Contract vanzare cumparare cabinet medical

Dosar nr. 244/199/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BUHUŞI

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 770

Şedinţa publică de la 12 Noiembrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE Mia Cristina Damian

Grefier Daniela Vîrşescu

Pe rol fiind pronunţarea  cauzei civile privind pe reclamantul  Cabinet medicină de familie  - medic titular dr. Goşman Elena şi pe pârâţii  Primarul oraşului Buhuşi, Consiliul local al oraşului Buhuşi, având ca obiect acţiune în constatarea perfectării vânzării – cumpărării.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 29. 10. 1009, ora 9 şi au fost consemnate în încheierea din acea zi.

INSTANŢA

- deliberând -

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr. 244/199/2008, reclamanta Goşman Elena a chemat în judecată pe pârâţii Primarul oraşului Buhuşi şi Consiliul Local Buhuşi, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate perfectă vânzarea-cumpărarea spaţiului situat în incinta clădirii Policlinicii Buhuşi, str. Voioaga, nr.3, spaţiu compus din:

-  cabinet medicină de familie, cu o suprafaţă construită de 19,66 m.p. şi spaţii comune (cota indiviză) de 3,08 m.p.

- sala de tratamente în cotă indiviză de 1/3 din 19,22 m.p., respectiv 6,40 m.p. şi suprafaţa construită spaţii comune, cota indiviză 1/3 din 3,01 m.p., respectiv 1,00 m.p

şi să dispună perfectarea vânzării-cumpărării pentru terenul aflat sub cabinet şi spaţiul comun-cota indiviză-11,37 m.p., cu nr. cadastral 1962 şi terenul aflat sub sala de tratamente şi spaţii comune-cota indiviză 1/3 din 11,11 m.p., respectiv 3,70 m.p., cu nr. cadastral 1934.

În motivare, reclamanta a arătat că pentru spaţiul şi terenul menţionate a solicitat cumpărarea în temeiul prevederilor art.3 din O.U.G. nr.110/2005. Fiind parcursă procedura reglementată de art.4 şi art.6 din O.U.G. nr.110/2005, la data de 12.07.2007 au fost încheiate procesele-verbale nr. 18389/2007 şi 18290/2007 privind finalizarea procedurii de vânzare pentru aceste imobile, procese-verbale care nu au fost contestate la instanţa de contencios administrativ. Conform dispoziţiilor art.10 al.1 din O.U.G. nr. 110/2005, constituirea formală a contractului de vânzare-cumpărare astfel încheiat trebuia realizată în termen de 15 zile de la încheierea procedurilor de soluţionare a contestaţiilor formulate potrivit art.9 al.3. Conform chitanţelor nr. 062050008 şi 162050009 din 24.07.2007 a achitat integral preţul stabilit şi solicitat de către pârât, îndeplinindu-şi astfel obligaţia asumată prin procesele-verbale nr. 18389/2007 şi 18290/2007, în termenul prev. la art.II 4 din aceste procese-verbale, iar Consiliul Local a procedat la emiterea facturilor fiscale nr. 0465639 şi 0465638 din 24.07.2007.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1295 C.civ.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: procesele-verbale nr. 18389/2007 şi 18290/2007, contract de concesiune, chitanţele nr. 062050008 şi 162050009 din 24.07.2007 şi facturile fiscale nr.  0465639 şi 0465638 din 24.07.2007.

Pârâtul Consiliul Local Buhuşi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că vânzarea spaţiilor proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale a fost reglementată printr-un act normativ special şi anume O.U.G. nr.110/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 236/2006. Procesele-verbale nr. 18389/2007 şi 18290/2007 s-au încheiat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 110/2005, în vigoare la acea dată. Prin Decizia nr. 871/2007, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile O.U.G. nr. 110/2005 sunt neconstituţionale, decizie care este definitivă şi general obligatorie. Ca o consecinţă a caracterului obligatoriu erga omnes a acestei decizii, prevederea normativă a cărei neconstituţionalitate a fost constatată, nu mai poate fi aplicată de nici un subiect de drept, încetându-şi efectele juridice. Perfectarea vânzării spaţiilor medicale şi a terenului aferent acestuia se poate realiza numai în condiţiile unei legi speciale în materie, aceasta având prioritate în raport cu normele dreptului comun, conform principiului de drept potrivit căruia specialul derogă de la general.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 147 al.1 din Constituţie, Decizia nr. 871/2007 a Curţii Constituţionale, art.115-118 C.proc.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Hotărârea Consiliului Local Buhuşi nr. 77/21.09.2006 s-a aprobat lista spaţiilor – construcţie cabinete medicale şi săli de tratament – cu terenul construit şi aferent, proprietatea privată a Consiliului Local Buhuşi ce urmau a fi vândute în condiţiile Legii nr. 236/2006. În temeiul acestei hotărâri, s-a încheiat la data de 12.07.2007 procesul-verbal de vânzare nr. 18389 între Consiliul Local Buhuşi, reprezentat prin Comisia pentru vânzarea spaţiilor medicale şi reclamanta Goşman Elena, privind cabinetul medical individual – medic titular dr. Goşman Elena, situat în intravilanul oraşului Buhuşi, în incinta clădirii Policlinicii Buhuşi din str. Văioagă nr. 3. S-a stabilit ca preţ de vânzare suma de 825,34 euro, pe care reclamanta urma să-l plătească în termen de maxim 30 zile calendaristice de la data semnării procesului-verbal. În mod similar, la data de la data de 12.07.2007 s-a întocmit procesul-verbal de vânzare nr. 18390 între Consiliul Local Buhuşi, reprezentat prin Comisia pentru vânzarea spaţiilor medicale şi reclamanta Goşman Elena, privind cota indiviză de 1/3 din sala de tratamente individual – medic titular dr. Goşman Elena, preţul de vânzare fiind de 268,58 euro. Prin chitanţele nr. 062050008 şi 162050009 din 24.07.2007, reclamanta a achitat preţul, astfel stabilit prin procesul-verbal de vânzare, iar Consiliul Local Buhuşi a emis facturile fiscale nr. 0465639 şi 0465638 din 24.07.2007 şi deşi art.VII lit.a din procesul-verbal de vânzare prevedea un termen de maxim 15 zile de la data achitării integrale a preţului pentru a se încheia contractul de vânzare-cumpărare, acesta nu s-a realizat.

În principiu, potrivit art. 1295 C.Civ. vânzarea-cumpărarea este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui, ceea ce înseamnă că, prin efectul realizării acordului de voinţă şi independent de predarea bunului şi plata preţului, se produce nu numai încheierea contractului, dar operează şi transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. În cauză însă, nu se poate susţine că prin încheierea procesului-verbal de vânzare prin care s-a identificat bunul şi s-a fixat preţul a operat transferul dreptului de proprietate în ceea ce priveşte spaţiul medical, din patrimoniul Consiliului Local în cel al reclamantei, deoarece O.U.G. nr.110/2005 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.236/2006 a stabilit o anumită procedură de vânzare a acestor spaţii, obligatorie şi prealabilă încheierii contractului propriu-zis. Astfel, după ce consiliile judeţene sau consiliile locale, după caz, aprobă prin hotărâre lista spaţiilor ce urmează a fi vândute din proprietatea privată a acestora ori din proprietatea privată a statului şi care se află în administrarea lor, se constituie prin dispoziţia preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarului, o comisie pentru vânzarea spaţiilor medicale, care aprobă această vânzare în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr.110/2005 şi încheie, la finalizarea procedurii, un proces-verbal cuprinzând datele cu privire la desfăşurarea procedurii de vânzare şi preţul obţinut pentru spaţiul respectiv. Acest proces-verbal poate fi contestat la secţia de contencios administrativ  a tribunalului de către partea interesată, dacă a fost încheiat prin nerespectarea dispoziţiilor legale şi abia după terminarea procedurii de soluţionare a contestaţiilor se încheie în maxim 15 zile contractul de vânzare-cumpărare a spaţiului medical (art.10 din O.U.G. nr.110/2005). Toată această procedură a fost stabilită de legiuitor tocmai datorită faptului că vânzarea-cumpărarea spaţiilor medicale, astfel cum a fost reglementată de O.U.G. nr.110/2005 derogă de la contractele de vânzare-cumpărare de drept comun, ea fiind impusă autorităţii locale, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a preţului prin act normativ, motiv pentru care s-a şi prevăzut posibilitatea exercitării controlului judecătoresc asupra modului de îndeplinire a dispoziţiilor legale, prealabil încheierii contractului.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că procesul-verbal de vânzare încheiat are de fapt natura juridică a unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare prin care părţile au ajuns la o înţelegere cu privire la lucru vândut (teren şi spaţiu) şi la preţ, obligându-se să încheie contractul propriu-zis în termen de 15 zile de la finalizarea contestaţiilor. Mai mult decât atât, potrivit art.10 din O.U.G. nr.110/2005, contractul de vânzare-cumpărare a spaţiului medical se semnează, din partea vânzătorului, de preşedintele consiliului judeţean ori de primar, după caz, ei fiind cei care reprezintă autoritatea judeţeană sau locală în actele juridice, comisia de vânzare neavând o astfel de atribuţie. Totodată, instanţa reţine că potrivit art. VII pct. c din procesul-verbal de vânzare, contractul de concesionare a spaţiului încheiat anterior între părţi încetează de drept abia la data semnării contractului de vânzare-cumpărare, ceea ce înseamnă că până la acest moment reclamanta exercită posesia asupra spaţiului în temeiul concesiunii (proprietar fiind Consiliul local) şi nu în temeiul unui drept de proprietate dobândit prin întocmirea procesului-verbal de vânzare. De altfel, potrivit art.2 din titlu X al Legii nr.247/1995, terenurile pot fi înstrăinate şi dobândite numai prin acte juridice încheiate în formă autentică, fiind evidentă intenţia legiuitorului ca transferul dreptului de proprietate atât asupra clădirii, cât şi asupra terenului să aibă loc prin acelaşi contract.

Prin urmare, reclamanta nu a dobândit dreptul de proprietate nici măcar asupra construcţiei, ci doar un drept de creanţă, pârâtul Consiliul Local Buhuşi obligându-se  să vândă bunul-spaţiu medical, însemnând construcţie şi teren aferent, în termen de 15 zile de la data achitării integrale a preţului de vânzare. E adevărat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia, dar până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, a apărut Decizia nr.871/2007 a Curţii Constituţionale prin care prevederile O.U.G. nr.110/2005 au fost declarate neconstituţionale, având ca efect suspendarea de drept a acestora pe o perioadă de 45 zile (art.31 ali.1 din Legea nr.47/1992) şi apoi încetarea efectelor lor. Curtea Constituţională a considerat că prin înlăturarea posibilităţii autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale se încalcă în mod vădit dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate, aducând atingere art.44 alin.1 teza întâi din Constituţie, iar prin stabilirea unui preţ fix de 1 euro/m.p. în privinţa terenurilor se reglementează un transfer silit de proprietate care nu respectă prevederile referitoare la expropriere, consacrate de art. 44alin. 1 şi 3 din Constituţie şi art.1 din primul Protocal la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Deciziile pronunţate în cadrul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate nu produc doar efecte relative „inter partes”, ci produc efecte absolute, „erga omnes”, prevederea declarată neconstituţională rămânând în legislaţie, dar aplicarea ei fiind contrară supremaţiei Constituţiei, încetează, nemaiputând fi invocată de nici un subiect de drept. Prin urmare, obligaţia pârâţilor de a încheia contractul a rămas fără cauză, pronunţarea de către instanţă, în lumina principiului executării în natură a obligaţiilor şi reparării în natură a pagubelor (art.1073 şi 1077 C.civ.) a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare fiind posibilă doar dacă nu există alte impedimente legale. Or, nu numai legea în vigoare (O.U.G. nr.68/2008) se opune încheierii contractului în forma stabilită prin procesul-verbal de vânzare, dar înseşi normele constituţionale nu permit validarea unor efecte prin care se încalcă grav drepturile uneia dintre părţi.

Neconstituţionalitatea legii nu trebuie confundată cu neretroactivitatea ei, deoarece nu este vorba de o simplă modificare legislativă, ci de o decizie de constatare a încălcării unor drepturi fundamentale, de ordine publică, garantate şi prin Convenţie. E adevărat că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor conform art.174 alin.4 din Legea fundamentală, dar aceasta nu presupune ca prevederea constatată neconstituţională poate să ultraactiveze, ci se referă la faptul că ele nu afectează faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice , realizate în întregime înainte de publicarea lor, cât şi efectele produse înainte de acest moment (facta praeterita).

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că acţiunea reclamantei este nefondată, nerespectarea de către Consiliul Local a obligaţiei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în termenul de 15 zile de la achitarea preţului nu poate constitui temei pentru perfectarea vânzării, ci doar îi dă dreptul reclamantei de a solicita pe lângă restituirea preţului, daune –interese.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea civilă având ca obiect acţiune în constatarea perfectării vânzării – cumpărării formulată de reclamantul Cabinet medicină de familie  - medic titular dr. Goşman Elena cu sediul în  Buhuşi str. Libertăţii bl. 227 sc. C, ap. 10, jud.Bacău în contradictoriu cu pârâţii Primarul oraşului Buhuşi şi Consiliul local al oraşului Buhuşi cu sediul în Buhuşi str. Republicii nr. 5,jud.Bacău, ca nefondată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12.11.2009.

Preşedinte Pt. Grefier detaşat la Tribunalul Bacău

Grefier şef

Red. D.M.C.- 29.01.2010

Tehnored. D.M.C./Ş.M. ex. 5

29/29.01.2010

Domenii speta

Spete similare