Ordonanta presedentiala

Dosar nr. 2045/216/2009ordonanţă preşedinţială

încuviinţare legături personale cu minorul

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEŞ

COMPLET MINORI ŞI FAMILIE

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1013/MF

Şedinţa publică de la 13 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE G. P.

Grefier F. B.

?

Pe rol fiind spre soluţionare cauza minori şi familie privind pe reclamantul T. M. G. şi pe pârâta T. E.A., având ca obiect ordonanţă preşedinţială – încuviinţare legături personale cu minorul.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul asistat de avocat N. C., conform împuternicirii avocaţiale nr. 77/22.08.2009 (fila 10) şi pârâta asistată de avocat I. Ş., conform împuternicirii avocaţiale din data de 31.08.2009 (fila 12).

Procedura legal îndeplinită.

Acţiunea timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Au fost interogate părţile, declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

Se procedează la audierea martorelor T. F. şi T. V., sub prestare de jurământ, conform art. 193 Cod procedură civilă, declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

Apărătorii părţilor arată că nu mai au cereri de formulat.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri de fond.

Apărătorul reclamantului solicită admiterea acţiunii, încuviinţarea legăturilor personale cu minora în modalitatea arătată în acţiune. Precizează că reclamantul nu este un om iresponsabil, are dreptul să-şi vadă fetiţa şi nu este real că în prezenţa sa fetiţa ar putea păţi ceva.

Apărătorul pârâtei solicită respingerea acţiunii conform dispoziţiilor art. 613 ind.1 Cod procedură civilă raportat la art. 581 Cod procedură civilă, întrucât nu se justifică vremelnicia şi nu există urgenţă întrucât pârâta nu i-a interzis reclamantului să-şi vadă fetiţa aşa cum a recunoscut şi acesta la interogatoriu. Apreciază că acţiunea este făcută şicanatoriu, se raportează la evenimente din luna iulie-august, respectiv imediat după despărţirea în fapt. În subsidiar solicită admiterea în parte a cererii, încuviinţarea legăturilor personale însă în modalitatea precizată de pârâtă, iar vizita să se facă în permanenţă în prezenţa pârâtei întrucât fetiţa are probleme de sănătate, face alergii şi trebuie supravegheată tot timpul, iar reclamantul nu a dovedit că se poate ocupa singur de minoră. Solicită să se aibă în vedere şi vârsta fragedă a minorei şi interesul superior al acesteia. Arată că reclamantul a solicitat să ia fetiţa duminica, însă fiind preot nu va putea să se ocupe corespunzător de aceasta în această zi.

Apărătorul reclamantului arată că întotdeauna părinţii fac ceea ce e mai bine pentru copilul lor şi e firesc ca reclamantul să îşi vadă fetiţa şi singur, nu doar în prezenţa reclamantei. Totodată, arată că fetiţa nu suferă de afecţiuni grave.

?

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2045/216/2009 în data de 27.08.2009, reclamantul T. M.-G. a chemat în judecată pe pârâta  T. E.-A., pentru ca prin ordonanţă preşedinţială să se încuviinţeze legături personale cu minora T. G.-M., născută la 01.2007 până la soluţionarea dosarului de divorţ cu nr. 1864/216/2009.

În motivarea acţiunii s-a arătat, în esenţă, că la începutul lunii august 2009 pârâta a părăsit domiciliul comun împreună cu minora. În ultima perioadă, pârâta îi interzice reclamantului să o vadă pe minoră în lipsa sa, pretextând că tatăl vrea să o ia definitiv.

Au fost legal citate părţile, s-au depus la dosar: copia certificatului de căsătorie (fila 4), au fost interogate părţile şi s-au audiat martorele T. F, (fila 25) şi T. V. (fila 26).

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. În situaţia în care s-ar trece peste aceste apărări, a solicitat ca legăturile personale să aibă loc conform programului menţionat în întâmpinare.

Asupra inadmisibilităţii cererii, instanţa s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din 01.09.2009.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine: 

Din căsătoria părţilor s-a născut în data de 01.2007 minora T.G.-M.. În prezent, pe rolul instanţei s-a înregistrat acţiunea de divorţ formulată de T. E.-A. împotriva soţului său, prin care a solicitat şi încredinţarea spre creştere şi educare a minorei G.-M. cu obligarea tatălui la plata pensiei de întreţinere pentru minoră în funcţie de nevoile acesteia şi de veniturile pe care le realizează ca preot la E. A. M.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă instanţa poate lua pe timpul procesului de divorţ, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei. Chiar dacă textul de lege nu enumeră şi situaţia legăturilor personale cu minorul, sintagma „cu privire la încredinţarea copiilor minori” include şi modalitatea în care părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul sau la care nu se află copilul, să aibă legături personale cu acesta, obligaţiei de a contribui la creşterea şi educarea minorului, fiindu-i corelativă şi dreptul de a păstra legături permanente şi efective cu copilul.

Este cunoscută împrejurarea că procesele de divorţ pot dura foarte mult timp, până parcurg toate cele 3 grade de jurisdicţie astfel încât părintelui la care nu se află copilul nu i se poate refuza dreptul de a-l vedea, de a păstra legătura cu acesta.

În speţa dedusă judecăţii s-a făcut dovada că părţile s-au separat în fapt în luna iunie a acestui an, pârâta împreună cu fetiţa părăsind domiciliul conjugal din comuna C., judeţul A. şi stabilindu-se la părinţii săi în C.A.

În privinţa atitudinii pârâtei cu privire la modalitatea în care a înţeles să-l lase pe reclamant să-şi vadă fetiţa, probele sunt contradictorii şi subiective având în vedere că au fost audiate ca martore mamele părţilor implicate în proces (bunicile fetiţei).

Cert este că din conţinutul răspunsului la interogatoriu (f. 27), cât şi din cel al întâmpinării, rezultă că pârâta se opune în mod categoric ca fetiţa să fie luată din domiciliu, acceptând ca legăturile personale ale tatălui să se realizeze numai în prezenţa sa.

Această atitudine nu este însă susţinută de nici o probă administrată în cauză şi, deşi face pe larg vorbire în întâmpinare şi în notele scrise de starea de sănătate precară a fetiţei, nu a depus nici o dovadă medicală, cunoscut fiind că asemenea aprecieri nu pot fi făcute decât de către un specialist, respectiv un medic.

Pârâta nu numai că a invocat starea fragilă de sănătate a fetiţei (nedovedită de vreun act medical), dar şi iresponsabilitatea reclamantului şi imposibilitatea acestuia de a-şi asuma supravegherea minorei în lipsa mamei.

Ca şi în situaţia invocării stării de sănătate a fetiţei, nici în ceea ce priveşte „iresponsabilitatea” reclamantului, nu s-a făcut vreo dovadă, pentru ca instanţa să-şi poată forma vreo convingere şi anume dacă tatăl fetiţei este iresponsabil în sens medical, adică nu are discernământ, sau dacă este un părinte iresponsabil, în sensul manifestării faţă de copil, prin acţiuni care pun în pericol sănătatea sau integritatea minorei.

Declaraţia martorei T. F. (soacra reclamantului) nu este relevantă sub acest aspect, deoarece nu s-a făcut dovada cu acte medicale că fetiţa este alergică la ciocolată, iar în privinţa „accidentului”, dacă s-ar fi încălcat regulile de circulaţie pe drumurile publice, reclamantul ar fi fost sancţionat penal sau contravenţional, ceea ce nu s-a întâmplat.

Împrejurarea că tatăl reclamant cerea sfaturile soţiei sau ale soacrei sale în legătură cu modalitatea în care trebuia uneori să îngrijească de fetiţă nu denotă că acesta era iresponsabil, ci că ţinea seama de sfaturile soţiei şi ale soacrei sale pe care, probabil, o considera ca fiind o persoană cu experienţă în domeniu.

Cert este că dincolo de orice încercare de a zădărnici sau a îngreuna legătura reclamantului cu fiica sa, instanţa trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, acest principiu guvernând toate măsurile referitoare la persoana minorului.

Dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său este garantat atât de Codul familiei, cât şi de Legea nr. 272/2004, acest drept putând fi interzis sau restrâns numai dacă se face dovada că prin exercitarea lui se aduce vătămare intereselor copilului.

Din această perspectivă, instanţa apreciază că interesul superior al copilului este acela de a menţine pe cât posibil legăturile fireşti cu ambii părinţi şi nu numai cu cel în a cărui îngrijire temporară se află. Este cunoscut că, din nefericire, pe timpul proceselor de divorţ, soţii nu demonstrează că au maturitatea necesară de a se comporta civilizat în calitate de părinţi, iar în raporturile cu copilul lor, nu de puţine ori, îl folosesc ca pe un instrument de şantaj.

 Minora G.-M., în vârstă de 3 ani, are nevoie şi de prezenţa tatălui alături de care a crescut în permanenţă de la naştere şi până în vara acestui an.

În condiţiile în care din cuprinsul întâmpinării, precum şi din cel al cererii de divorţ reiese că pârâta are o părere deosebit de proastă despre soţul ei, făcând aprecieri atât cu privire la probitatea profesională, cât şi la moralitatea şi discernământul acestuia, este lesne de înţeles că vizitarea minorei numai în prezenţa mamei ar fi lipsită de orice eficienţă.

Un soţ rău nu este întotdeauna şi un părinte rău, iar copilul în vârstă de numai 3 ani nu are oricum nici o posibilitate de apreciere asupra atitudinii părinţilor, fetiţa fiind legată afectiv de ambii.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că este în interesul fetiţei să aibă legături personale cu tatăl său atât prin vizitare la domiciliul mamei pârâte, cât  şi prin luare din acest domiciliu, asigurându-se astfel legătura firească afectivă de care atât copilul, cât şi reclamantul au nevoie.

În consecinţă, se va admite în parte cererea reclamantului şi i se vor încuviinţa provizoriu legături personale cu minora T. G. M. născută la  01.2007 în următoarea modalitate: în prima şi a treia sâmbătă din lună, prin vizitare la domiciliul pârâtei între orele 10.00-13.00; în a doua şi a patra sâmbătă din lună de la ora 10.00 până la ora 18.00 prin luare din domiciliu; în ziua de 2 ianuarie de la ora 10.00 până la ora 18.00 prin luare din domiciliu; în ziua premergătoare Paştelui de la ora 10.00 până la ora 18.00 prin luare din domiciliu şi în perioada 1-15 august a anului prin luare din domiciliu, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 1864/216/2009 al Judecătoriei C.A având ca obiect divorţ.

În baza art. 581 alin. 4 Cod procedură civilă, executarea se va face de îndată, fără somaţie sau trecerea vreunui termen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea formulată de reclamantul T. N.-G., împotriva pârâtei T. E.-A..

Încuviinţează provizoriu reclamantului legături personale cu minora T. G. M. născută la 01.2007 în următoarea modalitate: în prima şi a treia sâmbătă din lună, prin vizitare la domiciliul pârâtei între orele 10.00-13.00; în a doua şi a patra sâmbătă din lună de la ora 10.00 până la ora 18.00 prin luare din domiciliu; în ziua de 2 ianuarie de la ora 10.00 până la ora 18.00 prin luare din domiciliu; în ziua premergătoare Paştelui de la ora 10.00 până la ora 18.00 prin luare din domiciliu şi în perioada 1-15 august a anului prin luare din domiciliu, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 1864/216/2009 al Judecătoriei  C.Aavând ca obiect divorţ.

Executorie de îndată, fără somaţie sau trecerea vreunui termen.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 13 Octombrie 2009

PEŞEDINTEGREFIER

G. P. F. B.

Red. GP

Tehnored. FB/26.10.2009/4 ex.

Domenii speta

Spete similare