Pretenţii

Dosar nr. 1302/214/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI-JUDEŢUL ARGEŞ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 506

Şedinţa publică de la 11 Mai 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE S I Ţ

Grefier M M

Pe rol se află  judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii: N T,  N E în  calitate de reprezentanţi legali ai minorului N F O şi pe pârâţii: D I,  D M, în calitate de reprezentanţi legali ai minorului D D având ca obiect „pretenţii”.

Dezbaterile şi cuvântul pe fond au avut loc la data de 04.05.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată parte integrantă din prezenta sentinţă când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea pentru data de astăzi cu următoarea soluţie:

INSTANŢA:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.09.2008 sub nr. 1302/214/2008 reclamanţii N T şi N E, în calitate de reprezentanţi legali ai minorului N F O au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâţii D I şi D M, în calitate de reprezentanţi legali ai minorului D D, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 60.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că la data de 28.02.2008, în timp ce se afla pe un loc viran din aproprierea staţiei CFR Stolnici şi juca fotbal cu mai mulţi copii, minorul N F O a fost înjunghiat cu lama cuţitului, în zona abdomenului de către minorul D D. După incident, acesta din urmă a fugit spre domiciliul său, iar minorul N F O s-a ridicat după câteva minute ajutat de ceilalţi copii şi au plecat împreună spre locuinţa acestuia, pe drum întâlnindu-se cu mama sa, care fusese anunţată de unul dintre copii, respectiv C L.

În continuare reclamanţii au arătat că minorul a fost transportat la Spitalul de Pediatrie Piteşti, unde a fost operat de urgenţă, rămânând internat până la data de 12.03.2008. Pe toată perioada spitalizării acesta a fost însoţit de mama sa care l-a hrănit şi i-a acordat o îngrijire specială, fiind efectuate mari cheltuieli cu medicamente, alimentaţie suplimentară, tratamente medicale şi transportul rudelor la spital. După externare tratamentul a fost continuat, minorul mergând la control de mai multe ori, fiind transportat de fiecare dată cu un autoturism închiriat. Cu ocazia controalelor ulterioare s-au constatat nereguli în vindecarea sa, operaţia plesnind la o săptămână de la externare, precum şi unele sechele, minorul neputând să mai facă eforturi fizice niciodată.

Au mai precizat reclamanţii că minorul nu a putut continua studiile o perioadă destul de lungă, dar a reuşit să promoveze anul şcolar în urma eforturilor mari pe care le-a făcut şi ajutorului acordat de colegi şi profesori.

De asemenea, în urma incidentului a rămas cu grave urmări de natură psihică, are coşmaruri şi vorbeşte în timpul somnului despre incident, uneori ţipă şi chiar îşi face nevoile pe el. Totodată a căpătat o teamă permanentă faţă de cuţite pe care nu suportă să le vadă şi nu le poate folosi nici măcar la servirea mesei şi şi-a schimbat şi modul de comportare în societate, preferând mai mult singurătatea, având rezultate mai slabe şi la învăţătură.

În drept cererea a fost întemeiată faţă de dispoziţiile art. 998 C.civ. rap.la art. 1000 alin. 1 şi 2 C.civ.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 alin. 4 C.pr.pen.

În dovedirea cererii au fost solicitate probele cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19.01.2009, pârâţii au arătat că pretenţiile reclamanţilor sunt exagerate şi nejustificate în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, împrejurările relatate de reclamanţi nefiind conforme cu realitatea şi au solicitat în principal soluţionarea litigiului pe cale amiabilă.

Menţionează că la data incidentului, minorul DD, împreună cu sora sa D N şi cu verii lor D M şi DOse jucau cu mingea în aproprierea casei când a sosit fiul reclamanţilor însoţit de prietenii săi

Minorul N O a început să-i vorbească urât minorului D D şi între cei doi s-a declanşat un conflict verbal, după care fiul reclamanţilor l-a lovit pe acesta cu un ciomag. Iritat de comportamentul provocator al acestuia şi sub imperiul unei tulburări puternice, minorul DD a desfăşurat activitatea violentă, dar nu cu intenţia de  a-i produce o vatămare corporală

Mai arată pârâţii că s-au preocupat de situaţia minorului victimă, interesându-se prin intermediul numitei N G de locul unde se află internat minorul şi de starea acestuia, evitând să meargă personal, întrucât au presupus neliniştea şi grija reclamanţilor.

Cu toate acestea, au mers ulterior la spital, ocazie cu care i-au dus minorului dulciuri şi fructe şi şi-au manifestat dorinţa de a-i lăsa reclamantei bani pentru cheltuielile inerente spitalizării pe care aceasta i-a refuzat, continuând însă să-l viziteze pe copil din două în două zile, iar sora pârâtei de trei ori pe zi, ducându-i pachete şi îmbrăcăminte de schimb, insistând şi pentru oferirea unei sume de bani pe care pârâta a refuzat-o afirmând că are pe card suma de 2300 lei

Şi după internare s-au oferit să-i transporte la spital pentru controale şi să plătească meditaţiile copilului,dar reclamanţii nu au răspuns.

În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art.115 şi 274 C.pr.civ.

În dovedirea celor susţinute prin întâmpinare au fost propuse probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamanţilor şi martori.

În dovedirea cererii, instanţa a încuviinţat şi administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi martorele I M şi C L.

Pârâţilor le-au fost încuviinţate în apărare aceleaşi categorii de probe, în calitate de martori fiind audiaţi P M şi P M.

În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanţii au depus la dosar, în copie, rezoluţiile numerele.269/P/2008/03.07.2008 şi 515/II/2/2008/11.08..2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, raport de expertiză medico-legală nr.234/A7/22.04.2008 întocmit de Serviciul Medico Legal Argeş şi două bilete de ieşire din spital eliberate de Spitalul de Pediatrie Piteşti.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 28.02.2008, în jurul orei 1600 minorul N F O, fiul reclamanţilor a fost înjunghiat în zona abdomenului cu un briceag de către minorul DD, fiul pârâţilor, în urma unui conflict declanşat între cei doi de la o minge de fotbal pe care şi-au disputat-o, context în care aceşti minori şi-au adresat reciproc injurii.

După incident,minorul a fost transportat de urgenţă la spital unde, în aceeaşi zi a fost suspus unei intervenţii chirurgicale.

Potrivit biletului de ieşire din spital aflat în copie la fila 9, minorul N F O a fost spitalizat în perioada 28.02.2008-12.03.2008 în Spitalul de Pediatrie Piteşti, la externare recomandându-i-se regim alimentar şi revenirea la control pe data de 14.03.2008 sau imediat în caz de dureri abdominale, vărsături, febră.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.234/A7/22.04.2008, depus în copie la dosar rezultă că lovitura aplicată minorului N F O i-a cauzat acestuia o leziune traumatică pentru care  a necesitat circa 18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.

S-a menţionat totodată că aceste leziuni i-au pus viaţa în primejdie.

Prin rezoluţia nr.269/P/2008/03.07.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti, menţinută prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş nr.515/II/2/2008 din data de 11.08.2008 s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de minorul D D cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.182 alin 2 C.p .cu aplic.art.99 alin 1 C.p., întrucât acesta nu răspunde penal.

În condiţiile art.998 şi 1000 C civ, reclamanţii au promovat acţiunea de faţă pentru recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a faptei comise de către minorul D D asupra minorului N F O.

Instanţa constată că elementele răspunderii civile delictuale reglementată prin dispoziţiile art.998-999 C civ- coroborat cu art.1000 alin 2  C.pr.civ sunt îndeplinite în cauză, prin mijloacele de probă administrate reclamanţii făcând dovada săvârşirii de către minorul D D a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii constând în aplicarea unei lovituri cu cuţitul minorului N F O prin care i-a cauzat acestuia leziuni traumatice ce au necesitat pentru  vindecare un număr de 18 zile de îngrijire medicale.

În urma acestei fapte, victima loviturii a fost internată în spital şi supusă unei intervenţii chirurgicale suferind atât un prejudiciul material, cât şi moral.

Raportul de cauzalitate. între fapta minorului D D şi prejudiciile suferite de celălalt minor agresat de acesta este  de asemenea dovedit.

Şi cel de-al patrulea element al răspunderii civile delictuale constând în vinovăţia celui care a provocat prejudiciul este întrunit, în acest domeniu prezentând importanţă nu vinovăţia în sensul legii penale, ci existenţa discernământului celui care a acţionat. 

Întrucât autorul agresiunii este minor şi are locuinţa la părinţii săi, fundamentarea acţiunii reclamanţilor pe dispoziţiile art. 1000 alin. 2 C.civ. care instituie răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor minori este justificată, prin cele două cerinţe mai sus enumerate fiind satisfăcute şi condiţiile speciale cerute pentru angajarea acestei forme de răspundere civilă delictuală.

Urmare a celor mai sus reţinute, pârâţii în calitate de părinţi ai minorului D D sunt răspunzători pentru întreg prejudiciul cauzat de acesta minorului N F O.

Având în vedere probele administrate în cauză, instanţa constată că reclamanţii nu au făcut dovada cuantumului despăgubirilor civile solicitate, estimate de aceştia la nivelul de 60.000 lei, din  care 10.000 lei daune materiale  şi 50.000 lei daune morale.

Despăgubirile materiale, constând în cheltuielile prilejuite de spitalizarea minorului F O, medicaţia, hrana specială a acestuia, după externare, transportul rudelor sale la spital şi transportul său pentru controalele medicale ulterioare externării sunt prin natura lor aspecte ce pot fi probate în mod cert numai prin înscrisuri. În cadrul acestei categorii de probe, reclamanţii nu au depus vreun act prin care să dovedească efectuarea unor asemenea cheltuieli, iar apărarea acestora constând în buna credinţă de care au vrut să dea dovadă prin aceea că nu şi-au preconstituit probe scrise nu poate fi relevantă, în condiţiile în care în procesul civil, care este un proces al intereselor private sarcina probei revine potrivit art. 1169 C.civ. celui care formulează o pretenţie în faţa judecăţii.

În opinia instanţei, depoziţiile martorilor propuşi pentru a proba despăgubirile materiale nu pot face dovada cuantumului acestora ci numai a existenţei lor.

Având în vedere că probatoriul administrat a relevat faptul că minorul a fost internat în spital în perioada 28.02.2008 – 12.03.2008 unde a fost operat şi fiind de notorietate neajunsurile sistemului sanitar românesc care nu asigură medicaţia şi celelalte auxiliare necesare tratării unui bolnav şi pornind de la premisa că într-adevăr în semn de recunoştinţă s-ar fi oferit personalului medical o serie de atenţii se poate reţine efectuarea unor cheltuieli prilejuite de acest mod. Cumulativ cu aceste aspecte trebuie avut în vedere că minorul a fost însoţit pe întreaga perioadă a spitalizării de către mama sa, precum şi împrejurarea că acesta domiciliază într-o altă localitate decât cea în care se află sediul spitalului unde conform biletului de ieşire emis de această unitate sanitară la data de 17.03.2008 a revenit pentru control în data de 15.03.2008.

Potrivit celor două bilete de ieşire din spital depuse la dosar, minorului i-a fost recomandat regim alimentar, martorele I M şi CL făcând referire la hrana specială administrată minorului după externare.

Faţă de toate cele mai sus reţinute şi având în vedere că prin natura sa o intervenţie chirurgicală urmată de o perioadă de refacere cu tot ceea ce implică aceasta, constând în administrarea de tratament medicamentuos, regim special de hrană, controale medicale, implicare deosebită a membrilor familiei celui în cauză, în speţă lipsa de la serviciu  a reclamantei N E, mama minorului este un eveniment care presupune cheltuieli financiare mai mari decât cele obişnuite., instanţa apreciază că suma de 4000 lei reprezintă suma pe care reclamanţii au dovedit că au cheltuit-o în aceste împrejurări. În acest sens, relevantă este depoziţia martorei I  M care a arătat că i-a împrumutat pe reclamanţi cu această sumă de bani pe data de 02 sau 03.03.2008, când minorul era internat încă în spital. Cu privire la suma împrumutată martora a relatat spusele reclamantei care a motivat că îi trebuie aceşti bani pentru îngrijirea minorului, respectiv cumpărarea de medicamente şi bandaje şi pentru controalele ulterioare.

În ceea ce priveşte cuantumul de 10.000 lei pretins de către reclamanţi ca şi contravaloare a prejudiciului material suferit, martora C L a indicat că sursa informaţiei sale privind cheltuirea acestei sume de bani o reprezintă chiar reclamanţii cu care a purtat discuţii pe acest aspect. Practic această martoră reproduce indirect în faţa instanţei spusele reclamanţilor, motiv pentru care declaraţia sa nu poate fi avută în vedere în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă.

Sub aspectul daunelor morale reprezentând echivalentul prejudiciului moral suferit de minor ca urmare a faptei minorului D D, instanţa va avea în vedere necesitatea stabilirii unui cuantum al despăgubirilor morale care să acopere suferinţa fizică şi morală provocată de leziunile cauzate, disconfortul pricinuit şi eforturile suplimentare pe care a trebuit să le efectueze minorul în urma vătămării sănătăţii sale. Repercusiunile pe care un asemenea eveniment cu tot ceea ce a implicat acesta le-a avut asupra psihicului acestui minor sunt evidenţiate prin declaraţiile martorelor audiate la propunerea reclamanţilor care au arătat că minorul îşi face nevoile pe el şi se sperie foarte repede.

Ţinând seama de necesitatea ca daunele morale acordate să asigure o compensare a prejudiciului moral suferit de victimă, dar şi de necesitatea realizării unei proporţionalităţii între prejudiciu şi despăgubire, instanţa va stabili cuantumul despăgubirilor morale la suma de 2000 lei, apreciind că aceasta corespunde celor două exigenţe mai sus arătate.

Cât priveşte motivul de apărare invocat de pârâţi constând în reţinerea unei provocări din partea minorului N F O se constată că circumstanţele producerii incidentului soldat cu vătămarea acestuia pot fi stabilite numai prin audierea persoanelor implicate şi a celorlalţi participanţi, martori direcţi la cele întâmplate. Or în cauză, nici părţile şi nici martorii audiaţi nu au fost prezenţi la locul faptei, ceea ce justifică afirmaţiile contradictorii ale acestora cu privire la declanşarea conflictului, în sensul că reclamanţii în răspunsurile la interogatoriu au afirmat că incidentul ar fi fost provocat de fiul pârâţilor, martora C L vorbind doar despre un conflict plecat de la o minge, fără a face referiri la iniţiatorul conflictului, iar martora P M descriind o altă derulare a evenimentelor din care reiese că minorul victimă l-ar fi lovit cu un ciomag pe un văr de-al făptuitorului ceea ce l-ar fi determinat pe acesta să acţioneze.

În lipsa unor probatorii de genul mai sus enumerate, instanţa nu poate reţine o atitudine provocatoare din partea minorului N O F.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 998 şi 1000 al. 2 C.civ. instanţa va admite în parte acţiunea, va obliga pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 4.000 lei reprezintă daune materiale şi 2.000 lei daune morale.

În temeiul art 274 C.pr.civ. ,faţă de soluţia admiterii în parte a acţiunii va  obliga pârâţii să plătească aceloraşi reclamanţi cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei,reprezentând cota de ? din suma suportată de aceştia cu titlu de onorariu de avocat conform chitanţei depuse la dosar.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii N T şi NE, în numele şi ca reprezentanţi legali ai minorului N F O, în contradictoriu cu pârâţii DI şi D M, în calitate de reprezentanţi legali ai minorului D D..

Obligă pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 6000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 4000 lei reprezintă daune materiale şi 2000 lei daune morale.

Obligă pârâţii să plătească aceloraşi reclamanţi cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2009.

M.M. 15 Mai 2009

Domenii speta

Spete similare