Contravenţii

Plângere contravenţională – sentinţa civilă nr. 1788/30.11.2009  a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe, petenta S.C. AD a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie încheiat de D.R.D.P. Iaşi – SDN Câmpulung Moldovenesc, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenţie, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii cu avertisment.

Petenta a susţinut că pe drumul DN 17 în localitatea P., km 181, s-a depistat autovehiculul Dacia, utilizat de SC AD, fără rovinietă, ocazie cu care a fost sancţionată cu suma de 1000 lei amendă.

Contravenienta a invocat lipsa de obiect juridic, susţinând că în momentul constatării faptei avea achitată c/val rovinietei aferente vehiculului în cauză din data de 09.06.2008 cu valabilitate până la data de 08.06.2009, aşa cum reiese din copia după bonul fiscal eliberat de SC OMV SRL, însă şoferul nu a putut prezenta agentului constatator chitanţa de plată a acesteia, deşi c/val rovinietei era achitată.

A mai menţionat contravenienta, că procesul verbal de contravenţie nu este semnat de contravenient, lipseşte semnătura martorului pe procesul verbal de contravenţie, apreciind reaua credinţă a agentului constatator care a efectuat un control în trafic pe un drum naţional şi la o oră de vârf, lipsa menţiunilor obligatorii de pe procesul verbal de contravenţie şi de lipsa unui martor la faţa locului, în condiţiile în care avea obligaţia şi foarte lesne posibilitatea de a identifica un martor într-o zonă intens circulată.

Contravenienta apreciază că i s-a adus o vătămare evidentă, fiind pusă în situaţia imposibilităţii de a formula obiecţiuni, în condiţiile în care ar fi putut face dovada achitării contravalorii rovinietei, astfel încât solicită în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

  Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului-verbal, ca fiind temeinic şi legal întocmit, cu motivarea că petenta a fost sancţionată pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 modificată de OUG nr. 157/2007 pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale din România fără a deţine rovinietă valabilă şi documentul care să ateste achitarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale ale autovehiculului, precizând că valabilitatea rovinietei se dovedeşte la momentul controlului exercitat de către organele abilitate.

Referitor la lipsa semnăturii contravenientului din procesul verbal, intimata a invocat faptul că acceptul martorilor pentru a semna actul constatator este o obligaţie civică şi nu una juridică, astfel încât determinarea acceptului şi implicit asumarea calităţii de martor, nu poate fi reţinută ca o obligaţie a agentului constatator, iar prevederile art. 19 din OG 2/2001 precizează că rolul martorului este acela de a confirma dacă respectivul contravenient este de faţă, refuză să semneze sau nu poate semna actul constatator, agentul constatator va face menţiuni despre aceste împrejurări.

De asemenea, a precizat că prevederile art. 19 nu au fost încălcate deoarece indiferent în ce moment al zilei se realizează controlul, agentul constatator nu se poate prevala de nici un temei legal şi mijloc juridic pentru a determina o terţă persoană să semneze ca martor în cuprinsul actului constatator, fiind făcută menţiunea că „prezentul proces verbal de constatare a contravenţiei a fost încheiat în lipsa martorilor de faţă se află numai agenţi constatatori iar celelalte persoane prezente refuză calitatea de martori” care este corectă şi în spiritul prevederilor art.19 alin.3 din OG 2/2001, intimata justificând absenţa semnăturii martorului, petenta nedemonstrând existenţa vătămării.

Pe fondul cauzei intimata a arătat că în momentul controlului nu s-a putut face dovada că autovehiculul surprins în trafic deţine rovinietă valabilă şi întrucât organelor de control nu le-a fost prezentată rovinieta, în plan juridic, nedovedirea unui fapt echivalează cu inexistenţa acestuia, invocând şi faptul că data de achiziţie a rovinietei, conform bonului fiscal, este 07.06.2009, dată ulterioară efectuării controlului.

În cauză s-a invocat pe cale de excepţie nulitatea procesului verbal de contravenţie, motivat de faptul că acesta ar fi fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în sensul că procesul verbal nu a fost semnat de contravenientă sau reprezentantul său şi nici de martori.

Prin sentinţa civilă nr. 1788/30.11.2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a admis în parte plângerea formulată şi a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea „Avertisment”.

S-a reţinut că articolul 17 din OG 2/2001 determină condiţiile de valabilitate a procesului verbal a căror nerespectare este sancţionată cu nulitatea absolută, precizând expres că „lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea  procesului verbal”.

Lipsa altor menţiuni din procesul verbal pot atrage nulitatea acestuia în măsura în care acestea creează o vătămare petentului care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, însă în trafic în momentul constatării contravenţiei nu se afla nici un reprezentat legal al petentei, ci doar conducătorul auto, care are calitatea de prepus, fiind făcute menţiunile pentru care procesul verbal nu a fost întocmit în prezenţa vreunui martor, conform articolului 19 al. 3 din OG 2/2001, astfel încât actul  a fost  întocmit cu respectarea tuturor regulilor impuse de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. 

Procesul verbal de contravenţie se bucură de forţă probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerinţelor legale privitoare la formă (art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de către agentul constatator.

Această soluţie este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte asimilarea procedurii contravenţională celei penale şi aplicarea prezumţiei de nevinovăţie prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aspecte subliniate şi în cauza Anghel contra României.

Petentul are posibilitatea de a dovedi, prin probe administrate în faţa instanţei, o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de către agentul constatator pe baza probelor administrate de acesta, însă în cauză acesta nu şi-a propus probe, ci chiar a recunoscut că în momentul efectuării controlului autovehiculul oprit avea achitată plata rovinietei, însă şoferul nu a putut prezenta agentului constatator chitanţa.

În cauză contravenienta se face vinovată de cele reţinute în procesul verbal de contravenţie, întrucât potrivit art. 8 din O.G. 15/2002, fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie, iar art. 1 alin. 1 ind. 1, lit. a, ii, menţionează că prin rovinietă valabilă se înţelege rovinieta ecuson aplicată la loc vizibil pe partea interioară a parbrizului, însoţită la bordul vehiculului, în cazul utilizatorilor persoane juridice de documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare, în original sau o copie a acestuia ştampilată şi semnată în original de către conducătorul unităţii, cu menţiunea „conform cu originalul”.

Prin urmare nu au relevanţă în cauză susţinerile contravenientei vizând plata rovinietelor prin intermediul cardurilor bancare, aceasta fiind în culpă că şoferul nu a putut prezenta în momentul controlului documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare, conform dispoziţiilor de mai sus.

Însă potrivit art.2l din OG 2/200l sancţiunile se aplică gradual în limitele prevăzute de actul normativ, ţinându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientei.

In efectuarea operaţiunii de individualizare a sancţiunilor contravenţionale, punctul de plecare îl constituie fapta contravenţională corelată cu întreg complexul de date care indică periculozitatea ei socială, iar ca punct final, situaţia contravenientei privită în raport cu împrejurările ce ţin de atitudinea acesteia faţă de fapta săvârşită.

Având în vedere că din actele depuse la dosar, bon fiscal din 07.06.2008 (şi nu din 07.06.2009 aşa cum a susţinut intimata) şi copia rovinietei valabilă de la 09.06.2008 până la 09.06.2009 pentru autoturismul în cauză, rezultă că petenta avea achitată rovinieta pentru vehiculul în cauză, la data săvârşirii contravenţiei, neavând doar aceste documente asupra sa.

Domenii speta

Spete similare