Plângere Contraventionala

Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1882/204/07.04.2009 petentul DCC a contestat procesul-verbal de contraventie seria XXX, încheiat la data de XXX de IPJ Prahova -SPR-BDNE-DN 1, solicitând anularea acestuia ca netemeinic si  nelegal.

În motivarea plângerii, petentul a aratat ca nu a circulat cu aceasta viteza, ca a fost nevoit sa circule cu viteza peste limita legala întrucât concubina sa si nou nascutul se aflau în stare grava la spital.

In drept, a invocat OUG 195/2002

Intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE PRAHOVA a formulat întâmpinare,  prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiata.

În motivarea întâmpinarii intimatul arata ca la data de 01.04.2009 orele 15.50, petentul a fost sanctionat contraventional pentru încalcarea  prevederilor art.102 alin.3, lit. e din OUG 195/2002, deoarece a condus autoturismul  marca XXX cu numar de înmatriculare  XXX,  pe DN 1 E-60 la km.73, moment în care a fost înregistrat si masurat de aparatul radar tip PYTHON II 673000158 montat pe autoturismul marca Dacia Logan cu nr.MAI 26913, cu viteza de 158 km/h (+58 km/h ).

Pentru abaterea savârsita petentul a fost sanctionat prin procesul verbal contestat cu 9 puncte amenda ca sanctiune principala, iar ca masura tehnico-administrativa  procedându-se la retinerea permisului de conducere în vederea suspendarii dreptului de a conduce.

 Împreuna cu întâmpinarea intimatul a înaintat: cazierul conrtaventional al petentului, 4 planse fotografice, atestatul, buletinul de verificare metrologica, adresa Biroului Român de Metrologie Legala, fila din registrul operatorului radar.

În cauza a fost audiat martorul Ionita Mihail Silviu

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contraventiei seria XXXX  încheiat la  data  de 01.04.2009, petentul DCC a fost  sanctionat  contraventional cu 9 puncte amenda în cuantum de 540 lei, fiindu-i retinut si permisul de conducere, retinându-se ca la  data de 01.04.2009, orele 15.50 a condus  autoturismul marca XXX cu numar de înmatriculare  XXXX,  pe DN 1 km.73, cu viteza de 158 km/h (+58 km/h ).

 1. Verificând în conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu si neputând fi retinut nici unul din motivele de nelegalitate invocate de petent.

 Instanta nu va retine sustinerile petentului conform carora procesul verbal ar fi nul pe motiv ca nu a fost întocmit de operatorul radar si ca numai acesta din urma ar fi singurul in drept sa încheie procesul verbal.

 Constatarea savârsirii contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice si aplicarea sanctiunilor corespunzatoare poate fi facuta de agentii din cadrul politiei rutiere, dar si prin mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic asa cum prevede expres art. 109 din OUG 195/2002.

 Practic, în aceasta din urma situatie, constatarea datelor se realizeaza prin aceste aparate si mijloace tehnice, operatorul radar fiind cel care doar asigura manipularea continua a acestor mijloace. In nici un caz nu se poate considera ca este obligatoriu ca acest operator sa fie si cel care trebuie sa procedeze la consemnarea procesului verbal, consemnarea putând fi facuta, pe baza celor înregistrate de aparatele radar, de catre un alt agent de politie. Odata inregistrata fapta prin mijloacele omologate, agentii de politie doar procedeaza la o consemnare a datelor inregistrate de aparate, exact in acelasi mod in care se procedeaza atunci când este vorba de aparatele radar fixe amplasate si fixate pe varii locatii.

 Toata procedura de supraveghere a traficului se realizeaza, dupa cum este si normal, logic si, pâna la urma, eficient, în echipe de politie, fiecare agent având atributii distincte. In caz contrar, daca ar fi sa se urmeze rationamentul petentului, agentul de politie de pe o masina dotata cu aparatura radar, de fiecare data când constata, prin intermediul acestei aparaturi, ca un conducator auto a încalcat in varii moduri regimul circulatiei pe drumurile publica, ar trebui sa plece in urmarirea respectivului conducator, sa stea personal si sa procedeze la intocmirea tuturor formalitatilor aferente, timp în care restul traficului si restul conducatorilor sa ramâna nesupravegheati, ceea ce este absurd.

2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta urmeaza a efectua analiza procesului - verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât si a normelor internationale. Astfel, având in vedere jurisprudenta CEDO aplicabila in baza art. 6 din Conventie, desi si contravenientul se bucura de prezumtia de nevinovatie, petentul trebuie sa faca dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situatia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanta în privinta vinovatiei "acuzatului" dincolo de orice îndoiala rezonabila asa cum a stabilit Curtea Europeana in mod constant în jurisprudenta sa.  Astfel si in cauza Neata c. Romaniei din noiembrie 2008, Curtea Europeana a respins cererea de condamnare a Romaniei ca inadmisibila, retinând ca instantele interne nu au asteptat din partea reclamantului sa rastoarne prezumtia de legalitate si de temeinicie a procesului-verbal litigios prin raportarea probei contrare la expunerea faptelor stabilite prin procesul-verbal (a contrario, Anghel c. României, par. 58 si 59). Dimpotriva, printr-o procedura care respecta principiul contradictorialitatii, instantele nationale au confirmat procesul-verbal de contraventie, pe baza de probe considerate de ele ca pertinente si suficiente si prin hotarâri amplu motivate în fapt si în drept. Astfel, Curtea însasi nu a distins niciun element arbitrariu în dosar. Curtea Europeana a apreciat ca "nimic nu dovedeste, astfel cum sustinuse reclamantul, ca jurisdictiile sesizate cu judecarea plângerii ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovatia acestuia: instantele nu par în niciun caz a fi decis dinaintea verdictului ori fara a-si fi confirmat de-a lungul judecatii temeinicia procesului-verbal întocmit de politist. În cadrul procedurii în cauza, jurisdictiile învestite cu examinarea plângerii reclamantului au admis toate cererile prin care acesta întelegea sa-si dovedeasca nevinovatia si, în special, au admis toate cererile de audiere a martorilor în aparare, ale caror declaratii au fost consemnate si depuse la dosar". Simplul fapt ca instantele au identificat incoerente si contradictii în declaratiile acestor martori si ca au decis, motivat (a contrario, Anghel anterior citata, par. 62), sa nu le confere credibilitate si sa se sprijine mai degraba pe declaratiile martorilor care semnasera procesul-verbal de contraventie, nu este de natura a vicia procedura prin inechitate sau arbitrariu. Pentru aceste motive, Curtea Europeana a respins cererea de condamnarea a României ca inadmisibila.

In prezenta cauza, instanta constata ca intimata a facut dovada temeiniciei procesului-verbal nu prin simple declaratii ale unor persoane, ci chiar prin mijloacele tehnice omologate si verificate metrologic fiind depus printul inregistrarii radar, certificatul de omologarea radar, acte din care rezulta foarte clar ca petentul a circulat cu 158 km/h.

Petentul chiar a si recunoscut ca a depasit viteza legal, sustinerile acestuia in sensul ca nu ar fi depasit cu 58 km/h fiind pur si simplu subiective, ochiometrice si desfiintate de probele tehnice depuse de intimat.

Instanta nu va retine apararile contradictorii ale petentului conform fapta nu ar avea caracter contraventional pentru ca la baza a stat un caz fortuit sau ca a stat un caz de forta majora, fiind pur si simplu lipsite de orice credibilitate.

La ultimul termen de judecata petentul a sustinut ca situatia medicala grava a concubinei si a copilului sau nou nascut au fost o farsa facuta de concubina de 1.04.2009. Dar, asa cum a recunoscut in instanta si cum a invederat si martorul sau, petentul a cunoscut caracterul de farsa inca din data de 01.04.2009. Atunci de ce la data de 07.04.2009 cand a depus plângerea (f.1) a invocat cazul fortuit, ca concubina sa si nou nascutul erau intr-o situatie grava, ca daca nu se ducea el atunci la spital cu viteza vântului risca sa ii piarda? Nici un element din plângerea depusa de petent nu releva faptul ca ar fi fost vorba de o farsa. Prin citatie (f.11) si la primul termen de judecata (f.13), in cadrul probatoriilor, instanta a pus in vedere petentului prin avocat sa depuna acte medicale si acte de stare civila care sa faca dovada situatiei învederate in plângere, iar petentul prin avocat nu a facut nicio precizare ca de fapt ele nu exista, pentru ca situatia nu a existat. De abia la termenul urmator, când nu au putut prezenta acte in sustinere, dintr-o data petentul si-a adus aminte ca toata povestea era doar o poveste, o farsa. Mai mult, dintr-o data concubina din cerere s-a transformat in fosta concubina, nou nascutul de fapt nu s-a mai nascut, iar gravida, nici nu se stie daca era gravida, petentul nedepunând nici macar un act care sa faca dovada cel putin a pretinsei sarcini care intr-adevar ar fi putut sa il faca sa creada ca concubina/fosta concubina era intr-o situatie grava, sarcina care sa fi fost in stare avansata pentru a se pune si problema unei nasteri.

Sa zicem si ca a fost o farsa care totusi s-a intâmplat: daca gonea pe drumul national cu 158 de km/h, printre ceilalti participanti la trafic care nu erau cu nimic vinovati ca s-au aflat pe acelasi sector de drum cu petentul, cu ce putea sa îsi ajute concubina si copilul? Putea doar sa produca un accident de circulatie care ii "asigura" un transport gratuit la spital cu masina ambulantei.

Având in vedere insa apararile contradictorii ale petentului, ca in niciuna din cele doua variante (nici situatie medicala nedovedita, nici farsa pre putin credibila date fiind tocmai contradictiile) nu se poate retine existenta unui caz fortuit sau a unui caz de forta majora care sa justifice anularea procesului verbal, nu exista la baza depasirii vitezei legale cu 58 km/h nici o imprejurarea mai presus de vointa petentului, imprevizibila, invincibila, ci dimpotriva, petentul, deliberat, a condus cu o viteza peste limita legala.

3. Instanta constata ca din punct de vedere sanctionator, agentul constatator a fost chiar prea indulgent, aplicându-i o amenda orientata spre minim, desi petentul mai are la activ si alte contraventii: neacordare prioritate pietoni, nerespectarea indicatorului ocolire refugiu tramvai, accident pentru nepastrarea distantei de siguranta in mers etc. etc. etc..

 De asemenea, instanta apreciaza ca si aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune în cauza.

 Astfel, desi OUG 195/2001 prevede obligativitatea aplicarii automate a pedepsei complementare a suspendarii dreptului de a conduce, instanta constata ca si aceasta sanctiune trebuie sa fie supusa unei operatiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 care prevede ca "sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite", text în care nu se face nici o distinctie dupa cum ar fi vorba de sanctiuni principale sau sanctiuni complementare.

 De asemenea, si sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform art. 34 din OG 2/2001 si conform art. 6 si art 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care Curtea Europeana a considerat ca pâna si sanctiunea complementara a punctelor de penalizare care poate fi aplicate in materie contraventionala are caracter "penal" in sensul art. 6 si art. 7 din Conventie (cauza Malige c.Frantei 68/1997/852/1059, Hotarârea din 23.09.1989). Astfel Curtea a apreciat ca sanctiunea punctelor de penalizare, desi in dreptul francez are caracter administrativ, in plan conventional are caracter penal atâta timp cât poate sa duca, la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce este foarte util in viata de zi cu zi si în viata profesionala, astfel ca, desi aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sanctiuni penale.

In aceste conditii, aplicând aceleasi principii la dreptul intern, cu atât mai mult sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Conventiei, astfel ca aplicarea acestor sanctiuni nu se poate dispune automat fara a putea fi supuse controlului instantelor (Malige c. Frantei), iar instanta are dreptul, si in conditiile art. 31 din OG 2/2001, sa verifice si modul de individualizare a acestei sanctiuni.

In prezenta cauza, astfel cum aratam si mai sus, aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune având în vedere limita cu care petentul a depasit viteza legala (158 de km/h - care reprezinta de fapt, viteza legala pe acel sector de drum + mai mult de jumatate din aceasta viteza legala), având in vedere cazierul auto al acestuia care face dovada "practicii" petentului de a încalca regulile de circulatie, dar mai ales, faptul ca (si daca ar fi sa acceptam ca cica i s-a facut o farsa pe 1 aprilie si ca aceasta farsa l-a determinat sa depaseasca viteza) prin cererea depusa in data de 07.04.2009 a mintit, nu a spus nimic de farsa, a indicat ca fiind foarte reala o poveste, pana la urma grava daca ar fi fost sa fie adevarata, s-a folosit pur si simplu de propriul sau copil, de imaginea unui copil, de ideea de copil (existent sau inexistent prea putin mai conteaza) si aceasta doar pentru a-si recupera un nenorocit de permis de conducere si pentru ca nu cumva sa fie pieton sau pasager din dreapta sau utilizator al unor mijloace de transport in comun pentru câteva luni.

3

Domenii speta

Spete similare