Contract de asistenţă juridică.Clauza „quota litis”

Sentinţa civilă nr. 2450/ 02.03.2007

Contract de asistenţă juridică.Clauza „quota litis”

Potrivit  art. 135  -(1) din Statutul profesiei de avocat care a intrat în vigoare de la data de 01.01.2005  „Este interzis avocatului să-şi fixeze onorariile în baza unui pact „de quota litis".

   În aliniatul 2 al acestui articol pactul "de quota litis" este definit ca fiind o convenţie încheiată între avocat şi clientul său, înainte de soluţionarea definitivă a unei cauze, convenţie care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, în funcţie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare.

Din analiza acestui text de lege rezultă că, pentru ca o convenţie să fie calificată ca fiind un pact de " quota litis", este necesar să fie îndeplinite mai multe condiţii şi anume: să fie stabilită înainte de soluţionarea, definitivă a unei cauze; convenţia să privească totalitate onorariilor avocatului, iar plata să se efectueze indiferent de rezultatul judiciar al cauzei.

Prin cererea înregistrată la 2006 reclamantul G. I. I. D a chemat în judecată pe pârâtul Cabinet Individual de Avocat, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale menţionate în articolul 5 din contractul de asistenţă juridică nr. 2 din 13.01.2003.

În motivarea acţiunii a arătat că la data de 13.01.2003, mandatarul lui, avocat D D a încheiat cu Cabinetul Individual Avocat contractul de asistenţă juridică nr. 2, contract  în care la art. 5 s-a trecut menţiunea că în cazul în care se va câştiga de avocat bunul ce a format obiectul procesului, beneficiarul contractului de asistenţă juridică urma să plătească 10% din valoarea bunului câştigat.

S-a învederat că această clauză are caracterul unei clauze „quota litis”, prohibită de lege, prin aceasta cabinetul de avocatură încercând să eludeze legea şi să-i prejudicieze grav interesele.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 135 din Statul Profesiei de Avocat.

La data de 13.02.2006 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În motivarea cererii a arătat că în baza contractului de asistenţă juridică nr. 2/2003, a fost apărător al reclamantului în dosar nr. 1364/2003 şi timp de 1 an şi 10 luni, i-a reprezentat interesul acestuia, în urma procesului dobândind în natură teren în suprafaţă de 1023 m.p., aflat pe strada Unirii, în valoare de 6.335.456.400 lei ROL, iar pentru diferenţa de 89,90 m.p., care nu s-a putut reconstitui în natură, a obţinut acordarea despăgubiri în sumă de 559.800.000 lei ROL.

În baza acestui contract, cabinetul a depus eforturi profesionale susţinute faţă de obiectul cauzei, iar contractul s-a încheiat cu condiţia stabilită în art. 5 din acest contract.

S-a mai învederat că timp de 3 ani nu s-a invocat nulitatea contractului de asistenţă juridică, dispoziţiile art. 5 nu se încadrează în dispoziţiile art. 135, respectiv pactul de „quota litis” care este interzis prin Statutul profesional, întrucât acest statut a intrat în vigoare ulterior încheierii şi producerii efectului contractului de asistenţă.

La data de 10.03.2006 D .D. a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului.

În motivarea cererii, intervenientul a arătat că a fost mandatat de către reclamant să-i reprezinte interesele în dosar nr. 1364/2003 al Tribunalului Dolj şi a angajat-o pe sora sa, avocat A. P. pentru susţinerea procesului, iar când a fost încheiat contractul de asistenţă, a fost introdusă clauza nr. 5 alin. 3, pentru a-i impresiona pe cei cu care s-au judecat şi pentru a-i determina să lase liber terenul revendicat pentru a nu fi obligaţi la cheltuieli de judecată foarte mari.

S-a mai arătat că adevărata voinţă  a lor nu a fost ca această clauză să fie pusă în executare, ci doar să fie utilizată în raporturile cu deţinătorul terenului.

S-a mai învederat că art. 5 din contractul de asistenţă este un pact de „quota litis” şi este prohibită de lege, avocatul titular al cabinetului respectiv încercând, prin această clauză, să eludeze legea şi să-i eludeze grav interesele.

La data de 22.03.2006 Cabinetul Individual Avocat a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie, prin care a solicitat respingerea cererii de intervenţie.

În motivare, a reluat motivele expuse prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 13.02.2006.

La data de 05.05.2006, intervenientul a formulat o precizare la cererea de intervenţie, prin care a solicitat să se constate nulitatea contractului de asistenţă juridică, în sensul că această clauză nu reprezintă voinţa reală a părţilor semnatare a contractului.

S-a arătat că această clauză are un caracter fictiv şi a fost inserată cu scopul de a determina societatea deţinătoare a imobilului de a accepta o negociere administrativă pentru restituirea terenului.

S-a mai invocat că onorariul achitat avocatului a fost de 80.000.000 lei ROL şi nu 10.000.000 lei ROL, cât figurează în contractul de asistenţă.

La data de 07.07.2006, reclamantul a formulat precizări privind cauza nulităţii absolute a actului juridic ce priveşte lipsa consimţământului său la a insera clauza nr. 5 din contractul de asistenţă juridică, între el, prin mandatar şi Cabinetul de Avocatură, nefiind niciodată purtată vreo discuţie cu privire la perceperea unui procent de 10% din valoarea bunului, ce a format obiectul contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile L. 10/2001.

În scop probator, au fost luate interogatorii reclamantului şi intervenientului, la propunerea pârâtului, şi pârâtului, la propunerea reclamantului, prin intermediul instanţei de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 13.01.2003, între reclamant, prin procurator D. D., pe de o parte şi pârâtul Cabinet Individual de Avocatură , pe de altă parte a fost încheiat contractul de asistenţă juridică având ca obiect reprezentarea reclamantului la Tribunalul Dolj, în dosar nr.1360/2003, de L.g 10/2001.

Analizând clauzele inserate în cuprinsul contractului instanţa mai reţine că  potrivit art. 5 din acest contract, în situaţia în care obiectul contractului reprezintă revendicare şi dosarul se va câştiga de apărător, atunci clientul este obligat a plăti avocatului  un onorariu de 10% din valoarea bunului câştigat sau a valorii câştigate, iar în situaţia în care nu se achită onorariul de la aliniatul 3 din prezentul contract, acesta este titlu executoriu şi se va putea trece la executarea silită.

În partea finală a contractului, instanţa mai constată că acest contract a fost semnat de Cabinet, prin reprezentantul său legal şi de reclamant prin procurator D. D.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanţa mai constată că acest contract de asistenţă a fost încheiat pentru a promova acţiunea întemeiată în baza L. 10/2001 privind restituirea terenului proprietatea reclamantului în suprafaţă de 1155m.p., pe care acesta îl deţine din fosta proprietate a autorului soţiei sale (acţiune promovată la data de 24.01.2003).

Această cauză a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 364/08.10.2004 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 1364/CIV/2003, sentinţă prin care a fost admisă acţiunea şi s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1063,47 m.p., situat în Craiova, str. Unirii, nr. 135 – 139 (147), judeţul Dolj şi obligarea la contravaloare pentru diferenţa de 89,90 m.p., sentinţă rămasă definitivă la data de 15.06.2005.

Analizând petitul  cererii de chemare în judecată şi a cererilor de intervenţie aşa cum au fost completate şi precizate, instanţa reţine că s-au invocat ca motive de nulitate a convenţiei inserate în art.5 din contractului de asistenţă, lipsa consimţământului pe de o parte şi natura juridică de pact „quota litis” a  acesteia.

În ceea ce priveşte primul motiv de nulitate respectiv lipsa consimţământului instanţa reţine următoarele:

Prin consimţământ se înţelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil, respectiv acordul de voinţă al părţilor de a încheia acte juridice bilaterale sau multilaterale.

Pentru a fi valabil, consimţământul trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii, respectiv să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de nici un viciu de consimţământ.

Din cuprinsul procurii autentificate sub nr. 2072/25.07.2002 se constată că reclamantul l-a împuternicit pe intervenientul D .D., -care la aceea dată era şi avocat colaborator la Cabinet Individual De Avocatură- pentru a îndeplini toate formalităţile necesare în vederea realizării mandatului, constând în reprezentarea intereselor sale în privinţa restituirii terenului, în partea finală fiind inserată menţiunea că mandatarul va semna pentru el şi in numele său oriunde va fi nevoie, semnătura fiindu-i opozabilă.

În speţă, intervenientul mandatar a încheiat cu Cabinetul de Avocatură , contractul de asistenţă nr. 2/13.01.2003, mandatarul având în vedere la încheierea contractului, şi relaţia de rudenie cu avocatul titular al cabinetului, acest aspect fiind un argument în plus pentru alegerea acestui cabinet în vederea reprezentării în instanţă a intereselor mandantului.

Din răspunsurile la interogatoriu coroborate si cu înscrisurile  depuse de  pârâtă instanţa constată că la data  de 10.09.2002 a fost notificat APAP Bucureşti,  în privinţa restituirii terenului, notificare înregistrată  sub nr. 371/N/2002.

In partea finală a notificării s-a precizat că, dacă nu se va răspunde  la această notificare, urmează a fi acţionaţi in judecată, această notificarea  fiind urmată  de demersul juridic finalizat cu sentinţa  civilă nr. 382/2002, pronunţată de tribunalul Dolj, dosar nr. 7982/CIV/2002, prin care .

Deşi reclamantul prin răspunsul  la interogatoriu  luat de pârât  a specificat  că nu a avut cunoştinţa  despre existenţa clauzei inserate la punctul  nr. 5, din contract, ulterior  prin răspunsul la interogatoriu, luat de intervenientul D D a specificat  că, a luat  cunoştinţă  de această clauză, care însă a fost inserată  pentru a determina unitatea deţinătoare a  imobilului să restituie imobilul de bună voie , astfel că din aceste  răspunsuri  contradictorii  se poate deduce  atitudinea  nesinceră  a reclamantului.

Din răspunsul la interogatoriu al intervenientului instanţa mai retine că  acesta nu a recunoscut că a încheiat si alte contracte  cu această clauză, însă din înscrisurile  depuse la dosar  respectiv, contractul de  asistentă nr. 87/09.08.2002 se constată că acest contract are înserată o clauză asemănătoare, contract semnat de acelaşi reclamant, reprezentat prin  procurator D D.

Totodată din înscrisurile  depuse la dosar se mai retine că reclamantul a promovat  acţiune privind restituirea  terenului care a fost  finalizată prin sentinţa civilă nr. 364/08.10.2004 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. 1364/CIV/2003, sentinţă prin care a fost admisă acţiunea şi s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1063,47 m.p., situat în Craiova, str. Unirii, nr. 135 – 139 (147), judeţul Dolj şi obligarea la contravaloarea diferenţei de 89,90 m.p., sentinţă rămasă definitivă la data de 15.06.2005.

Instanţa mai constată că după ce aceasta sentinţă a rămas  irevocabilă, părţile au încheiat  procesul verbal de negociere nr.4760/06.10.2005, astfel că nu este susţinută afirmaţia  părţilor privind scopul clauzei, care ar fi fost inserată  în vederea determinării  restituirii terenului  de bună voie, întrucât  protocolul s-a încheiat  după ce hotărârea  a rămas irevocabilă, iar la dosar nu se află niciun înscris din care ar reieşi că în demersurile, pe care le-a întreprins reclamantul prin procurator a adus la cunoştinţa unităţii deţinătoare existenţa acestei clauze în contract.

In consecinţă pentru aceste considerente instanţa  constată că în speţă  nu se poate retine  lipsa consimţământului reclamantului privind efectele juridice a acestei clauze, argument care nu se  poate invoca cu atât  mai mult cu cât procuratorul reclamantului are pregătire juridică,  fiind  de profesie avocat şi colaborator în avea perioadă  a Cabinetului de avocatură, astfel că, acesta  având  pregătire adecvată  a putut aprecia  care sunt consecinţele  juridice pe care le produce o astfel de clauză, prin urmare neputându-se reţine că a lipsit consimţământul  reclamantului, în privinţa efectelor juridice a acestei clauze.

Cu privire la a doua cauză de nulitate a convenţiei inserate la art.5 din contractul de asistenţă juridică şi anume natura acesteia de pact ” quota litis”  instanţa reţine următoarele:

Potrivit  art. 135  -(1) din Statutul profesiei de avocat care a intrat în vigoare de la data de 01.01.2005  „Este interzis avocatului să-şi fixeze onorariile în baza unui pact „de quota litis".

   În aliniatul 2 al acestui articol pactul "de quota litis" este definit ca fiind o convenţie încheiată între avocat şi clientul său, înainte de soluţionarea definitivă a unei cauze, convenţie care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, în funcţie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare.

Din analiza acestui text de lege rezultă că, pentru ca o convenţie să fie calificată ca fiind un pact de " quota litis", este necesar să fie îndeplinite mai multe condiţii şi anume: să fie stabilită înainte de soluţionarea, definitivă a unei cauze; convenţia să privească totalitate onorariilor avocatului, iar plata să se efectueze indiferent de rezultatul judiciar al cauzei.

Analizând convenţia părţilor consemnată în clauza nr.5 din dosar, instanţa reţine că aceasta a fost inserată anterior începerii procesului de restituire a imobilului, cu ocazia încheierii contractului de asistenţă, nr.2/12.01.2003, demers judiciar soluţionat prin sentinţa civilă nr. 364/08.10.2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. 1364/CIV/2003.

Totodată convenţia părţilor constă în plata unei cote de 10% din valoarea imobilului, numai în situaţia câştigării cauzei, respectiv a dosarului nr.1364/2003, de către apărător, din contract reieşind că la data încheierii contractului a fost fixat onorariu fix de 10.000.000 lei Rol, care a fost achitat către cabinet, aspect recunoscut de intervenient prin răspunsul la interogatoriu.

În consecinţă instanţa constată că în speţă convenţia inserată în clauza nr.5 din contractul de asistenţă, nu întruneşte condiţiile de pact „quota litis”,  fiind o convenţiei încheiată  de părţi sub condiţia  suspensivă.

Prin condiţie suspensivă se înţelege acel eveniment viitor si nesigur ca realizare de a cărui îndeplinire  depinde  naşterea  drepturilor subiective civile si a obligaţiilor  corelative (art. 1017 C.civ.).

In speţă instanţa constată că dreptul  pârâtei de a solicita  îndeplinirea obligaţiei  a luat naştere la data când a fost  câştigat procesul, respectiv data de 08.10.2004, obiectul contractului fiind reprezentarea reclamantului la Tribunalul Dolj, la aceeaşi dată luând naştere si obligaţia de achita acest onorariu de 10% din valoarea imobilului câştigat.

Faptul că ulterior  câştigării acestui proces  reclamantul a încheiat  cu unitatea deţinătoare a imobilului o înţelegere prin care  acesta a renunţat  parţial la drepturile  câştigate  prin sentinţa civilă nr. nr. 364/08.10.2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. 1364/CIV/2003,  nu mai avea  relevantă juridică asupra  efectelor  acestei clauze, cauza fiind câştigată ca urmare a  competenţei profesionale, cunoştinţelor juridice adecvate, abilităţilor practice specifice avocatului titular al cabinetului şi diligenţei cu care acesta şi-a îndeplinit mandatul dobândit prin contractul de asistenţă.

Pentru motivele expuse instanţa constată că în speţă convenţiei părţilor inserată în clauza nr.5 din contract, nu întruneşte condiţiile prevăzute în art.135  -(1) din Statutul profesiei de avocat, pentru a putea fi calificată pact de „quota litis”.

În consecinţă având în vedere raţiunile expuse instanţa constată că acţiunea este neîntemeiată şi  urmează să o respingă.

1

Domenii speta

Spete similare