: Ridicarea controlului judiciar impus inculpatului. Relevanţa termenului scurs de la momentul impunerii măsurii şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal este reprezentat de prezumţia de nevinovăţie, reglementată de dispoziţiile art. 52 Cod procedură penală, în conformitate cu care, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

În strânsă legătură cu aplicarea efectivă a acestui principiu, este reglementată o altă regulă de bază a procesului penal, potrivit art. 5 Cod procedură penală, în conformitate cu care, în tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei.

Din analiza coroborată a acestor principii rezultă că regula în desfăşurarea unei proceduri penale îndreptate împotriva unei persoane este reprezentată de judecarea acesteia în stare de libertate (înţeleasă în sensul larg al acestei noţiuni, ce presupune lipsa oricărei constrângeri adusă de organele judiciare).

Pe cale de excepţie, în considerarea interesului general al societăţii, privită prin prisma necesităţii de a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, astfel încât orice persoană care a săvârşit o infracţiune să poată fi pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, legea permite impunerea, în cadrul procesului penal, a unor măsuri preventive, ce sunt reglementate în mod strict, tocmai pentru ca intruziunea pe care acestea o aduc, în diferite grade, asupra libertăţii individului, să fie temeinic justificată.

În acest sens, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 136 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este reprezentat fie de necesitatea de a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, fie pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei.

Prin urmare, menţinerea unei măsuri preventive este justificată, atât timp cât subzistă scopul pentru care aceasta a fost impusă iniţial.

Analizând datele concrete ale prezentei cauze, instanţa reţine că, atât arestarea preventivă a inculpatul, cât şi, ulterior, liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia au fost pe deplin fundamentate la momentul luării acestora, având în vedere particularităţile obiective ale prezentei cauze, necesitatea asigurării, în bune condiţii a cercetărilor penale şi, ulterior, a cercetării judecătoreşti de către instanţă, cu analiza justă şi corectă a datelor ce caracterizează persoana inculpatului.

De asemenea, după desfăşurarea în cea mai mare parte a cercetării judecătoreşti în prezenta cauză, instanţa reţine că subzistă, şi la acest moment procesual, indiciile temeinice în sensul că inculpatul ar putea fi autorul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, iar aceste infracţiuni au un caracter grav, în condiţiile în care prin comiterea acestora au fost afectate relaţiile sociale ce protejează atât încrederea cetăţenilor în sistemul monetar al altor state, în condiţiile în care se poate presupune în mod rezonabil că inculpatul a pus în circulaţie valori străine falsificate, cât şi relaţiile ce ocrotesc încrederea reciprocă ce ar trebui să existe între participanţii la relaţiile contractuale, ce par a fi fost „amăgiţi” la momentul la care au contractat cu inculpatul, şi, în fine, relaţiile sociale ce asigură o strictă evidenţă şi autorizare a armelor şi muniţiilor care pot fi puse în circulaţie.

Instanţa constată că inculpatul a fost audiat în mod detaliat şi complet de instanţa de judecată, ocazie cu care acesta a invocat existenţa mai multor împrejurări de natură să-i înlăture vinovăţia cu privire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, însă instanţa apreciază că simpla nerecunoaştere de către inculpat a acuzaţiei penale formulate împotriva sa nu poate reprezenta, în mod abstract şi necondiţionat, un temei al menţinerii controlului judiciar sub care acesta se află în prezent, din moment ce acesta are în continuare dreptul ca, în contextul indiciilor de vinovăţie existente în cauză, să poată dovedi, eventual, lipsa lor de temeinicie.

La acest moment, instanţa este ţinută, ca necesitate a respectării prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului, la analize cu caracter abstract şi nedeterminat, doar în ceea ce priveşte probabilitatea pe care o indică probele administrate până în prezent, urmând ca aprecierea globală şi completă asupra întregului probatoriu administrat în cauză să fie efectuată la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti din prezenta cauză.

Motivele principale pentru care instanţa apreciază că se impune ridicarea controlului judiciar sunt reprezentate, în principal, de durata de timp în care inculpatul s-a aflat sub incidenţa unor măsuri preventive în această cauză.

În acest sens, instanţa reţine, aşa cum s-a arătat mai sus, că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 28.08.2012 şi sub controlul judiciar instituit de către Tribunalul Iaşi din data de 05.09.2012.

Rezultă astfel că a trecut aproape un an de la momentul la care inculpatul a fost sub imperiul acestor măsuri preventive, interval în care impunerea acestor constrângeri a fost aptă să asigure buna desfăşurare a procesului penal, iar inculpatul s-a conformat pe deplin obligaţiilor impuse după liberarea provizorie sub control judiciar.

Astfel, inculpatul s-a prezentat în mod constant atât la organele de cercetare penală şi procuror, pentru a da declaraţii şi pentru a-i fi prezentat materialul de urmărire penală, precum şi la instanţa de judecată, la fiecare din termenele care au fost acordate, inclusiv la termenul la care apărătorul său ales a lipsit, în contextul în care, respectarea acestei obligaţii impuse de instanţă, presupunea, de fiecare dată deplasarea pe traseul Bucureşti-Iaşi şi înapoi.

În plus, până la acest moment procesual, toate probele care se puteau administra în mod direct în faţa instanţei sesizată cu rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi au fost deja administrate, următorul termen de judecată fiind acordat exclusiv pentru a se înainta rezultatul comisiilor rogatorii dispuse de către instanţă.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că se pune problema respectării în cauză a unui termen rezonabil în ceea ce priveşte controlul judiciar instituit de instanţă, proporţionalitatea acestuia urmând a fi analizată cu referire directă la toate circumstanţele particulare ale cauzei, precum şi în legătură cu datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Instanţa ţine să sublinieze astfel că măsura liberării provizorii sub control judiciar este o măsură alternativă la măsura arestării preventive, ce impune, cu necesitate, aşa cum rezultă din Decizia nr. 17/2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, subzistenţa temeiurilor care au determinat iniţial arestarea preventivă a inculpatului.

Or, în ceea ce priveşte cauza penală de faţă, instanţa reţine că faptele pentru care este acuzat inculpatul au fost comise în luna aprilie 2012, iar în intervalul de timp scurs de la momentul comiterii acestora, precum şi de la momentul arestării preventive şi ulterior a liberării sub control judiciar al inculpatului, a fost în măsură să diminueze ecourile negative ale comiterii acestora în rândul opiniei publice; faptele de care este acuzat, deşi sunt fapte grave, pentru care există indicii temeinice că ar fi putut fi comise de inculpat, nu sunt fapte de o gravitate extremă şi nu sunt fapte comise cu violenţă.

În plus, desfăşurarea în bune condiţii, în continuare, a cauzei penale nu reclamă, la acest moment procesual, cu absolută necesitate, prezenţa inculpatului, iar acesta din urmă a dovedit, în timpul scurs până în prezent, necesitatea de a se conforma cu stricteţe dispoziţiilor instanţei.

Domenii speta

Spete similare