Fond funciar.Neretroactivitatea legii civile.Exceptarea de la reconstituire a terenurilor aflate in administrarea unor institute, statiuni de cercetare si productie agricola ori ale altor unitati de invatamant cu profil agricol

Sentinţa civilă Nr. 4843

Şedinţa publică de la 1 Aprilie 2008

Fond funciar.Neretroactivitatea legii civile.Exceptarea de la reconstituire a terenurilor aflate in administrarea unor institute, statiuni de cercetare si productie agricola ori ale altor unitati de invatamant cu profil agricol

În baza Legii 18/1991, s-a emis titlul de proprietate nr.1501-44674/6.10.1995 iar în baza legii 1/2000 titlul de proprietate nr. 2397-48000/21.06.2001.

În privinţa nulităţii emiterii acestor titluri de proprietate, se constată că singurul motiv de nulitate invocat de reclamante este acela că reconstituirea nu s-a făcut pe vechiul amplasament.

Or, legea 18/1991, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate nu impunea, în mod obligatoriu, atribuirea terenurilor pe vechile amplasamente în cazul în care acestea nu sunt libere, foştii proprietari putând primi terenuri în zona colinară, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie, şi nu neapărat pe vechile amplasamente.

Mai mult, legea 1/2000 a conţinut prima dispoziţie care obliga la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente. Însă, art.2, în forma iniţială, avea următoarea redactare: "(...)reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere". Chiar şi în aceste condiţii, erau exceptate, nefiind supuse retrocedării, terenurile agricole proprietate privată de stat care se găseau în administrarea unor institute, staţiuni de cercetare şi producţie agricolă, ori ale unor unităţi de învăţământ cu profil agricol, în baza art.35 al.2 şi 3 din Legea 18/1991 (staţiunea didactică Banu Mărăcine, unde se solicită terenul, a fost înfiinţată în 1994).

Prin urmare, nici chiar în condiţiile legii 1/2000, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate nr. 2397-48000/21.06.2001, autorul reclamantelor nu era îndreptăţit la reconstituire pe vechiul amplasament (în situaţia în care s-ar face dovada că într-adevăr vechiul amplasament se afla în exploatarea staţiunii viticole Banu Mărăcine), acesta nefiind liber şi, faţă de regimul juridic, de la data respectivă, fiind exceptat de la reconstituire.

Dispoziţiile legale invocate de reclamante, respectiv art.4alin.1 ind.1 din Legea 1/2000, au fost introduse prin legea 247/2005, de modificare şi completare a legii 1/2000, însă aplicarea acestora la situaţii anterioare intrării în vigoare, ar însemna încălcarea principiului constituţional potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.

****************8

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 22.11.2007, reclamantele V. I. L., C. D.şi N. M., au formulat plângere împotriva Hotărârii nr.1217/10.05.2007 emisă de Comisia Judeţeană Dolj, solicitând instanţei, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală Craiova, Primarul municipiului Craiova, Comisia Judeţeană Dolj, de aplicare a legii fondului funciar, anularea acestei hotărâri, obligarea intimatelor la emiterea unui titlu de proprietate pentru întreaga suprafaţă de 3,12 ha pe vechiul amplasament şi constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise anterior, respectiv nr.1501-44674/6.10.1995 şi 2397-48000/21.06.2001.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantele au arătat că autorul lor, Ş. I. a cumpărat prin act autentic de vânzare cumpărare o suprafaţă de circa 2 ha viţă de vie, situată în comuna Bordei, judeţ Dolj.

Din conţinutul actului de proprietate rezultă însă că suprafaţa totală cumpărată este de 3,12 ha, urmare a calculării suprafeţei, în funcţie de laturile specificate în contract.

Plantaţia de viţă de vie există şi în prezent în proprietatea statului. Cu toate acestea, autorului i-au fost emise două titluri de proprietate pentru o suprafaţă de 2 ha teren arabil, 0,5 în temeiul Legii 18/1991, şi 1,5 ha-în temeiul Legii 1/2000, pe raza comunei Coşoveni.

S-a invocat nerespectarea legii la emiterea acestor titluri, întrucât pentru terenurile de o asemenea categorie de folosinţă, aflate în proprietatea statului, libere, reconstituirea se face pe vechiul amplasament, conform art.4alin.1 ind.1 din Legea 1/2000.

Astfel, reclamantele au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafeţe de 3,12 ha, plantată cu viţă de vie, pe vechiul amplasament, liber, anterior aflat în exploatarea staţiunii viticole Banu Mărăcine.

Prin Hotărârea nr.1217/10.05.2007 emisă de Comisia Judeţeană Dolj, a fost respinsă solicitarea reclamantelor, cu motivarea că autorul acestora a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.8,13,51,53 din Legea 18/1991, art.4alin.1 ind.1 din Legea 1/2000, modificată şi completată prin legea 247/2005.

În scop probator, au fost depuse la dosar hotărârea contestată, dovada de comunicare, cererea formulată potrivit legii 247/2005, actul de vânzare cumpărare din 1949 titlurile de proprietate emise anterior legii 247/2005, acte de stare civilă, certificat de deces al autorului.

În şedinţa publică din 8.01.2008, s-a dispus efectuarea unei adrese către Comisia Locală Craiova, pentru a înainta toate actele ce au stat la baza emiterii hotărârii contestate.

La termenul din 19.02.2008, s-a prezentat numitul Ş. G., care a învederat  că este fratele reclamantelor şi a depus cerere de intervenţie.

La aceeaşi dată, Comisia Locală Craiova a înaintat actele ce au stat la baza emiterii hotărârii contestate.

În şedinţa publică din 11 martie 2008, după ce s-a pus în discuţia părţilor cererea de intervenţie, calificând-o ca intervenţie principală, instanţa a încuviinţat-o în principiu, pe considerentul că intervenţia, formulată de unul dintre moştenitorii care a depus cerere potrivit legii 247/2005 (aspect ce rezultă din hotărârea contestată), este admisibilă, întrucât plângerea formulată de reclamante este un act de conservare ce profită tuturor celor care au formulat cerere de reconstituire.

În şedinţa din 25 martie 2008, intervenientul a depus motive la cererea formulată, arătând că solicită respingerea cererii reclamantelor, întrucât autorului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă. Faţă de susţinerile intervenientului şi precizarea la cererea de intervenţie depusă la dosar, instanţa a recalificat cererea ca fiind intervenţie accesorie, în interesul intimatelor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că a fost învestită cu plângerea formulată de reclamante împotriva Hotărârii nr.1217/10.05.2007 emisă de Comisia Judeţeană Dolj, prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra trenului în suprafaţă de 3,12 ha, pe vechiul amplasament, teren ce a aparţinut autorului Ş. I., solicitându-se, în acelaşi timp şi constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise anterior, în baza legii 18/1991 şi 1/2000.

Calificând prezentul demers judiciar, se constată că sunt aplicabile art.53 din legea 18/1991, modificată, în privinţa plângerii.

Cererea a fost depusă în termenul legal, în ceea ce priveşte plângerea împotriva hotărârii Comisiei Judeţene, aspect de rezultă din dovada de comunicare, depusă la dosar.

Se reţine că autorul reclamantelor, defunctul Ş. I. , a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului deţinut conform actului de vânzare cumpărare din 1949 predat către IAS Banu Mărăcine, aşa cum reiese din cererea de predare din 1962.

În baza Legii 18/1991, s-a emis titlul de proprietate nr.1501-44674/6.10.1995 iar în baza legii 1/2000 titlul de proprietate nr. 2397-48000/21.06.2001.

În privinţa nulităţii emiterii acestor titluri de proprietate, se constată că singurul motiv de nulitate invocat de reclamante este acela că reconstituirea nu s-a făcut pe vechiul amplasament.

Or, legea 18/1991, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate nu impunea, în mod obligatoriu, atribuirea terenurilor pe vechile amplasamente în cazul în care acestea nu sunt libere, foştii proprietari putând primi terenuri în zona colinară, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie, şi nu neapărat pe vechile amplasamente.

Mai mult, legea 1/2000 a conţinut prima dispoziţie care obliga la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente. Însă, art.2, în forma iniţială, avea următoarea redactare: "(...)reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere". Chiar şi în aceste condiţii, erau exceptate, nefiind supuse retrocedării, terenurile agricole proprietate privată de stat care se găseau în administrarea unor institute, staţiuni de cercetare şi producţie agricolă, ori ale unor unităţi de învăţământ cu profil agricol, în baza art.35 al.2 şi 3 din Legea 18/1991 (staţiunea didactică Banu Mărăcine, unde se solicită terenul, a fost înfiinţată în 1994).

Prin urmare, nici chiar în condiţiile legii 1/2000, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate nr. 2397-48000/21.06.2001, autorul reclamantelor nu era îndreptăţit la reconstituire pe vechiul amplasament (în situaţia în care s-ar face dovada că într-adevăr vechiul amplasament se afla în exploatarea staţiunii viticole Banu Mărăcine), acesta nefiind liber şi, faţă de regimul juridic, de la data respectivă, fiind exceptat de la reconstituire.

Dispoziţiile legale invocate de reclamante, respectiv art.4alin.1 ind.1 din Legea 1/2000, au fost introduse prin legea 247/2005, de modificare şi completare a legii 1/2000, însă aplicarea acestora la situaţii anterioare intrării în vigoare, ar însemna încălcarea principiului constituţional potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.

Dealtfel, şi prin art.II din Legea 169/1997, s-a instituit o aplicare a principiului neretroactivităţii legii civile noi, urmărindu-se asigurarea stabilităţii circuitului civil, stabilindu-se că dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare a prezentei legi nu aduc atingere în niciun fel titlurilor de proprietate emise cu respectarea prevederilor lefii fondului funciar 18/1001, la data întocmirii lor.

Concluzionând că titlurile de proprietate au fost emise cu respectarea legii 18/1991, în vigoare la data emiterii, instanţa va respinge solicitarea reclamantelor privind constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate.

Referitor la anularea hotărârii Comisiei Judeţene, se reţine că reclamantele au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 3,12 ha, ce a aparţinut autorului.

Mai întâi, se impunea a fi făcută dovada întinderii suprafeţei deţinute anterior de autor.

Din actele depuse, reiese că autorul a avut în proprietate doar 2 ha teren. Această concluzie se desprinde din contractul de vânzare cumpărare, încheiat în 1949, în care întinderea terenului e menţionată ca fiind de "circa 2 ha", apoi din cererea de predare formulată de autor în 1962 care, deşi are efect declarativ, confirmă suprafaţa din actul primar.

Deasemenea, cererea de predare are, pe verso, şi schiţa terenului, care infirmă susţinerile reclamantelor în sensul că prin calculul ariei cuprinse între laturile terenului s-ar obţine suprafaţa de 3,12 ha.

Stabilind că autorul a deţinut şi predat către IAS Banu Mărăcine doar 2 ha şi, faţă de soluţia ce urmează a se pronunţa asupra capătului de cerere privind constatarea nulităţii titlurilor emise, concluzionând că pentru acest teren a beneficiat deja de reconstituirea dreptului de proprietate, fiind emise, cu respectarea legilor în vigoare, titluri de proprietate, instanţa va respinge cererea reclamantelor, ca neîntemeiată.

Pe cale de consecinţă, va admite cererea de intervenţie accesorie.

Domenii speta

Spete similare