Legaturi personale cu minorul

Dosar nr. 180/214/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 451

Şedinţa publică de la 30 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE R. G.

Grefier I.N.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul  V V şi pe pârâta M A, având ca obiect legături personale cu minorul

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  a răspuns reclamantul,  lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Nemaifiind cereri de formulat şi nici probe de solicitat, instanţa constată cauza in stare de judecată şi  trece la soluţionarea acesteia pe fond.

Reclamantul solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată. Doreşte ca după liberarea din penitenciar să-şi viziteze fiica acolo unde aceasta locuieşte şi dacă se poate, pe perioada detenţiei minora să-i fie adusă  în ziua de  vizită cel puţin o dată pe lună pentru a o vedea.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5.02.2009 sub număr unic 180/214/2009, reclamantul V V a chemat în judecată pe pârâta M A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se încuviinţeze să păstreze legături personale cu fiica sa, V I-P, născută la data de…..

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost arestat la data de 01.01.2003, în prezent fiind deţinut în P.R.M.S. Botoşani, de atunci  nemaivăzându-şi fiica, pârâta refuzând să o aducă pe minoră să-l viziteze.

Cererea nu a fost întemeiată în drept, iar reclamantul nu a indicat probele de care înţelege să se folosească.

Acţiunea a fost legal timbrată conform art. 13 din Lg.146/1997, prin chitanţele de la filele 4 şi 5 din dosar.

Pârâta nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză, dar în şedinţa publică din data de 2.04.2009 a declarat în faţa instanţei că se opune cererii reclamantului, acesta nu a fost interesat de minoră până acum, din contră creându-i probleme fetei la şcoală din cauza scrisorilor pe care reclamantul le trimite peste tot.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, fiind audiată şi minora în camera de consiliu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Potrivit certificatelor de stare civilă depuse în copie la dosar ( f.7-8) şi din sent.civ.nr. 571/2005 a Judecătoriei Costeşti (f.12), instanţa reţine că reclamantul este tatăl minorei Vulpescu Irina-Petronela, născută la data de 27.09.2005 care, la divorţul părinţilor a fost încredinţată spre creştere şi educare pârâtei.

Iar din fişa de cazier a reclamantului (f.21), instanţa reţine că acesta a fost condamnat la 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, fiind arestat la data de 1.01.2003.

Din fişa de cazier a reclamantului nu reiese dacă acestuia i-a fost aplicată şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) C.pen., a interzicerii drepturilor părinteşti, pe perioada executării pedepsei principale, însă potrivit art.111 C.fam., părintele decăzut din drepturile părinteşti poate păstra legături personale cu minorul.

Deşi textul menţionat prevede că încuviinţarea exercitării acestui drept de către părinte se acordă de autoritatea tutelară, instanţa apreciază că este competentă a analiza cererea reclamantului în fond.

Pentru a decide astfel, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, care, după ce consacră ca principiu fundamental al statului de drept accesul liber la justiţie, în alin.2 prevede că „nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.

Pe de altă parte, instanţa are în vedere în special situaţia reclamantului, respectiv aceea de deţinut în penitenciarul Botoşani, fapt ce nu-i permite contactarea autorităţii tutelare de la domiciliul copilului.

Prin urmare, instanţa odată sesizată este obligată să soluţioneze cererea reclamantului.

Pe fondul cererii însă, instanţa constată că minora, aflată la o vârstă, respectiv de 14 ani, la care îşi poate exprima în cunoştinţă de cauză opinia şi dorinţele, fiind audiată în camera de consiliu (f.18), a arătat că nu are o relaţie bună cu tatăl său, pe care nu doreşte să-l viziteze în penitenciar. În plus, reclamantul îi creează probleme cu colegii săi de şcoală.

De altfel, lecturând hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul părţilor, instanţa reţine că aceasta a fost poziţia minorei şi la acel moment.

Această poziţie intransigentă a minorei este de înţeles, având în vedere pe de o parte, fapta pentru care a fost condamnat tatăl său, iar pe de altă parte, impactul la nivel social pentru aceasta al faptului că este fiica unei persoane condamnate pentru omor.

De asemenea, nu poate fi ignorat nici faptul că de la data de 1.01.2003 reclamantul nu mai este o prezenţă în viaţa minorei, aflate de atunci numai în grija mamei, care, la rândul ei, are o influenţă asupra fiicei sale, inspirându-i o dată în plus sentimente de respingere a reclamantului.

Deşi instanţa apreciază ca legitimă dorinţa reclamantului de a păstra legături personale cu fiica sa, mai ales în situaţia în care se află, dreptul părintelui nu poate prevala asupra interesului superior al copilului.

Iar în speţă, faţă de refuzul clar al minorei de a-şi vedea tatăl, instanţa constată că interesul superior al copilului este acela de a-i respecta dorinţa şi de a nu o obliga la un contact pe care nu-l doreşte, în plus, într-un mediu total nepropice, respectiv într-un penitenciar.

În consecinţă, instanţa va respinge cererea reclamantului de a păstra legături personale cu minora, chiar dacă acesta a solicitat încuviinţarea legăturilor şi pentru perioada de după liberarea sa, urmând ca la acel moment să fie analizată cererea reclamantului faţă de împrejurările existente atunci, acum fiind prematur.

Cu toate acestea, instanţa nu poate ignora faptul că această situaţie în care se află minora nu poate fi tratată cu superficialitate.

Astfel, minora care se bucură de dreptul de a fi crescută în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială, trebuie să facă faţă unei situaţii, pe care nu o poate înfrunta fără ajutor din partea autorităţilor statului cu atribuţii în domeniu, în vederea asigurării unei dezvoltări sănătoase fizic, dar şi mental.

Instanţa subliniază că nu poate fi uşor pentru minoră să accepte că propriul tată a fost capabil să omoare un om (lucru pe care aceasta l-a menţionat expres atunci când a fost audiată de instanţă), apoi să suporte această povară atunci când stabileşte contacte sociale, suportând inclusiv răutăţile pe care probabil i le aruncă colegii de şcoală (aspect de asemenea menţionat de minoră în faţa instanţei).

Instanţa constată totodată că mama minorei nu poate să-i ofere confortul psihic necesar, aceasta având la rândul ei propriile probleme create de aceeaşi situaţie stânjenitoare.

În plus, minora nu este lăsată să se integreze în comunitate de chiar tatăl său, care prin scrisorile pe care le trimite la şcoala fetei, la poliţia şi primăria locală, astfel cum a relatat pârâta în fata instanţei, îi creează probleme.

Faţă de această situaţie, instanţa apreciază că minora are nevoie de consiliere psihologică de specialitate.

La rândul său, reclamantul are nevoie de ajutor specializat pentru a-şi creşte capacitatea de a relaţiona cu minora, inclusiv în ce priveşte modalităţile pe care trebuie să le aleagă pentru a se apropia de minoră.

Astfel, instanţa are în vedere şi disp. art.37 din Lg.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care prevede obligaţia Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de a lua toate măsurile pentru ca părinţii decăzuţi parţial sau total din drepturile părinteşti să beneficieze de asistenţă specializată în ce priveşte executarea acestor drepturi.

De asemenea, şi serviciile publice de asistenţă socială au atribuţii în privinţa prevenirii separării copilului de părinţii săi.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamantul  V V, deţinut în P.B, judeţul B,  în contradictoriu cu pârâta M A, ca neîntemeiată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,  30 Aprilie 2009.

Preşedinte,

R.G.

Grefier,

I. N.

I.N. 05 Mai 2009

RD GR

Th MM/ 4 ex. 21.05.2009

Domenii speta

Spete similare