Proprietate şi posesie suprafaţa teren

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CÂMPULUNG JUDEŢUL ARGEŞ

SENTINŢA  CIVILĂ  NR. 429/2012

Şedinţa publică de la  02 Martie 2012

Completul constituit din:

PREŞEDINTE - …

Grefier - …

La ordine pronunţarea asupra cauzei civile, privind pe reclamanta M."C. lui N V"  cu sediul  în comuna …, sat …,  judeţul … şi pe pârâţii S. L, C S, P D, S R, P M, T F, T I, T C, T D, T C, T G, T M, B N, P L, S D, M I, P C, C C şi C I toţi domiciliaţi în comuna …, judeţul … şi intervenientul M C şi  P  N cu sediul  în …, …, Nr….,  sector …, având ca obiect - revendicare imobiliară.

În  conformitate cu  art. 159 indice 1 C.proc.Civilă, verificând  din  oficiu competenţa  generală, materială  şi  teritorială, constată  că  sunt  incidente  dispoziţiile  art.1şi 13 C.proc.Civilă, Judecătoria  Câmpulung, fiind competentă material şi teritorial să  judece prezenta cauză.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu  au răspuns părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Mersul lucrărilor  şi dezbaterile  prezentei  sentinţe au  fost  consemnate  în  încheierea  iniţială a  pronunţării  din data  de  28 Februarie  2012, ce  face  parte  integrantă din  prezenta  sentinţă, când  instanţa având  nevoie  de  timp pentru a delibera, a amânat  pronunţarea  azi, 02 Martie 2012, când în  urma  deliberării a  pronunţat  următoarea  sentinţă  civilă:

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, deliberând constată:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 27.05.2011 sub nr. 2667/205/2011 reclamanta M."C. lui N V"  a chemat în judecată pe pârâţii S. L, C S, P D, S R, P M, T F, T I, T C, T D, T C, T G, T M, B N, P L, S D, M I, P C, C C şi C I pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 5000 mp, în raport de ceea ce ocupă fiecare, situată în punctul „…”, comuna …, judeţul …, pentru care deţin titlul de proprietate nr. 138857/2009 şi pe care o ocupă abuziv fără forme legale; obligarea pârâţilor să-şi ridice şi demoleze fiecare construcţiile, anexele gospodăreşti, garduri, edificate pe terenul proprietatea mănăstirii, iar în caz de refuz autorizarea mănăstirii de a le demola pe cheltuiala pârâţilor, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru mai multe suprafeţe, printre care şi pentru suprafaţa de 5000 mp teren curţi construcţii situat în punctul „…” pentru care a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr. 4704/13.10.2008 şi titlul de proprietate nr. 138857/2009, suprafaţă pe care se află ruinele vechii aşezări dacice, reprezentând monumente istorice şi reprezintă situl arheologic Cetăţuia, iar pârâţii au încălcat dreptul ei de proprietate şi cu acordul tacit al autorităţilor locale, începând din anul 1993 au început să ocupe abuziv proprietatea mănăstirii şi să-şi edifice case de locuit, anexe gospodăreşti, îngrădind porţiuni de teren.

Încă din anul 1993, arată reclamanta i-a notificat verbal pe pârâţi şi le-a atras atenţia că stau pe terenul proprietatea mănăstirii şi, totodată s-a opus să edifice construcţiile, însă au refuzat intrând prin abuz de putere, sens în care au formulat mai multe adrese către I pentru C al judeţului A şi M C, iar reprezentanţii acestor instituţii s-au deplasat la faţa locului, unde au constatat că pârâţii şi-au întemeiat aşezări peste situl arheologic, ocazie cu care s-a solicitat Consiliului Judeţean Argeş, Prefecturii Argeş şi Primăriei comunei Cetăţeni să întreprindă măsuri în vederea degajării zonei de construcţiile neautorizate şi mutarea populaţiei aşezate abuziv, astfel că în anul 2009 reprezentanţii prefecturii şi ai Primăriei comunei Cetăţeni s-au obligat să acorde pârâţilor teren în altă parte pentru a se edifica gospodării prin programul A.N.L.

O parte din pârâţi, respectiv T I şi S D, arată reclamanta, şi-au achiziţionat teren în alte locuri, unde au început edificarea caselor, însă refuză să lase liber terenul reclamantei, niciunul dintre pârâţi nu deţine autorizaţie de construire, fiind constructori de rea-credinţă care au continuat să edifice după ce ei au fost notificaţi verbal şi scris de instituţiile cu atribuţii specifice. 

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480, art. 1074-1075, art. 998 C.civ., art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, titlul de proprietate nr. 138857/2009 emis de Comisia Judeţeană Argeş, procesul verbal de punere în posesie nr.4704/13.10.2008 emis de Consiliul Local Cetăţeni, adeverinţele nr. 146/14.01.2009, nr.4705/13.10.2008 eliberate de Primăria comunei Cetăţeni, schiţe cadastrale, extrase din ziare locale, adresa nr. 302/04.04.2007 emisă de Guvernul României şi un set de plângeri formulate de reclamantă împotriva pârâţilor.

La data de 28.06.2011, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, solicitând instanţei să introducă în cauză M C şi P N B.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că şi M M şi P N justifică un interes legitim şi calitate procesuală activă pentru a întreprinde toate demersurile şi apărările necesare protejării, conservării monumentelor istorice prin obligarea pârâţilor la demolarea construcţiilor efectuate pe aceste locuri.

 În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 57 alin. 1 şi urm. C.pr.civ., art. 7, 25, 26, 35 şi 36 şi urm. Legea nr. 422/2001, republicată.

 În şedinţa publică din data de 28.06.2011, instanţa  a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a MCPN.

 La data de 27.09.2011, pârâtul MCPN a depus la dosar întâmpinare prin care solicită instanţei să respingă cererea ca neprecizată, inadmisibilă şi promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca nefondată.

 În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că Mănăstirea este un locaş de cult, iar actuala organizare şi funcţionare a MCPN a eliminat domeniul cultelor şi a fost trecut în sarcina Secretariatului de Stat pentru Culte.

 Totodată, pârâtul a invocat atât excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată a altor persoane, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa.

 În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 57 alin. 4 şi art. 58, art. 115-116 şi 137 alin 1 C.pr.civ., solicitând instanţei judecarea cauzei şi în lipsa sa.

 În susţinerea cererii, pârâtul a depus la dosar hotărârea nr. 22/06.01.2010 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de Stat pentru Culte.

 Instanţa a admis în parte, cererea  de  probatoriu formulată de apărătorul reclamantei şi în totalitate, cererea de probatoriu formulată de pârâţi  prin T C a încuviinţat pentru pârâţi  proba cu înscrisuri, proba cu 2 martori necitaţi, iar pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu 2 martori necitaţi şi proba  cu expertiză tehnică  de specialitate, fiind numit cu acordul părţilor expert topo - cadastral pe ing D V  pentru a efectua  lucrarea  cu următoarele obiective: să  pună în teren titlul de proprietate nr. 138857/11.02.2009 invocat de reclamantă; va stabili dacă pârâţii stăpânesc teren din proprietatea reclamanţilor, dacă eu edificat construcţii pe acest teren şi dacă au acte legale pentru aceste construcţii; să  pună  pe teren şi  actele  care au stat la baza emiterii  titlul de proprietate nr. 138857/11.02.2009 invocat de reclamantă, să descrie situaţia pe o schiţă de  plan anexă, pentru fiecare pârât ce suprafaţă ocupă şi ce construcţii au fost edificate, probe apreciate ca fiind utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

În şedinţa publică din data de 01.11.2011 pârâţii S. L, C S, P D, S R, P M, T F, T I, T C, T D, T C, T G, T M, B N, P L, S D, M I, P C, C C şi C I au depus la dosar cerere reconvenţională, cerere pe care instanţa a constatat că nu îndeplineşte condiţiile cerute de art 112 c pr civ ne fiind motivată în fapt şi în drept.

 La data de 14.11.2011 pârâţii au depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională.

 Din punct de vedere al întâmpinării pârâţii au solicitat instanţei respingerea cererii formulată de reclamantă ca nefondată, iar în cea ce priveşte cererea reconvenţională a solicitat instanţei să se constate că sunt proprietarii terenul revendicat de reclamantă ca urmare a îndeplinirii termenului de prescripţie achizitivă.

În motivarea cererii, pârâţii au arătat că gospodăriile pe care le stăpânesc sunt edificate cu mult peste 30 ani pe aceste amplasamente, fie de către noi, fie sunt moştenite de la părinţii acestora.

Pârâţii mai arată că, demolarea gospodăriilor ar constitui cazuri sociale grave ce pot culmina chiar cu tulburări imprevizibile şi sunt proprietarii terenului revendicat, ca urmare a scurgerii termenului de prescripţie achizitivă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115-120 C.pr.civ.

În şedinţa publică din 15.11.2011 reclamanta prin apărător a depus la dosar întâmpinare la cererea  reconvenţională  formulată  de  pârâţi, solicitând respingerea  acesteia.

În şedinţa publică din data de 06.12.2011 pârâţii-reclamanţi au depus la dosar cerere reconvenţională prin care au solicitat să se constate că sunt proprietarii de drept ai imobilelor case edificate pe terenul din punctul „…” din comuna …, judeţul …, fiind constructori de bună credinţă; să se constate că sunt proprietarii unei suprafeţe de cca. 3000 mp teren din punctul „…” din cei 5000 mp, urmare a uzucapiunii de peste 30 de ani, teren aferent construcţiilor şi curţi construcţii.

În subsidiar, pârâţii-reclamanţi au solicitat un drept de superficie pentru imobilele case şi un drept de servitute de trecere ce face accesul de la calea publică la locuinţele lor, în situaţia respingerii respectivului capăt de cerere, aceştia solicită instanţei, acordarea unor despăgubiri, urmare a dreptului de accesiune imobiliară, fiind constructori de bună credinţă.

La data de 14.11.2011 a fost depus la dosar de către ing. exp. D V raportul de expertiză tehnică judiciară, faţă de care la data de 29.11.2011, pârâţii au formulat obiecţiuni la întocmirea raportului de expertiză tehnică, iar instanţa le-a respins, a pus în vedere pârâţilor-reclamanţi să facă preţuirea  suprafeţei de teren de 5000 mp şi să depună la dosar taxa de timbru pe cererea reconvenţională, sub sancţiunea nulităţii cererii, în caz de netimbrare şi, de asemenea să precizeze cererea reconvenţională cu privire la  câtimea  suprafeţei.

În şedinţa publică din data de 12.12.2011 pârâţii reclamanţi au arătat că înţeleg să renunţe la judecarea cererii reconvenţionale de la fila 89 dosar şi că renunţă la cererea de crearea unui drept de servitute.

 Instanţa a repus cauza pe rol pentru a fi pusă în discuţie completarea raportului de expertiză întocmit de ing. exp. D V, în sensul de a stabili care este suprafaţa de teren ocupată efectiv fiecare dintre pârâţii reclamanţi din terenul proprietatea reclamantei pârâte şi ce suprafaţă de teren este ocupată de construcţia mănăstire aparţinând reclamantei pârâte.

 Faţă de completarea de expertiză nu s-au formulat obiecţiuni.

Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză instanţa constată următoarele:

Ca efect al legilor fondului funciar, la cerere, reclamantei pârâte i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5000 mp teren curţi construcţii, în punctul „…”, conform titlului de proprietate nr. 4704/13.10.2008,  pentru care a fost emis procesul verbal de punere în posesie  nr 4704/13 10 2008, acte aflate la filele 7, 8, suprafaţă pe care se află ruinele vechii aşezări dacice, reprezentând monumente istorice şi reprezintă situl arheologic Cetăţuia.

Din probele administrate, depoziţiile martorilor propuşi de părţi şi concluziile expertizei, precum şi susţinerile pârâţilor din întâmpinare şi cererea reconvenţională rezultă fără echivoc că pârâţii ocupă o mare parte din terenul proprietatea reclamantei pârâte, iar pe terenul acaparat au edificat şi construcţii.

Pârâţii reclamanţi opun reclamantei pârâte un mod original de dobândirea proprietăţii prin uzucapiunea, prin împlinirea termenului prescripţie achizitive de 30 de ani.

Reţinând că ambele părţi litigante invocă un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu, instanţa urmează să le compare şi să dea preferenţă celui mai bine caracterizat.

Din actele existente la dosar şi necontestate de pârâţii – reclamanţi, rezultă că terenul face obiectul legilor fondului funciar şi că acesta se afla la data de 1.01.1990, dată de referinţă stabilită de Legea 18/1991, în patrimoniul de administrare al Primăriei comunei Cetăţeni, care la rândul său la preluat în patrimoniu în anul 1968 de la fosta comună Bădeni, cu ocazia reorganizării teritoriului.

În atare situaţie, reclamanta - pârâtă a dobândit în mod legal în conformitate cu dispoziţiile legilor fondului funciar averea Mănăstirii CNV, de care a fost deposedată în anii 1950 – 1956, titlul acesteia fiind bine caracterizat şi respectând vechiul amplasament, ce constituie şi un edificiu istoric cultural.

În ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate  pentru pârâţii-reclamanţi prin împlinirea termenului prescripţiei achizitive de 30 de ani, instanţa constată că nu se poate opune reclamantei-pârâte această sancţiune pentru că terenul s-a aflat în patrimoniul statului după 1952, respectiv al Primăriei Comunei Bădeni, iar din anul 1968 – vezi protocolul de la filele 131-135 dosar – a Primăriei Cetăţeni.

Mai mult, posesia pârâţilor – reclamanţi nu este nici continuă şi nici paşnică sau sub nume de proprietar, ei având în permanenţă calitatea de toleraţi pe acest teren, motiv pentru care, aşa cum s-a statuat în doctrină şi jurisprudenţă, termenul prescripţiei achizitive nu poate curge împotriva statului .

Pentru aceste considerente, instanţa constată că nu sunt întrunite cerinţele art. 1864 şi 1890 C. civ. şi urmează să respingă cererea de constatare a împlinirii prescripţiei achizitive şi de dobândire a proprietăţii prin uzucapiune asupra terenului în litigiu de către pârâţii-reclamanţi.

În sarcina pârâţilor-reclamanţi nu se poate reţine o vinovăţie pentru modul total nelegal, în care însăşi Primăria Cetăţeni s-a comportat, dând  în mod tacit girul pârâţilor- reclamanţi să construiască şi că acapareze teren în acest punct „VC”, deşi cunoşteau că în zonă există Mănăstirea care este  monument  istoric, iar terenul aparţine acestei mănăstiri. În acest mod nu pot fi condamnaţi pârâţii-reclamanţi la demolarea construcţiilor edificate pe terenul reclamantei-pârâte, nefiind îndeplinite cerinţele art 494 c pr civ.

Cu toate acestea a obliga pe reclamanta-pârâtă să-i despăgubească pe pârâţii-reclamanţi, să preia aceste construcţii sau să se creeze un drept de superficie în favoarea pârâţilor-reclamanţi ar echivala cu legalizarea unui abuz iniţial al autorităţilor, cu o rezolvare a unei situaţii mai puţin obişnuite, create independent de voinţa sa.

Mai mult, atâta timp cât dreptul de superficie nu a luat naştere prin efectul unei dispoziţii legale, pârâţii-reclamanţi  ar fi trebuit să facă dovada încheierii unei convenţii cu reclamanta- pârâtă, proprietara de drept a terenului pe care au construit şi căreia chiar autorităţile i-au recunoscut dreptul de proprietate prin emiterea titlului conform legilor fondului funciar.

Faptul că au avut girul autorităţilor locale să construiască  pe terenul în litigiu  nu poate fi opus reclamantei- pârâte, cu atât mai mult cu cât  chiar autorităţile au negat vreun drept al pârâţilor-reclamanţi, prin emiterea titlului de proprietate şi punerea în posesie pe vechiul amplasament al adevăratului proprietar Mânăstirea „Cetăţuia”.

S-a solicitat de către pârâţii-reclamanţi să se constate că sunt proprietarii construcţiilor edificate pe terenul  în litigiu.

Conform art. 111 C. proc. civ. „Partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept”.

În cauză pârâţii-reclamanţi nu justifică un asemenea interes, mai ales că nu le-a fost contestat acest drept de proprietate asupra construcţiilor edificate pe terenul în litigiu, motiv pentru care urmează a fi respinsă cererea, ca neîntemeiată.

Instanţa urmează să respingă şi cererea de obligarea reclamantei-pârâte la despăgubiri pentru construcţiile edificate de pârâţii - reclamanţi pe terenul reclamantei-pârâte cu motivarea că reclamanta - pârâtă nu şi-a manifestat expres dorinţa de a prelua aceste construcţii, astfel că nu sunt întrunite cerinţele art. 494 Cod civil.

În contextul probelor administrate, instanţa apreciază că cea care ar trebui obligată la despăgubiri în favoarea pârâţilor-reclamanţi şi la atribuirea de teren pentru ridicarea unor noi construcţii sunt chiar organele administrative locale, care au tolerat perpetuarea acestei situaţii.

Cu privire la cererea de chemare în judecată a altor persoane, instanţa constată că intervenienta M C şi P N nu au formulat pretenţii proprii care să fie de aceeaşi natură cu cele ale reclamantei pârât, ci prin întâmpinarea pe care au depus-o la dosar, s-a comportat ca o persoană ce nu justifică nici un interes propriu faţă de imobilul în litigiu sau să dovedească un drept propriu, pe care ar dori să şi-l ocrotească în contradictoriu cu pârâţii – reclamanţi, astfel că în conformitate cu art 57 c. pr .civ ., cererea reclamantei-pârâte pe fond este inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare.

În baza art 276 c pr civ instanţa va compensa cheltuielile părţilor cu onorariile de avocat şi în conformitate cu art 274 c pr civ va obliga pe pârâţii reclamanţi să plătească reclamantei pârâte cheltuielile efectuate cu taxa de timbru şi onorariul de expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea, formulată de reclamanta M "C N V", cu sediul  în comuna  … sat …,  judeţul …,  şi pe pârâţii S. L, C S, P D, S R, P M, T F, T I, T C, T D, T C, T G, T M, B N, P L, S D, M I, P C, C C şi C I toţi domiciliaţi în comuna …, judeţul …, intervenientul M C şi P N, cu sediul în …, …, nr., sector …, având ca obiect - revendicare imobiliară.

Obligă pe pârâţi să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei suprafaţa  totală de 3458 mp, din care suprafaţa  de 305 mp drum creat de pârâţi pentru acces la locuinţele lor şi suprafaţa de 68 mp pârâtul,  C I; suprafaţa  de 89 mp pârâtul C S; suprafaţa de 116 mp pârâtul P M; suprafaţa de 200mp pârâtul, P C; suprafaţa de 300 mp pârâtul, T I; suprafaţa de 58 mp pârâtul, C C; suprafaţa de 175 mp pârâtul,  P D; suprafaţa  de 400mp pârâtul P  L;  suprafaţa de 140 mp pârâtul M  I; suprafaţa de 228 mp pârâta T C; suprafaţa de 58 mp pârâtul T G; suprafaţa de 215 mp pârâtul T D; suprafaţa de 300 mp pârâta S  D; suprafaţa de 50 mp pârâta T M; suprafaţa de 67 mp pârâta T C; suprafaţa de 217 mp pârâtul T  F; suprafaţa de 115 mp pârâtul  S R şi suprafaţa de 360 mp pârâta S  L aşa cum sunt identificate în schiţa  anexă la raportul de  expertiză  D V fila 289.

Respinge cererea de obligare a pârâţilor la demolarea şi ridicarea construcţiilor  edificate pe  suprafaţa de teren acaparată  de la  reclamantă.

  Respinge cererea  reconvenţională  precizată  de  la  fila  244  dosar, formulată de pârâţi.

Ia  act că  s-a  renunţat  la judecarea cererii  reconvenţionale de  la  fila  89 dosar, formulată de pârâţi.

Respinge cererea  de  chemare în  judecată  a  altor  persoane, formulată de reclamantă.

Compensează  cheltuieli de judecată cu  onorariile  de  avocat.

Obligă pe pârâţi să plătească reclamantei suma de 941 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 02 Martie 2012

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare