobilului nu a întreprins nimic pentru a-l repara deşi atât reclamantul cât şi Primăria i-au cerut acest lucru.

Pentru că imobilul se degrada încontinuu reclamantul a luat hotărârea de a repara partea ce i se cuvenea din imobil şi a obţinut autorizaţiile necesare, însă cu ocazia efectuării lucrărilor constructorii i-au spus că sunt necesare lucrări de consolidare la întregul imobil pentru ca acesta să nu se dărâme.

Menţionează reclamantul că a comunicat acest lucru pârâtei, însă aceasta nu a răspuns dar nici nu s-a opus efectuării lucrărilor.

Astfel, arată reclamantul că a efectuat următoarele lucrări la imobil: a consolidat temelia pe toată lungimea foişorului (faţă, spate); a acoperit cu tablă toată casa; a construit altă scară , închizând-o pe cea veche stâlpul de susţinere fiind putrezit; a acoperit scara.

Solicită ca pârâta să-i plătească 1 din aceste cheltuieli, care erau necesare şi urgente.

In drept reclamantul si-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 998 C.Civ.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar: copie notificare, copie dovadă de comunicare,copie calcul cheltuieli, copii planşe foto, copie B.I., copie sentinţa civilă nr.655/1995, copie cerere, copie certificat de urbanism, copie declaraţie, copie adresa nr. 2/4485/2001 şi adeverinţa nr.2719/2007.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri , proba testimonială cu doi martori şi expertiză tehnică de specialitate, iar pârâta a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu doi martori.

Au fost audiaţi în cauză martorii P I, S P, Ş M şi V I, declaraţiile acestora ataşându-se la dosarul cauzei.

Expertiza tehnică a fost efectuată în cauză de expert tehnic judiciar in specialitatea construcţii, C C.

Prin sentinţa civila nr. 7 din 10.01.2008 pronunţată de Judecătoria Brezoi a fost admisa acţiunea formulată de reclamant si a fost obligata pârâta să plătească reclamantului suma de 6149 lei , reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate de reclamant la partea din imobil ce aparţine pârâtei.  S-a dispus si obligarea pârâtei la plata sumei de 2390 lei reprezentând cheltuieli judiciare către reclamant.

In motivarea sentinţei instanţa a arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 998 C.Civ, invocate de reclamant in acţiune si nici cele ale gestiunii de afaceri, invocate de apărătorul reclamantului oral in şedinţă, dar sunt îndeplinite toate condiţiile îmbogăţirii fără just temei, astfel încât cel care şi-a mărit în mod nejustificat patrimoniul este obligat să restituie celui ce şi-a micşorat patrimoniul în măsura creşterii patrimoniului său.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta.

Prin decizia civila nr. 510/R/11.04.2008 Tribunalul Vâlcea a admis recursul formulat de  parata N F, împotriva  sentinţei  civile nr.  din  10 ianuarie  2008, pronunţată de Judecătoria Brezoi  în dosarul nr. /198/2007, a casat sentinţa mai sus menţionată şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie Tribunalul a arătat ca instanţa de fond a schimbat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată a reclamanţilor şi a soluţionat cauza in baza unui temei juridic  neinvocat  în proces şi nepus în discuţia părţilor, cum ar fi fost corect procedural legal.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr./198/2008.

In rejudecare, la termenul din 09.09.2009 reclamantul si-a precizat acţiunea in sensul ca temeiul juridic este îmbogăţire fără justă cauză şi că în subsidiar insistă pe gestiune de afaceri.

Pârâta a formulat întâmpinare fata de cererea precizatoare a reclamantului prin care a solicitat respingerea acţiunii, aşa cum a fost precizată, arătând ca reclamantul a săvârşit un abuz de drept efectuând reparaţiile fără nici o autorizare si trecând peste opoziţia paratei. Reparaţiile nu îi aduc nici un beneficiu din moment ce construcţia urmează a fi demolată. Nu sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justa cauza deoarece patrimoniul pârâtei nu s-a mărit ca urmare a lucrărilor efectuate de reclamant.

Reclamantul a depus la dosarul cauzei in copie declaraţie din 06.08.1988, iar parata a depus la rândul sau trei declaraţii.

S-a dispus completarea raportului de expertiza pentru a  se evalua si sporul de valoare, adus de reparaţiile efectuate de reclamant, părţii de imobil ce aparţine pârâtei.

 Raportul de expertiza completat se afla ataşat la dosarul cauzei.

Părţile au formulat concluzii scrise si au depus înscrisuri justificative in privinţa cheltuielilor de judecata.

La termenul din 20.01.2009 pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii introduse de reclamant, faţă de caracterul subsidiar al acţiunii întemeiată pe îmbogăţirea fără just temei, arătând ca reclamantul avea la dispoziţie o acţiune in pretenţii pentru o mică parte din îmbunătăţiri.

La acelaşi termen de judecată reclamantul şi-a mărit câtimea obiectului cererii solicitând ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 6961 lei sumă rezultând din expertiză şi care reprezintă contravaloarea reparaţiilor efectuate de reclamant la partea din imobil aparţinând pârâtei plus sporul de valoare adus acesteia.

Prin Sentinţa civilă nr. din 27 ianuarie 2009, Judecătoria Brezoi a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis în parte acţiunea obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 6545 lei către reclamant, reprezentând c/valoarea micşorării patrimoniului acestuia ca urmare a efectuării reparaţiilor la partea de imobil ce aparţine pârâtei. De asemenea, a fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 4399,20 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată pentru fond şi recurs.

Prin Decizia civilă nr./R din 14 mai 2009 a fost admis recursul, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă cu motivarea că se impune completarea expertizei tehnice deoarece nu toate îmbunătăţirile aduse imobilului erau şi necesare, respectiv consolidarea temeliei şi zid de cărămidă putându-se înlocui stâlpul şi grinda de lemn degradată, reparaţiile accesului la beci, tencuieli la soclu în faţă şi trotuarul de beton.

Se recomandă ca expertul să identifice lucrările ce erau absolut necesare pe care să le evalueze în funcţie de preţurile practicate în zonă.

Un alt motiv de casare este încălcarea principiului „non reformatio in pejus”, instanţa de fond agravând situaţia pârâtei în propria cale de atac.

Cu ocazia rejudecării dosarul a fost înregistrat sub nr./198/2009.

S-a suplimentat probatoriul în funcţie de indicaţiile instanţei de control judiciar cu o expertiză tehnică, specialitatea construcţii din conţinutul căreia instanţa reţine că au fost efectuate ca îmbunătăţiri necesare consolidarea temeliei cu soclu de beton şi zid de cărămidă tencuit în valoare de 416 lei, înlocuirea stâlpului şi grinzii degradate în valoare de 128 lei şi refacerea acoperişului în valoare de 4175 lei, rezultând o valoare totală de 4719 lei.

Faţă de probele dosarului instanţa reţine următoarele:

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată deoarece se încalcă principiul liberului acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din C.E.D.O., astfel că aceasta urmează a fi respinsă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei se reţine că imobilul este în coproprietate între cele două părţi şi la acesta reclamantul a executat o serie de lucrări de îmbunătăţire. La executarea acestor lucrări pârâta nu şi-a dat consimţământul aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor Ş M şi V I care menţionează că între părţi au existat neînţelegeri cu privire la repararea locuinţei, pârâta dându-şi acordul doar cu privire la acoperiş.

În atare situaţie reclamantul a înţeles să efectueze lucrările pe riscul său şi în baza temeiului juridic al îmbogăţirii fără just temei, i se cuvin doar cheltuielile necesare, respectiv acele cheltuieli efectuate pentru conservarea lucrului şi pe care însăşi pârâta ar fi fost obligată să le facă.

Aşa fiind în baza art. 987 cod civil instanţa va admite în parte acţiunea şi va obliga pe pârâtă la plata sumei de 4719 lei cu titlu de contravaloare îmbunătăţiri necesare aduse imobilului proprietatea acesteia.

În baza art. 274 cod procedură civilă pârâta va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7199 lei către reclamant.

Domenii speta

Spete similare