Fond funciar. lipsa capacitatii de folosinta a primariei

SENTINŢA CIVILĂ NR.6363

Şedinţa publică din data de 24.04.2008

FOND FUNCIAR. LIPSA CAPACITATII DE FOLOSINTA A PRIMARIEI

Instanta are in vedere si prevederile art. 21 din Legea 215/2001 a administratiei publice locale potrivit carora unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, in justitie unitatile administrativ-.teritoriale fiind reprezentate , dupa caz, de primar sau de presedintele consiliului judetean prin raportare la art. 20 din acelasi act normativ conform carora comunele, orasele, municipiile si judetele sunt unitati administrativ-teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizeaza si functioneaza autoritati ale administratiei publice locale.

Asa cum rezulta din prevederile legale susmentionate, primaria nu se incadreaza in randul unitatilor administrativ teritoriale cu capacitate juridica deplina, aceasta nefiind altceva decat o structura functionala cu activitate permanenta care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale, conform art. 77 din Legea 215/2001.

INSTANŢA

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.03.2008, , reclamantul B. I a solicitat in contradictoriu cu parata Primaria Comunei S obligarea acesteia la plata sumei de 5000 lei , tinand cont de faptul ca parata s-a folosit de terenul sau o perioada de 18 ani.

In motivare, reclamantul a aratat ca Primaria Comunei S refuza categoric sa ii retrocedeze  suprafata de 1 ha pe motiv ca nu apare inscrisa in registrul agricol.

Cererea nu a fost motivata in drept.

In ceea ce o priveste pe parata, aceasta, desi legal citata cu mentiunea de a depune intampinare, nu a inregistrat acest act procedural la dosar si nici nu s-a prezentat in fata instantei pentru a formula aparari.

Analizand cu prioritate exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratei invocata din oficiu, instanta retine urmatoarele:

Prin capacitate civila, in cazul persoanelor juridice,  este desemnata aptitudinea de a avea drepturi subiective civile si obligatii civile (capacitate civila de folosinta), precum si aptitudinea de a dobandi si exercita drepturi subiective civile si de a-si asuma si indeplini obligatii civile, prin incheierea de acte juridice de catre organele de conducere (capacitate civila de exercitiu).

In ceea ce priveste inceputul deplinei capacitati de folosinta, prevederile art. 28 din Decretul 31/1954 stipuleaza ca persoanele juridice nesupuse inregistrarii dobandesc capacitate de folosinta de la data inregistrarii lor, in timp ce persoanele juridice nesupuse inregistrarii dobandesc capacitatea de folosinta in functie de modul de infiintare aplicabil, de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau, dupa caz, de la data recunoasterii actului de infiintare, de la data autorizarii infiintarii, de la data indeplinirii altei cerinte pe care legea o prevede.

Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei juridice are loc la data incetarii persoanei juridice printr-unul din modurile prevazute de dispozitiile legale in vigoare.

Totodata, instanta are in vedere si prevederile art. 21 din Legea 215/2001 a administratiei publice locale potrivit carora unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, in justitie unitatile administrativ-.teritoriale fiind reprezentate, dupa caz, de primar sau de presedintele consiliului judetean prin raportare la art. 20 din acelasi act normativ conform carora comunele, orasele, municipiile si judetele sunt unitati administrativ-teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizeaza si functioneaza autoritati ale administratiei publice locale.

Asa cum rezulta din prevederile legale susmentionate, primaria nu se incadreaza in randul unitatilor administrativ teritoriale cu capacitate juridica deplina, aceasta nefiind altceva decat o structura functionala cu activitate permanenta care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale, conform art. 77 din Legea 215/2001.

Pentru aceste motive, instanta va admite exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a intimatei, avand in vedere ca, desi i s-a pus in vedere de catre instanta, in temeiul art. 129, al. 5 Cpc, sa isi precizeze cadrul procesual, reclamantul a insistat in judecarea in contradictoriu cu Primaria Comunei S.

Instanta are in vedere si prevederile art 129  alin 4 Cpc , prevederi  imperative, in sensul ca judecătorul este  in drept sa ceara parţilor sa prezinte  explicaţii oral sau in scris precum si sa pună in dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept- numai cu privire  la situaţia de fapt  si motivarea in drept. Rezulta aşadar ca exercitarea rolului activ al instanţei de judecata se  desfasoara numai in limitele principiului disponibilităţii, deci numai in limitele stabilite de reclamant  in conţinutul cererii de chemare in judecata.

Unul din principiile care guverneaza intreg procesul civil este principiul disponibilităţii parţilor  asupra cadrului juridic al acţiunii , reglementat de prevederile art 129 alin 6 Cpc. In aceste conditii, peste voinţa partilor in litigiu  nu se poate introduce in cauza  – din oficiu - o persoana care nu a fost chemata in judecata, in condiţiile prev de art 112 Cpc.

Astfel, reclamantul este cel ce fixeaza cadrul procesul dedus judecatii, avand libera alegere in privinta persoanelor cu care intelege sa se judece in respectivul litigiu.

Pe cale de consecinta, introducerea in cauza a altor persoane din iniţiativa  instanţei  este nelegala  si nici nu poate fi explicata  in baza principiului rolului activ  al judecătorului, deoarece acest principiu al  rolului activ se refera la folosirea unor mijloace legale  pentru aflarea adevărului – in limitele legii si numai in cadrul procesual stabilit prin voinţa reclamantului.

Numai partile sunt cele care pot largi sfera procesului  prin modificarea cererii  de chemare in judecata , conform art. 132 Cpc, iar nu instanta din oficiu. Aceasta initiativa a modificarii cererii de chemare in judecata, in situatia in care inca de la inceput cererea dedusa judecatii nu a fost formulata cu respectarea prevederilor legale, nu poate sa apartina decat reclamantului, in cazul contrar, respectiv acela in instanta din oficiu ar introduce in cauza o persoana impotriva careia reclamantul nu s-a indreptat sau in cazul in care instanta, justificandu-si actiunea prin rolul sau activ reglementat de art. 129, al. 5 cpc, ar pune in discutia partilor necesitatea chemarii in judecata a unei alte persoane decat cele initial chemate in judecata, celui ce a fost din oficiu introdus in cauza i s-ar incalca in mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanta impartiala si independenta.

Astfel Curtea a  statuat ca principiul potrivit căruia  un tribunal  trebuie sa fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecata sau de părtinire reflecta un element  important al preeminentei dreptului . In concepţia instanţei  europene , noţiunea de imparţialitate  la care se refera art 6 paragr. 1  urmează a fi apreciata intr- un dublu sens: pe de o parte ea are in vedere un demers subiectiv ce semnifica încercarea de a determina convingerea personala  a unui judecător intr-o anumita împrejurare , semnificând aşa zisa imparţialitate subiectiva , iar pe de alta parte  imparţialitatea  cuprinde  un demers obiectiv  ce urmăreşte a se determina daca  judecătorul oferă toate garanţiile  suficiente pentru a exclude , in persoana lui orice bănuiala legitima , aceasta semnificând  imparţialitate obiectiva a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei).

In ceea ce priveste imparţialitatea obiectiva a tribunalului, Curtea a arătat ca  aceasta consta in a determina daca  unele împrejurări sau fapte  ce se pot verifica autorizează a pune in discuţie imparţialitatea magistratului. In aceasta materie aparentele au  un rol deosebit, deoarece intr-o societate democratica instanţele trebuie sa inspire  justiţiabililor deplina încredere .( CEDH, Morel c Franta, 2000). Pentru a se pronunţa cu privire la  imparţialitatea judecătorului sau dimpotrivă la existenta unei bănuieli legitime  de lipsa de imparţialitate  a magistratului intr-o anumita cauza, Curtea  va avea in vedere optica celui afectat  de masurile dispuse de magistrat intr-o anumita cauza. Ceea ce trebuie asigurat este increderea pe care, intr-o societate democratica, instantele trebuie sa o inspire publicului, justitiabilului (cauza Fey contra Austriei, Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

In aceste conditii, reclamantul nemodificandu-si cadrul procesual dedus judecatii, in conditiile art. 132 Cpc si instanta neputand introduce din oficiu in cauza un alt parat decat cel indicat de catre reclamant in cererea introductiva, va admite exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratei, insa aceasta hotarare a instantei nu are autoritate de lucru judecat, reclamantul putand introduce o alta actiune insa cu respectarea dispozitiilor legale stipulate de legislatia fondului funciar.

Domenii speta

Spete similare