Fond funciar.Notiunea de persoana neindreptatita la reconstituire

Sentinţă civilă 18426 din 11.12.2007


SENTINŢA CIVILĂ NR. 18246

Şedinţa publică de la 11.12.2007

Fond funciar.Notiunea de persoana neindreptatita la reconstituire

Cererea reclamanţilor se circumscrie dispoziţiilor art.36 alin.4 din Legea 18/2007, potrivit cărora terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art.30 din Legea 58/1974, trec în proprietatea actualilor deţinători ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţei.

Nu sunt aplicabile dispoziţiile art.23 şi 24 din Legea 1871991 invocate de reclamanţi întrucât aceste dispoziţii se referă la terenuri ce au aparţinut membrilor cooperatori, preluate de cooperativa agricolă de producţie (art.23), respectiv terenuri situate în intravilanul localităţilor ce au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie în vederea construirii de locuinţe(art.24), ceea ce nu este cazul terenului solicitat de reclamanţi.

Revenind la art.36 alin.3 aplicabil în speţă, se reţine că dobânditorul construcţiei, actualul deţinător al terenului, are dreptul la suprafaţa de teren aferentă construcţiei cumpărate. Este adevărat că există controverse asupra întinderii suprafeţei de teren aferentă construcţiei.

Având în vedere însă spiritul legii precum şi dispoziţiile art.35 alin.4, prin care se arată că dispoziţiile art.23 rămân aplicabile (în cazul înstrăinării construcţiei, suprafeţele de teren aferente sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării), se impune concluzia că dobânditorul construcţiei este îndreptăţit să primească în proprietate ceea ce a deţinut ca teren aferent casei de locuit.

Ca atare, legea nu a făcut altceva decât să înlăture situaţia nefirească în care proprietarul construcţiei, care de cele mai multe ori o achiziţiona şi în vederea terenului, plătind şi un preţ care reflecta existenţa terenului, să fie doar titularul unui drept real de folosinţă, transformând acest drept în drept de proprietate.

***************

La data de 19.09.2007, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr.19793/215/2007, plângerea formulată de reclamanţii S. I.şi S. C.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeţeană Dolj de aplicare a legii fondului funciar, împotriva Hotărârii nr.705/20.04.2007 emisă de Comisia Judeţeană Dolj, prin care au solicitat instanţei anularea acestei hotărâri şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 400 mp, intravilan Craiova, fie în natură, fie în echivalent.

În motivare, au arătat că, în data de 14.04.1978, dobândind în urma cutremurului din 1977, o a doua locuinţă, au fost obligaţi de legile comuniste să înstrăineze una dintre proprietăţi.

La data de 38.031979, au vândut casa din Craiova, strada Alexandru cel Bun nr.54, în baza autorizaţiei nr.62/17.03.1979, în care se menţiona că se poate transmite construcţia în suprafaţă de 71 mp, iar terenul aferent de 400 mp, trece în proprietatea statului, atribuindu-se dobânditorului 100 mp în folosinţă, pe toată durata construcţiei.

În consecinţă, s-a mai arătat, pentru restul suprafeţei, de 300 mp, se impune restituirea către reclamanţi, în natură, pe alte amplasamente, sau despăgubiri, iar pentru cei 100 mp, atribuiţi în folosinţă cumpărătorului, se impun despăgubiri.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.23 şi art.24 din legea 18/1991, astfel cum a fost modificată de legea 247/2005.

În scop probator, au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Hotărârii nr.705/20.04.2007 emisă de Comisia Judeţeană Dolj, adresă a Comisiei Locale din 31.08.2007 de comunicare a HCJ contestată, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.10186/6.10.1967, certificat de moştenitor nr.366/1969, certificat de moştenitor nr.990/1969, autorizaţie pentru înstrăinare construcţii nr.62/17.03.1979, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1944/28.03.1979, acte de stare civilă.

La termenul din 23.10.200, după supunerea dezbaterii părţilor, la solicitarea acestora, s-a dispus introducerea în cauză, pentru opozabilitate, şi a Comisiei Locale Craiova de aplicare a legii fondului funciar, şi emiterea unei adrese către aceasta pentru a comunica toate actele care au stat la baza emiterii HCJ nr.705/2007.

În şedinţa publică din 13.11.207, s-a luat interogatoriu din oficiu reclamanţilor.

La data de 20.11.2007, reclamanţii au depus, prin serviciul registratură al instanţei, o precizare la acţiunea iniţială în care reiterează susţinerile din cererea introductivă, solicitând în final compensarea cu teren în echivalenţă în intravilan, iar dacă acest lucru nu mai este posibil, acordarea de despăgubiri. Au fost ataşate acestei precizări planul de situaţie al terenului, memoriu tehnic justificativ, chitanţă autentificată sub nr.16/16.08.1978.

La data de 27.11.2007, pârâta Comisia Locală a comunicat instanţei actele ce au stat la baza emiterii HCJ nr.705/2007.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se reţine că reclamanţii au învestit instanţa cu plângerea formulată împotriva HCJ nr.705/2007, în baza dispoziţiilor art.53 din Legea 18/1991.

Se reţine că reclamanţii au formulat, în baza legii 247/2005, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de 400 mp, situat în intravilanul municipiului Craiova, strada Alexandru cel Bun nr.54.

Terenul a fost proprietatea reclamanţilor, fiind moştenit de aceştia, în calitate de fiu şi noră a defuncţilor S. C. şi S. M., aşa cum reiese din certificatele de moştenitor depuse la dosar.

Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1944/28.03.1979 şi a autorizaţiei pentru înstrăinare construcţii nr.62/17.03.1979, reclamanţii au vândut casa numiţilor P.C. şi P. G., iar terenul de 400 mp, a trecut în proprietatea statului , în baza art.30 din Legea nr.58/1974. Prin aceeaşi autorizaţie, s-a prevăzut că 100 mp se atribuie, în folosinţă, dobânditorului, pe toată durata construcţiei.

Comisia Locală Craiova, analizând solicitarea reclamanţilor, a dispus respingerea acesteia, cu motivarea că reclamanţii nu sunt persoane îndreptăţite la reconstituire.

Împotriva soluţiei Comisiei Locale, reclamanţii au formulat contestaţie respinsă prin HCJ nr.705/2007, cu motivarea că reclamanţii nu sunt actualii deţinători ai terenului.

Plângerea formulată de reclamanţi împotriva HCJ nr.705/2007 este neîntemeiată şi va fi respinsă, pentru următoarele motive:

În drept, cererea reclamanţilor se circumscrie dispoziţiilor art.36 alin.4 din Legea 18/2007, potrivit cărora terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art.30 din Legea 58/1974, trec în proprietatea actualilor deţinători ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţei.

Nu sunt aplicabile dispoziţiile art.23 şi 24 din Legea 1871991 invocate de reclamanţi întrucât aceste dispoziţii se referă la terenuri ce au aparţinut membrilor cooperatori, preluate de cooperativa agricolă de producţie (art.23), respectiv terenuri situate în intravilanul localităţilor ce au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie în vederea construirii de locuinţe(art.24), ceea ce nu este cazul terenului solicitat de reclamanţi.

Revenind la art.36 alin.3 aplicabil în speţă, se reţine că dobânditorul construcţiei, actualul deţinător al terenului, are dreptul la suprafaţa de teren aferentă construcţiei cumpărate. Este adevărat că există controverse asupra întinderii suprafeţei de teren aferentă construcţiei.

Având în vedere însă spiritul legii precum şi dispoziţiile art.35 alin.4, prin care se arată că dispoziţiile art.23 rămân aplicabile (în cazul înstrăinării construcţiei, suprafeţele de teren aferente sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării), se impune concluzia că dobânditorul construcţiei este îndreptăţit să primească în proprietate ceea ce a deţinut ca teren aferent casei de locuit.

În speţă, terenul de 400 mp ce a trecut în proprietatea statului în urma convenţiei de vânzare cumpărare din 1979 a fost deţinut de cumpărătorii de atunci, numiţii Pătrăşcoiu, iar în prezent este folosit tot de aceştia, ca actuali proprietari ai construcţiei.

Din interogatoriul luat reclamanţilor precum şi din convenţia părţilor, reiese că dobânditorii construcţiei au folosit în tot acest timp nu numai terenul de 100 mp, atribuit în folosinţă, ci întregul teren de 400 mp, pentru care au plătit şi impozitul aferent; că reclamanţii vânzători nu şi-au rezervat niciun drept asupra terenului, cunoscând împrejurarea că prin vânzarea construcţiei pierd şi dreptul de proprietate asupra terenului; că intenţia părţilor în momentul încheierii convenţiei a fost ca dobânditorul construcţiei să preia, odată cu dobândirea construcţiei, şi terenul aferent şi să-l folosească, fără opunerea vânzătorilor. Nu în ultimul rând, existenţa acestei intenţii este dedusă şi din faptul că suprafaţa a fost delimitată prin gard de proprietatea vecinilor, rămânând la fel până în prezent, că imobilul construcţie este situat în mijlocul terenului, astfel că nu se putea folosi nici măcar o mică parte din teren fără a deranja pe proprietarii construcţiei, fiind deci necesar acest teren pentru normala folosinţă a construcţiei, precum şi din preţul plătit, respectiv 60000 lei achitat în final, când vânzătorul ştia că pierde dreptul de proprietate asupra terenului, faţă de 40000 lei, stabilit anterior prin înscrisul intitulat chitanţă, întocmit în 1978 şi care se referea doar la construcţie, preţ care întăreşte ideea că vânzătorul a primit despăgubire şi pentru teren.

Ca atare, legea nu a făcut altceva decât să înlăture situaţia nefirească în care proprietarul construcţiei, care de cele mai multe ori o achiziţiona şi în vederea terenului, plătind şi un preţ care reflecta existenţa terenului, să fie doar titularul unui drept real de folosinţă, transformând acest drept în drept de proprietate.

Reţinând, în concluzie, că reclamanţii nu sunt cei îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 400 mp, aferent construcţiei înstrăinate în 1979, instanţa va respinge plângerea acestora, ca neîntemeiată .

Domenii speta