Vătămare corporală din culpă – accident rutier. Introducerea în cauză a Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii. Despăgubirea de către acesta a uneia dintre părţile vătămate.

Prin sentinţa penală nr.1140 din 16.04.2013 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul penal nr.19222/245/2012, s-a dispus condamnarea inculpatului G.C.R., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni concurente:

- „vătămare corporală din culpă”, prev. şi ped. de art.184 alin.2 şi 4 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.320 ind.1 din Codul de procedură penală, la pedeapsa de 1(un) an şi 6(şase) luni închisoare (faptă comisă la data de 27.10.2009, în dauna părţii vătămateB.A.);

- „vătămare corporală din culpă”, prev. şi ped. de art.184 alin.2 şi 4 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.320 ind.1 din Codul de procedură penală, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare (faptă comisă la data de 27.10.2009, în dauna părţii vătămate A.A.M).

În baza disp. art.33 lit.b) şi art.34 lit.b) din Codul penal, au fost contopite contopeşte pedepsele cu închisoarea stabilite prin prezenta sentinţă penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă, respectiv pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art.71 din Codul penal, aplică inculpatului G.C.R. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit.a) teza a II-a şi lit.b) din Codul penal.

În baza art.86 ind.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei totale rezultante de 2(doi) ani închisoare stabilită prin prezenta sentinţă penală, pe o perioadă de 6(şase) ani care, conform disp. art.86 ind.2 din Codul penal, constituie termen de încercare pentru inculpat.

În baza disp. art.71 alin.5 din Codul penal, s-a dispus suspendarea şi a executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a şi b) din Codul penal, pe durata şi în condiţiile prevăzute de textul de lege anterior-menţionat.

În baza art.86 ind.3 din Codul penal, a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul întregului termen de încercare, aşa cum a fost acesta stabilit prin prezenta hotărâre, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, organ desemnat de către instanţă cu supravegherea inculpatului, la datele fixate de către acesta şi să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, conform disp. art.86 ind.3 lit. b), c), d) Cod penal, respectiv:

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art.14 şi art.346 din Codul de procedură penală, a fost obligată  partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, prin reprezentanţii săi legali, să plătească – pentru inculpatul G.C.R. - părţii civile A.A.M, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 21.860,33 lei – reprezentând daune materiale şi echivalentul în lei al sumei de 400.000 euro, raportat la cursul de referinţă al B.N.R. din data efectuării plăţii - reprezentând daune morale.

În baza disp. art.14 şi art.346 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul G.C.R. să plătească lunar părţii civile A.A.M., suma de bani reprezentând venitul minim pe economie, cu titlu de prestaţie periodică, începând de la data comiterii infracţiunii, 27.10.2009 şi până la încetarea stării de nevoie a părţii civile.

Au fost respinse restul pretenţiilor formulate în cadrul procesului penal de partea civilă A.A.M.

În baza disp. art.14 şi art.346 din Codul de procedură penală, respinge acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă B.A..

În baza disp. art.193 din Codul de procedură penală, a obligat pe partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, prin reprezentanţii săi legali să plătească – pentru inculpatulG.C.R. – părţii civile A.A.M, suma de 4.300 lei şi părţii civile B.A., suma de 3.500 lei, sume cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de părţile civile, respectiv, onorariul apărătorilor celor două părţi civile, conform celor 3 chitanţe depuse la dosarul cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, dat în dosarul penal nr.3454/P/2012 la data de 12.06.2012 şi înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi sub numărul mai sus-menţionat, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului G.C.R., pentru săvârşirea infracţiunii a două infracţiuni de „vătămare corporală din culpă”, prev. şi ped. de art.184 alin.2 şi 4 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.b) din Codul penal.

Prin actul de sesizare a instanţei se reţine, în esenţă, că inculpatul, la data de 27.10.2009, ora 12,30, in timp ce conducea autoturismul marca Fiat cu numărul înmatriculare B-16-HYT pe strada Splai Bahlui din municipiul Iaşi, urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind îndeplinirea activităţii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, a provocat din culpa vătămarea corporală gravă a părţilor vătămate A.A.M. şi B.A., care erau angajate în traversarea străzii pe marcajul pietonal, cauzându-le astfel leziuni care au necesitat 140-150 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi, respectiv, 100-110 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În cursul judecăţii, la primul termen cu procedură completă cu toate părţile, din data de 11.12.2012, după verificarea şi constatarea regularităţii actului de sesizare, anterior începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul G.C.R., prezent şi asistat de apărătorul său ales, a declarat că recunoaşte fără rezerve săvârşirea ambelor fapte reţinute în sarcina sa, în condiţiile descrise în actul de sesizare al instanţei şi că solicită, în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că nu solicită administrarea altor probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere şi că regretă săvârşirea infracţiunilor, declaraţia inculpatului fiind consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei.

 Instanţa, după punerea în discuţia părţilor a cererii formulate, a admis în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, cererea formulată de inculpatul G.C.R. şi a reţinut următoarea situaţie de fapt:.

La data de 27.10.2009, in jurul orei 12.30, lucrătorii Biroului Rutier Iaşi au fost sesizaţi prin Dispeceratul Poliţiei municipiului Iaşi, cu privire la faptul că la intersecţia Bulevardului Dimitrei Cantemir cu strada Splai Bahlui din municipiul Iaşi a avut loc un accident rutier soldat cu victime omeneşti.

Locul accidentului de circulaţie a fost identificat ca fiind pe trecerea de pietoni situată la intersecţia Bulevarudlui Dimitrie Cantemir - str. Splai Bahlui, pe sensul de mers spre Gara Internaţională, trecere de pietoni semnalizată corespunzător cu indicator şi marcaj rutier (din cercetările ulterioare, s-a stabilit că victimele se deplasau pe marcajul pietonal dinspre stânga spre dreapta a sensului de mers Podul de Piatra -  Cantemir).

Pe str. Splai Bahlui, circulaţia se desfăşoară pe un singur sens, pe trei benzi de circulaţie delimitate de marcaje longitudinale discontinue; prima şi a doua banda măsoară fiecare lăţimea de 3.70 m, iar banda a treia măsoară lăţimea de 4 metri.

La intersecţia Bulevardului Dimitrie Cantemir cu str. Splai Bahlui a fost găsit autoturismul marca VW Golf 5, cu numărul înmatriculare IS.10.KFY, orientat parţial către Podul de Piatra. Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana martorului A.L., posesor permis de conducere valabil. Autoturismul prezenta avarii la spoilerul faţă, aripa stângă faţă şi portiera stânga.

Pe Bulevardul Dimitrie Cantemir a fost găsit inculpatul G.C.R. şi autoturismul marca Fiat, cu numărul înmatriculare B.16.HYT, orientat insa invers faţă de locul producerii accidentului, cu faţa spre str. Splai Bahlui. Autoturismul marca Fiat prezenta avarii la spoiler faţă, aripa dreapta faţă, portierele dreapta, spoiler spate, geam parbriz şi capota motor.

La Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi au fost identificate victimele accidentului, respectiv, partea vătămată B.A., de 20 ani, acesteia stabilindu-i-se diagnosticul „fractura bimaleolara dr. tip C cu diastazis tibio – peroniera” şi partea vătămată A. A. M., de 21 ani, având diagnosticul de „politraumatism, fractura luxaţie D 11 - D 12 tip C, paraplegie flască, pneumotorax antero-lateral dr., Boala Gaucher”.

Atât conducătorii auto ai maşilor implicate în accident, cât şi victimele au fost testate cu aparatul alcooltest, stabilindu-se că nu consumaseră alcool.

În curusl urmăririi penale, cele două autoturisme implicate în accident au fost verificate tehnic, constatându-se că acestea corespund din punct de vedere al siguranţei circulaţiei.

Din actele şi lucrările dosarului, din verificările efectuate de către instanţa de judecată, din relaţiile comunicate la dosarul cauzei de către Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, rezultă că data producerii accidentului, autovehiculul marca Fiat, cu numărul înmatriculare B.16.HYT, condus de către inculpatul G.C.R. nu era asigurat RCA.

Din analiza probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declaraţia dată de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti şi cu declaraţiile date de cele două părţi civile, instanţa a reţinut că accidentul rutier din data de 27.10.2009 s-a produs în următoarele circumstanţe:

În ziua de 27.10.2009, inculpatul se deplasa pe banda a treia a str.Splai Bahlui din municipiul Iaşi, partea stângă, din direcţia Podu Roş - Podu de Piatră, conducând autoturismul marca Fiat Linea, cu numărul de înmatriculare B-16-HYT.

În jurul orei 12,35, ajuns aproape de intersecţia cu podul care duce pe Bulevardul Dimitrei Cantemir, cu intenţia de a vira la stânga, potrivit declaraţiilor inculpatului, acesta – care circula cu viteză de aproximativ 62 km/h, conform expertizei criminalistice nr.137 din 10.08.2011, întocmită de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi şi aflat la dosarul de urmărire penală - a fost surprins de apariţia bruscă, în culoarul său de deplasare, a unui autoturism marca VW Golf, condus de numitul A.L., care a trecut de pe banda a doua a aceluiaşi sens, s-a încadrat pe banda a treia şi a oprit pentru a acorda prioritate pietonilor angajaţi în traversare pe marcajul din zonă.

Din expertiza criminalistică efectuată în cursul urmăririi penale şi menţionată anterior, coroborată cu lămuririle suplimentare ale expertului criminalist, instanţa a constatat că, cel mai probabil, intenţia inculpatului G.C.R. nu a fost aceea de a opri şi de a acorda prioritate celor două părţi vătămate angajate regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni întrucât, în acest din urmă scop, viteza de deplasare a autoturismului - pentru a efectua în siguranţă un viraj în unghi de 900, cum se impunea în cauza de faţă – trebuia să fie de aproximativ 25 km/h, nu de 62 km/h, cum s-a întâmplat. Constată astfel instanţa că, cel mai probabil, inculpatul nu a observat părţile vătămate, că circula cu o viteză ce depăşea limita legală de deplasare în localităţi (care este de 50 km/h) şi care era mult superioară vitezei de deplasare necesare pentru efectuarea virajului în condiţii de siguranţă, atât pentru ceilalţi participanţi la trafic, cât şi pentru inculpat şi că a fost surprins de faptul că cel de-al doilea autoturism a oprit la trecerea de pietoni, moment în care – tot potrivit declaraţiilor inculpatului – acesta s-a panicat

Pe marcajul pietonal erau angajate persoane în traversare în ambele sensuri, inclusiv cele două părţi vătămate. Pe banda a doua a sensului Bulevardul Dimitrie Cantemir – str.Splai Bahlui era oprită o autoutilitară înmatriculată sub numărul B-65-WGN şi condusă de numitul M.M., oprită pentru a acorda prioritate pietonilor şi apoi pentru a vira la stânga, întrucât la dreapta era interzis.

În momentul intrării in intersecţie, inculpatul G.C.R. a intrat în coliziune laterală cu autoturismul marca VW Golf, care era oprit (din expertiză rezultând că la momentul impactului, autoturismul marca VW Golf avea viteză 0), lovindu-l în dreptul portierei, aripii stânga faţă, după care autoturismul condus de către inculpat a pătruns pe marcajul pietonal unde a lovit pe cele două părţi vătămate, pe una cu portiera stânga faţă şi pe cealaltă cu partea frontală dreapta. După lovirea celor două părţii vătămate, autoturismul condus de inculpat şi-a continuat deplasarea, până la marginea din dreapta a carosabilului, unde a intrat în impact cu parapetul metalic de la marginea carosabilului.

După impact, autoturismul marca VW Golf s-a răsucit in sens orar, rămânând paralel cu str.Splai Bahlui, iar autoturismul marca Fiat a rămas perpendicular pe Bulevardul Dimitrie Cantemir. Din probatoriile administrate, instanţa a constatat că, până la sosirea organelor de poliţie, inculpatul a mutat autoturismul din locul în care se oprise, pe motiv că încurcă traficul.

În cauză, în cursul urmăririi penale, a fost audiat martorul ocular M.M., care se afla la volanul autoutilitarei marca Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare B.65.WGH, care se deplasa pe Bulevardul Dimitrie Cantemir, acordând prioritate de trecere pietonilor angajaţi in traversare pe marcajul pietonal, fiind prima maşina înaintea marcajului pietonal. Martorul a declarat că a văzut autoturismul marca VW Golf având în funcţiune semnalizarea stânga, orientat spre podul Cantemir, apropiindu-se încet de marcajul pietonal, timp în care părţile vătămate ajunseseră pe marcajul pietonal din dreptul sensului său de mers, traversând dinspre dreapta spre stânga. Martorul a declarat că şoferul autoturismului marca VW Golf a oprit autoturismul pentru a le acorda pietonilor prioritate de trecere, martorul apreciind că a trecut un interval de aproximativ 10-15 secunde de la momentul în care autoturismul marca VW Golf a intrat în câmpul sau vizual şi până la coliziunea cu autoturismul condus de inculpat.

Instanţa a constatat că declaraţia acestui martor ocular se coroborează cu expertiza criminalistică efectuată în cauză şi cu precizările suplimentare ale expertului, precum şi cu declaraţiile părţilor vătămate, date în ambele faze procesuale, ambele precizând că autoturismul marca VW condus de A.L. se afla oprit înaintea marcajului pietonal, acordându-le prioritate de trecere.

A mai constatat instanţa, aşa cum s-a arătat anterior, că în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, prin obiectivele expertizei urmărind a se lamuri, între altele, dacă manevra efectuată de conducătorul auto A.L. şi poziţia acestuia în momentul premergător impactului au influenţat în vreun mod producerea accidentului.

Prin raportul de expertiza criminalistică nr.137 din 10.08.2011 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, s-a concluzionat că viteza autoturismului marca VW Golf 5 a fost 0 km/h în momentul impactului dintre cele două maşini. Viteza autoturismului marca Fiat in momentul impactului cu autoturismul marca VW Golf a fost de cea. 60 km/h. Viteza autoturismului marca Fiat în momentul premergător accidentului nu s-a putut stabili, întrucât nu se cunoaşte distanţa pe care acesta a frânat înainte de a se produce impactul. De asemenea, s-a stabilit ca inculpatul G.C.R. ar fi putut evita accidentul daca ar fi circulat cu o viteza de cel mult 50 km/h, limita impusă pentru deplasarea în interiorul localităţilor.

Solicitându-se lămuriri suplimentare la raportul de expertiză criminalistică, în urma obiecţiunilor formulate de inculpat la expertiză, prin adresa nr. 256/27.09.2011, expertul criminalist a subliniat că nici manevra conducătorului auto marca VW, cu numărul de înmatriculare IS.10.KFY şi nici poziţia acestuia în momentul premergător accidentului nu au determinat producerea accidentului.

În urma impactului, partea vătămată B.A. a suferit o fractură bimaleolara dr. tip C cu diastazis tibio-peroniera, ce s-a putut produce prin lovire în cadrul unui accident rutier, poate data din 27.10.2009 şi a necesitat 100 - 110 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr.12415 din 05.11.2009, emis de I.M.L. Iaşi şi aflat la fila 32, dosar urmărire penală.

Tot în urma impactului cu autoturismul condus de inculpat, partea vătămata A.A.M. a suferit un politraumatism cu: fractura coasta a XI - a cu pneumotorax, fractura luxaţie D11, D12 mielică ce a necesitat laminectomie D11 si fixarea cu system transpedicular D 10-L urmată de paraplegie flască, leziuni ce s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, pot data din 27.10.2009 şi au necesitat 140 - 150 zile îngrijiri medicale, conform concluziilor raportului de constatare medico-legala nr.443/OF din 31.05.2010 al I.M.L. Iaşi, aflat la filele 45-48, dosar urmărire penală. Având în vedere concluziile acestui raport de expertiză, în sensul că aprecierea eventualelor sechele infirmizante şi/sau invalidante ale părţii vătămate se va face după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice, după minim un an de la data accidentului, având în vedere faptul că, aşa cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, după data expertizării, partea vătămată A.A.M. a urmat constant, o perioadă îndelungată de timp, proceduri de recuperare în Spitalul de Copii Botoşani, că au trecut aproximativ 4 ani de la data producerii accidentului rutier (iar partea vătămată nu a mia fost ulterior expertizată, în cursul urmăririi penale, deşi sesizarea instanţei s-a făcut la aproape 3 ani de la producerea accidentului), instanţa, din oficiu, a dispus expertizarea părţii vătămate A.A.M., pentru a stabili cu exactitate numărul de zile de îngrijiri medicale necesare acesteia pentru vindecare, dacă – urmare a accidentului rutier – aceasta a rămas cu sechele infirmizante şi dacă i-a fost afectată capacitatea de muncă şi cea adaptativă şi în ce proporţie.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.60/E din 15.03.2013 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani (aflat la filele 23-26, vol.II, dosar instanţă), rezultă că partea vătămată A.A.M., în urma accidentului rutier, a suferit „Fractură – luxaţie D 11 – D 12 tip C. politraumatism. Paraplegie flască. Pneumotorax antero-lateral dr. boală Gadcher”, pentru care s-a intervenit chirurgical, practicându-se laminectomie T 11, reducere şi fixare cu sistem pedicular T 10 – L 1, urmată de tratament recuperator, că a necesitat 140-150 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, că, în prezent, s-a stabilit diagnosticul de „Paraplegie spastică sechelară. Fractură D 11 – 12, că partea vătămată prezintă un deficit funcţional care se încadrează în noţiunea de infirmitate fizică. S-a mai stabilit faptul că partea vătămată A.A.M., de la data accidentului şi până în prezent are capacitatea de muncă pierdută în totalitate, încadrându-se în gradul I de invaliditate pentru un timp limitat, pentru continuarea terapeuticii recuperatorii şi reorientare profesională – recalificare şi că partea vătămată are în prezent o incapacitate adaptativă de 90%, fiind necesară o reevaluare ulterioară, după reorientarea profesională.

Instanţa a constatat, în drept, că fapta inculpatului G.C.R. care, la data de 27.10.2009, ora 12,30, in timp ce conducea autoturismul marca Fiat cu numărul înmatriculare B-16-HYT pe strada Splai Bahlui din municipiul Iaşi, urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind îndeplinirea activităţii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice (respectiv, conducând autoturismul cu viteză de 62 km/h, depăşind astfel limita maximă prevăzută de lege pentru deplasarea în localitate, de 50 km/h şi fără a acorda prioritate de trecere părţilor vătămate angajate regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal, vizibil şi corect marcat), a provocat din culpa vătămarea corporală gravă a părţii vătămate A.A.M., care era angajată în traversarea străzii pe marcajul pietonal, cauzându-i astfel leziuni care au necesitat 140-150 zile îngrijiri medicale pentru vindecare cu consecinţa producerii unui deficit funcţional care se încadrează în noţiunea de infirmitate fizică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. şi ped. de art.184 alin.2 şi 4 din Codul penal.

Fapta inculpatului G.C.R. care, la data de 27.10.2009, ora 12,30, in timp ce conducea autoturismul marca Fiat cu numărul înmatriculare B-16-HYT pe strada Splai Bahlui din municipiul Iaşi, urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind îndeplinirea activităţii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice (respectiv, conducând autoturismul cu viteză de 62 km/h, depăşind astfel limita maximă prevăzută de lege pentru deplasarea în localitate, de 50 km/h şi fără a acorda prioritate de trecere părţilor vătămate angajate regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal, vizibil şi corect marcat), a provocat din culpa vătămarea corporală gravă a părţii vătămate B.A., care era angajată în traversarea străzii pe marcajul pietonal, cauzându-i astfel leziuni care au necesitat 100 – 110 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. şi ped. de art.184 alin.2 şi 4 din Codul penal, faptele fiind comise în forma concursului ideal de infracţiuni, prev. de art.33 lit.b) din Codul penal, fiind săvârşite prin aceeaşi acţiune a inculpatului, ce a produs leziuni ambelor părţi vătămate, aşa cum s-a arătat anterior.

A constatat instanţa faptul că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului G.C.R. care, aşa cum s-a arătat anterior, a încălcat mai multe reglementări rutiere: a circulat în momentele imediat premergătoare accidentului rutier cu viteza de 62 km/h în municipiul Iaşi, în condiţiile în care limita maximă de viteză prevăzută de lege pentru deplasarea în localitate este de 50 km/h şi în condiţiile în care – aşa cum rezultă din expertiza criminalistică – efectuarea în condiţii de siguranţă a unui viraj în unghi de 900 – cum era cel în care intenţiona inculpatul să se angajeze – se putea face cu o viteză de aproximativ 25 km/h şi, datorită vitezei excesive cu care circula, precum şi faptului că inculpatul nu a făcut nicio manevră de evitare a celui de-al doilea autoturism implicat în accident, nu a observat, respectiv, nu a oprit pentru a acorda prioritate de trecere celor două părţi vătămate, angajate regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal, trasat în mod corespunzător. Instanţa are în vedere şi împrejurarea că vizibilitatea la momentul producerii accidentului era foarte bună (aşa cum rezultă din planşele fotografice realizate  de organele de poliţie) şi că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică şi din declaraţia dată de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti, acesta nu acţionat deloc sistemul de frânare al autoturismului, motiv pentru care viteza de impact dintre cele două autoturisme a fost de 62 km/h. A constatat instanţa faptul că în sarcina celor două părţi vătămate nu se poate reţine nicio încălcare la regimul rutier, în condiţiile în care acestea, la momentul în care au fost lovite de autoturismul condus de inculpatul, erau deja angajate în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.

La individualizarea judiciară a pedepselor şi a modalităţii de executare, instanţa a avut în vedere criterii precum modalitatea de săvârşire a faptelor, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmările concrete pe care infracţiunea le-a produs sau ar fi putut sa le producă, precum si la rezonanţa pe care faptele au avut-o în rândul comunităţii din care infractorul face parte. Astfel, instanţa, a avut în vedere – pe de o parte – gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, modul şi împrejurările concrete ale comiterii acestora (respectiv, faptul că inculpatul a încălcat mai multe reglementări ale regimului rutier, că a avut o conduită total imprudentă, fapt ce a pus real în pericol real siguranţa celorlalţi participanţi la trafic şi s-a finalizat prin producerea unui accident rutier soldat cu vătămarea gravă a celor două părţi vătămate. Instanţa are în vedere, ca şi consecinţă deosebit de gravă a infracţiunilor comise, numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare celor două părţi vătămate, în special în ceea ce o priveşte pe partea vătămată A.A.M., care a rămas şi cu un deficit funcţional ce se încadrează în noţiunea de infirmitate fizică, acesta prezentând şi la momentul de faţă paraplegie), iar – pe de altă parte –persoana inculpatului G.C.R., care nu este cunoscut cu antecedente penale, care a avut o poziţie procesuală corespunzătoare în faza de cercetare judecătorească, recunoscând în mod necondiţionat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi care a avut un comportament corespunzător în societate, anterior comiterii infracţiunii, aşa cum rezultă din actele în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei. În ceea ce priveşte persoana inculpatului, instanţa a avut în vedere – aşa cum rezultă din fişa de cazier rutier a acestuia, aflată la dosarul cauzei – că inculpatul G.C.R. a continuat să aibă aceeaşi conduită rutieră total imprudentă şi după comiterea infracţiunilor de faţă (şi care ar fi trebuit să constituie un avertisment pentru inculpat), fiind sancţionat contravenţional de 3 ori, în luna iulie 2010 şi în septembrie 2010 – în timp ce procurorul de caz i-a prelungit dreptul de circulaţie pe drumurile publice – pentru depăşirea vitezei legale de circulaţie, cu 21-30 km/h în prima situaţie şi cu 31-40 km/h, în al doilea caz, inculpatul sfidând astfel normele de siguranţă rutieră, motiv pentru care instanţa a respins şi cererea formulată de acesta, de prelungire a dreptului de circulaţie pe drumurile publice. Raportat la toate aceste criterii, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre limita maximă specială prevăzută de legea penală, aşa cum a fost aceasta redusă, urmare a aplicării disp. art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală, în cazul infracţiunii comisă în dauna părţii vătămate B.A. şi o pedeapsă cu închisoarea, situată la limita maximă specială prevăzută de legea penală, aşa cum a fost aceasta redusă, urmare a aplicării disp. art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală, în cazul infracţiunii comisă în dauna părţii vătămate A.A.M., având în vedere – în cazul acestei părţi vătămate – consecinţele deosebit de grave (şi, probabil, ireversibile) produse sănătăţii acesteia. Instanţa nu a acordat inculpatului circumstanţe atenuante, având în vedere gravitatea foarte mare a faptelor comise, consecinţele faptelor sale, aşa cum au fost expuse, detaliat, anterior, precum şi încălcarea repetată de către acesta a normelor rutiere, aşa cum rezultă din certificatul de cazier auto şi cum s-a arătat anterior de către instanţă.

În baza disp. art.33 lit.b) şi art.34 lit.b) din Codul penal, a contopit pedepsele cu închisoarea stabilite prin prezenta sentinţă penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă, respectiv pedeapsa de 2(doi) ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat următoarele:

Partea vătămată A.A.M, prin apărătorul său ales, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 17.538,39 lei şi 100 euro – daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate de la data producerii accidentului şi până în prezent (cheltuieli pentru efectuarea operaţiei, cu spitalizarea, tratamentul medicamentos, gimnastică medicală, alimentaţie adecvată stării de sănătate şi recuperării etc.), cu suma de 24.000 lei – daune materiale, sumă pentru care a precizat că nu deţine chitanţe, dar pe care o poate dovedi cu martori (reprezentând contravaloarea şedinţelor de kinetoterapie, a alimentaţiei de care are nevoie şi în prezent şi a tratamentului) şi cu suma de 400.000 euro – daune morale, solicitând introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii şi obligarea acestuia la plata sumelor de bani solicitate (filele 9-11 şi 21-24, vol.I, dosar instanţă). A mai solicitat partea civilă obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice în cuantum de 2.000 lei lunar, până la încetarea stării de validitate, motivat de faptul că nu poate munci, astfel încât nu îşi poate asigura un trai decent, medicamentele şi tratamentul recuperator. Partea civilă a motivat sumele de bani solicitate prin suferinţele mari, fizice şi psihice, pe care le-a suportat şi le suportă încă, ca urmare a accidentului rutier provocat de inculpat şi prin consecinţele foarte grave ce au fost provocate prin fapta inculpatului, susţinând că, în vederea tratării leziunilor, a fost nevoită să suporte o intervenţie chirurgicală şi mai multe spitalizări, că a suferit tulburări sfincteriene şi trofice, fiind nevoită să poarte sondă urinară mult timp şi, ulterior, chiar şi în prezent, scutece pentru adulţi, că a fost nevoită să urmeze recuperare medicală îndelungată, care este necesară şi pe viitor, pentru menţinerea tonusului muscular, precum şi exerciţii de respiraţie, nu a mai putut să urmeze cursurile facultăţii (fiind studentă în Iaşi la data producerii accidentului), că nu poate munci, că i-a fost total afectată viaţa şi că i-au fost produse suferinţe incomensurabile, mai ales de natură afectivă şi psihică.

Partea vătămată B.A., prin apărătorul său ales, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 874,58 lei – daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate de la data producerii accidentului şi până în prezent (cheltuieli pentru efectuarea operaţiei, cu spitalizarea, tratamentul medicamentos, gimnastică medicală, alimentaţie adecvată stării de sănătate şi recuperării etc.) şi cu suma de 100.000 euro – daune morale, solicitând introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii şi obligarea acestuia la plata sumelor de bani solicitate (filele 12-14 şi 58-60, vol.I, dosar instanţă). Partea civilă a motivat sumele de bani solicitate prin suferinţele mari, fizice şi psihice, pe care le-a suportat şi le suportă încă, ca urmare a accidentului rutier provocat de inculpat şi prin consecinţele grave ce au fost provocate prin fapta inculpatului, susţinând că, în vederea tratării leziunilor, a fost nevoită să suporte o intervenţie chirurgicală şi mai multe spitalizări, că a avut dureri foarte mari, că a pierdut anul universitar (partea vătămată fiind studentă la momentul producerii accidentului), că a fost nevoită să facă gimnastică medicală în vederea recuperării şi că i-au fost produse traume majore, fizice şi psihice.

În dovedirea pretenţiilor formulate, părţile civile – prin apărător - au depus la dosarul cauzei înscrisuri (raport psihologic pentru partea civilă A.A.M., acte medicale, bonuri şi chitanţe fiscale, precum şi fotografii efectuate în diverse perioade de recuperare – filele 25-57, 61-91 şi 238, vol.I, dosar instanţă)) şi s-a solicitat audierea martorei A.I., pentru partea civilă A.A.M., probe admise de către instanţă.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a constatat faptul că autoturismul marca Fiat cu numărul înmatriculare B-16-HYT, condus de inculpat nu era asigurat cu asigurare de răspundere civilă obligatorie la data de 27.10.2009, data producerii accidentului, având în vedere şi Decizia nr.3 din 15.06.2010 dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii, prin reprezentanţii săi legali şi a dispus citarea acestuia, în calitatea de parte responsabilă civilmente şi a dispus citarea acestuia în cauză.

În ceea ce priveşte posibilitatea de obligare a FONDULUI DE PROTECŢIE  A VICTIMELOR STRĂZII la despăgubirea părţilor civile, instanţa a reţinut că se poate angaja răspunderea civilă a acestuia numai în cazul în care accidentul a fost provocat de conducătorul unui vehicul care, deşi avea obligaţia de a încheia o asigurare obligatorie de răspundere civilă, nu s-a conformat acestei obligaţii şi a circulat pe drumurile publice cu un vehicul neasigurat.

Cu privire la posibilitatea de obligare a FONDULUI DE PROTECŢIE A VICTIMELOR  STRĂZII la repararea pagubelor civile cauzate prin fapta inculpatului G.C.R. instanţa a constatat următoarele:

Potrivit art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 1/2008 „fondul acordã despãgubiri persoanelor pãgubite prin accidente de vehicule, dacã vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rãmas neidentificat ori nu era asigurat pentru rãspundere civilã pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate cã legea prevedea obligativitatea asigurãrii”.

Art. 4 din Legea nr. 136/1995 statuează că „în sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie, în limitele teritoriale de acoperire.

Conform art. 11 pct. 2 din Legea nr. 136/1995 prin vehicul se înţelege  orice mijloc de transport, cu sau fãrã propulsie proprie, destinat deplasãrii pe uscat, inclusiv orice tip de remorcã, indiferent dacã este cuplatã sau nu, excepţie fãcând cele care se deplaseazã pe şine, bicicletele sau vehiculele cu tracţiune animalã.

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa a constatat că în prezenta cauză se poate angaja răspunderea patrimonială a Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii, fiind îndeplinite condiţiile legale, aşa cum au fost expuse anterior.

În apărare, partea responsabilă civilmente a depus la dosar note scrise, însoţite – în copie – de cererea de despăgubire adresată Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii de partea civilă B.A. la data de 04.03.2011, de corespondenţa purtată între cele două părţi cu privire la cererea de despăgubire, corespondenţa purtată de Fond cu inculpatul, precum şi tranzacţia încheiată la data de 24.11.2011 între partea civilă B.A. şi Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, din care rezultă că partea civilă a primit suma de 21.034,24 lei (existând şi dovada viramentului bancar) şi că aceasta a declarat că „nu am alte pretenţii, de orice natură, prezente şi viitoare, de la Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, societăţi de asigurare sau persoane responsabile pentru prejudiciul suferit în accidentul de circulaţie anterior menţionat” (filele 231-232, vol.I, dosar instanţă), tranzacţie care nu a fost negată de partea civilă B.A., aceasta confirmând că a primit suma de bani menţionată anterior. A constatat instanţa faptul că, în conformitate cu disp. art.2267 din Noul Cod civil (aplicabil la data încheierii tranzacţiei): „Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă”, iar în conformitate cu art.2270 alin.2 din Noul Cod civil. „Tranzacţia nu priveşte decât cauza cu privire la care a fost încheiată, fie că părţile şi-au manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei”.

A constatat instanţa, din cuprinsul cererii de constituire de parte civilă formulată de B.A. şi din probatoriile administrate de aceasta în dovedirea pretenţiilor formulate în faţa instanţei, faptul că aceasta nu a invocat şi că nu a existat o împrejurare nouă, specială, care să se fi născut după data încheierii tranzacţiei menţionate anterior, cu privire la starea de sănătate şi care să-i fi dat dreptul părţii civile la o despăgubire suplimentară (pentru suferinţe fizice sau psihice produse după data de 24.11.2011, care să fi fost urmare a accidentului rutier provocat de inculpat şi care să nu fi existat la acea dată).

A mai constatat instanţa faptul că partea civilă B.A. a fost despăgubită de către Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii cu suma de 21.034,24 lei, pentru suferinţele psihice şi fizice provocate de accidentul rutier din data de 27.10.2009, produs de inculpat, că aceasta a acceptat suma menţionată anterior şi, având în vedere şi motivele menţionate anterior de către instanţă (în sensul că nu a invocat şi nu s-a probat existenţa unei împrejurări nouă, specială, care să se fi născut după data încheierii tranzacţiei menţionate anterior, cu privire la starea de sănătate a părţii civile), motive pentru care a respins, ca fiind nefondată, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă B.A.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.A.M., instanţa a constatat că aceasta este dovedită în parte, pentru următoarele motive:

În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate, se constată că partea civilă a depus la dosarul cauzei, în copie, mai multe chitanţe şi bonuri fiscale, prin care face dovada faptului că a cheltuit, în vederea recuperării, a spitalizării, a alimentaţiei, a administrării tratamentului medicamentos şi a deplasărilor efectuate la spitale, suma totală de 21.860,33 lei, după cum urmează: chitanţele de la filele 143-170, vol.I, dosar instanţă, în sumă totală de 13.087,29 lei, reprezentând contravaloare medicamente apreciate de către instanţă ca având legătură cu afecţiunile prezentate de partea vătămată A.A.M. (constatând instanţa faptul că pe aceste bonuri fiscale apar ca fiind achiziţionat în mod frecvent produsul „Molicare”, care este un scutec pentru incontinenţă urinară minoră/severă, afecţiune de care partea vătămată suferă în urma accidentului rutier, conform înscrisurilor medicale depuse la dosar), alimente, şedinţe de kinetoterapie, taxe plătite la spitale şi sume plătite ca asigurări de sănătate, pentru a putea beneficia de servicii medicale, pentru perioada de la data producerii accidentului şi până la zi; chitanţe pentru benzină, necesare deplasării părţii vătămate la diverse spitale, în sumă totală de 2.422,04 lei; suma de 6351 lei – echivalentul în lei al sumei de 1450 euro (filele 167-168, vol.I, dosar urmărire penală), sumă primită de partea vătămată de la rudele aflate în străinătate, pentru cheltuielile necesare recuperării şi tratării acesteia.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de partea civilă A.A.M., instanţa a constatat că acestea sunt justificate în totalitate, în cuantumul solicitat de aceasta, pentru următoarele motive:

În urma accidentului rutier provocat de către inculpat la data de 27.10.2009, partea civilă a suferit leziuni corporale grave, aşa cum au fost prezentate anterior, care au determinat intervenţie chirurgicală, montarea de tije şi şuruburi introduse transpedicular, în coloana vertebrală şi spitalizarea periodică, la un interval de 2 sau 3 luni, în mod constant, până în luna aprilie 2010. Tot urmare a accidentului rutier, partea civilă A.A.M. prezintă şi în prezent paraplegie flască, cu evoluţie lent favorabilă, atitudine flască a membrelor inferioare, cu pierderea echilibrului în ortostatism şi a complicaţiilor de şezut, deficit motor total al trunchiului inferior şi a membrelor inferioare cu areflexie OT rotulian şi ahilian, sincinezii prezente, clonus de rotulă şi picior bilateral, tulburări de sensibilitate profundă şi superficială, tulburări sfincteriene şi trofice, tulburări de dinamică respiratorie (conform biletului de ieşire din Spitalul de Copii Botoşani din data de 25.04.2010), progresele făcute de partea civilă – urmare a efectuării unui tratament de recuperare susţinut – constând în faptul că, la data de 18.01.2013, moment la care a fost expertizată, aceasta poate păstra poziţia şezândă şi poate modifica poziţia de sprijin în mâini, prezentând – în continuare, amioatrofie a membrelor inferioare. Toate aceste constatări medicale, care relevă şi o deficienţă motorie gravă şi care se întind pe o perioadă de aproximativ 3 ani şi 6 luni, relevă şi o suferinţă fizică majoră ce a fost cauzată părţii vătămate A.A.M., fiindu-i afectată nu doar posibilitatea de a se deplasa, ci şi capacitatea respiratorie, funcţia de nutriţie (tulburările trofice la care se face referire în expertiză), partea vătămată fiind nevoită să poarte – o perioadă îndelungată – sondă urinară şi, ulterior, scutece pentru adulţi, datorită tulburărilor sfincteriene.

A constatat instanţa că starea de sănătate a părţii vătămate A.A.M. nu s-a îmbunătăţit semnificativ în perioada ce a urmat accidentului provocat de inculpat, în ciuda eforturilor mari şi constante depuse de partea vătămată pentru recuperare, datorită specificului leziunilor pe care aceasta le-a suferit şi care au prognostic rezervat în ceea ce priveşte recuperarea totală a acesteia şi că, drept plan de recuperare, medicii recomandă acţiuni medicale, ortopedice (orteze, fotoliu rulant), balneofizioterapice, reorientare profesională - recalificare.

A mai constatat instanţa că, din punct de vedere psihologic, partea vătămată A.A.M. prezintă o configuraţie depresivă persistentă cu manifestări anxioase paroxistice în context psiho-traumatizant prelungit, că prezintă dependenţă totală faţă de o persoană (în cazul de faţă, de mama sa), hipomnezie de fixare, deprimare, plâns facil, astenie fizică şi psihică, insomnii de adormire şi de trezire şi tulburări de atenţie, că se simte neputincioasă, că acuză lipsa prietenilor, a colegilor de facultate, că este debusolată cu privire la viitor, în contextul în care nu ştie cum va evolua starea sa de sănătate, dacă va putea să meargă, să înveţe şi să se întreţină singură (conform raportului psihologic din data de 18.01.2013, întocmit de Cabinetul Individual de Psihologie „Galan Carmen” Iaşi – fila 238, vol.I, dosar instanţă şi a raportului de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Botoşani).

A constatat instanţa şi faptul că, aşa cum rezultă din expertiza medico-legală efectuată în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată A.A.M. are capacitatea de muncă pierdută în totalitate, de la data producerii accidentului, la fel şi capacitatea de autoîngrijire şi că prezintă o incapacitate adaptativă de 90% în prezent.

Din declaraţia martorei, audiată la termenul de judecată din data de 19.02.2013, rezultă că, anterior accidentului, partea vătămată A.A.M. era o persoană activă, era sociabilă, era studentă, urma cursuri de dans şi că, după eveniment, aceasta s-a transformat într-o persoană demoralizată, deprimată, s-a închis în sine, nu mai are prieteni, a renunţat la studii şi nu poate munci, deoarece nu poate să meargă, este total dependentă de mama sa, care o îngrijeşte şi care a fost nevoită să renunţe în acest scop la serviciu, martora declarând că partea vătămată a purtat timp de aproximativ 3 ani sondă urinară.

Instanţa a constatat că, în pofida stării de sănătate precară, partea vătămată A.A.M. a solicitat să fie audiată de către instanţă şi s-a prezentat la termenul de judecată din data de 22.01.2013, declarând faptul că inculpatul nu a luat niciodată legătura cu ea după producerea accidentului, că nu poate sta în picioare singură, fără susţinerea unui cadru şi a unor atele speciale şi, eventual, a unei persoane, putând să stea doar în şezut, fără sprijin, că a urmat în mod constant kinetoterapie, două şedinţe pe săptămână, a câte două ore, fiecare şedinţă constând 60 lei şi că, în prezent, urmează şi o terapie asemănătoare reflexoterapiei, o dată pe săptămână, şedinţa constând 40 lei, că la data producerii accidentului era studentă în anul II la Facultatea de Hidrotehnică din Iaşi, că a întrerupt studiile, că – în ciuda eforturilor – progresele în ceea ce priveşte starea sa de sănătate sunt minime, apreciind partea vătămată că cea mai mare realizare este aceea că poate merge „în patru labe” şi că poate sta în şezut fără sprijin, că viaţa sa a fost profund afectată şi că este dependentă total de mama sa, care o îngrijeşte permanent. A mai precizat partea vătămată că mai necesită o intervenţie chirurgicală pentru extragerea celor 2 şuruburi şi 9 tije pe care le are în coloana vertebrală, operaţie pe care a mânat-o deoarece i-ar stopa pentru o perioadă recuperarea medicală şi nu doreşte acest lucru, afirmând că este conştientă şi ştie de la medici că şansele ei de recuperare sunt aproape nule, dar că depind de voinţa sa şi de terapiile pe care le poate urma, dar care sunt foarte costisitoare şi pot fi efectuate doar în străinătate, familia sa neavând posibilităţi financiare în acest sens, declaraţia părţii vătămate coroborându-se, pe deplin, cu toate celelalte probatorii administrate în cauză. 

Din coroborarea tuturor acestor probatorii, instanţa a constatat faptul că, în urma accidentului rutier provocat de inculpat, părţii civile A.A.M. i-au fost produse majore suferinţe fizice şi psihice, că i-a fost afectată grav şi ireversibil viaţa obişnuită pe care o avea înainte de accident, că partea civilă – care este o persoană tânără care, anterior, era activă şi care avea preocupări specifice unui tânăr, care urma studii superioare şi care avea diverse hobby-uri, care era sănătoasă - este în incapacitate totală de a se îngriji singură, neputând să meargă, să muncească, fiind dependentă de prezenţa unei alte persoane şi că acesta suferă şi în prezent de o depresie majoră, din probele administrate în cauză rezultând, fără dubiu, că această stare de lucruri se va prelungi pe o durata nedeterminată.

Pentru toate aceste motive, instanţa a constatat că suma de bani solicitată de partea civilă A.A.M. cu titlu de daune morale este justificată în totalitate, netinzând la a duce la o îmbogăţire fără just temei a acesteia, reprezentând o justă şi îndreptăţită reparaţie morală pentru suferinţele profunde şi îndelungate, fizice şi psihice şi pentru perturbarea gravă şi ireversibilă a vieţii acesteia, cauzate prin accidentarea părţii civile în data de 27.10.2009, prin raportare expresă la situaţia particulară şi la persoana părţii civile, aşa cum a fost aceasta prezentată anterior, în mod detaliat.

Pentru toate aceste motive, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă A.A.M. şi, în baza disp. art.14 şi art.346 din Codul de procedură penală, a obligat partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, prin reprezentanţii săi legali, să plătească – pentru inculpatul G.C.R. - părţii civile A.A.M., cu titlu de despăgubiri civile, suma de 21.860,33 lei – reprezentând daune materiale şi echivalentul în lei al sumei de 400.000 euro, raportat la cursul de referinţă al B.N.R. din data efectuării plăţii - reprezentând daune morale şi va respinge restul pretenţiilor solicitate de partea civilă de la partea responsabilă civilmente, ca fiind nefondate.

În ceea ce priveşte solicitarea părţii civile A.A.M, de obligare a inculpatului la plata unei prestaţii periodice lunare, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din expertiza medico-legală menţionată anterior, partea civilă are pierdută, în totalitate, capacitatea de muncă.

Astfel, conform disp. art.1388 alin.1 din Codul civil: „Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacităţii sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinându-se seama de calificarea profesională pe care o avea (…).

Alin.3. Dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională şi nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie”.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi de probatoriile administrate în cauză, având în vedere faptul că partea civilă nu avea încă o calificare, la momentul producerii accidentului, că aceasta are pierdută, în totalitate, capacitatea de muncă, pe o perioadă nedeterminată la acest moment, că inculpatul nu a contribuit financiar, după accident, la ajutorarea părţii civile instanţa, în baza disp. art.14 şi art.346 din Codul de procedură penală, l-a obligat pe inculpatul G.C.R. să plătească lunar părţii civile A.A.M. suma de bani reprezentând venitul minim pe economie, cu titlu de prestaţie periodică, începând de la data comiterii infracţiunii, 27.10.2009 (dată la care s-a născut dreptul la despăgubirea acesteia) şi până la încetarea stării de nevoie a părţii civile.

Domenii speta

Spete similare