Obligatii de intretinere

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr.3364/260/2011

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2645 Şedinţa publică de la 02 octombrie 2012

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 1.04.2011 pe rolul Judecătoriei M sub nr. 3364/260/2011, reclamanta SPI chemat în judecata pe pârâtul PA, solicitând instanţei să dispună încredinţarea minorului SAA născut la data de 29.11.1997 spre creştere şi educare, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului şi obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că din relaţia de concubinaj cu pârâtul a rezultat minorul SAA care s-a aflat pennanent în grija sa, pârâtul necontribuind în niciun fel la creşterea şi educarea acestuia. Mai arată reclamanta că de aproximativ 4 ani locuieşte cu minorul în Spania unde ea lucrează ca asistentă medicală, minorul beneficiind de toate condiţiile necesare creşterii şi educării corespunzătoare.

Cererea nu a fost motivată în drept.

în susţinerea cererii, legal timbrată cu 6 lei taxă judiciară de timbru şi 0, 3 lei timbru judiciar, reclamanta a depus la dosar, în xerocopie conformă cu originalul: certificat de naştere al minorului SAA, extras de pe paşaportul minorului.

Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a arătat că este de acord cu cererea reclamantei ca minorul să fie încredinţat acesteia spre creştere şi educare precum şi cu plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, raportat la veniturile sale şi având în vedere că plăteşte pensie de întreţinere în cuantum de 120 lei lunar şi pentru minora AN, solicitând, prin cererea reconvenţională, stabilirea unui program de vizitare a minorului, astfel: o lună şi jumătate în vacanţa de vară; la sărbătorile de Paşi, Crăciun şi Revelion, în mod alternativ, o dată la 2 ani; când reclamanta se află cu minorul la domiciliul din România, cel puţin 3 zile consecutive ale fiecărei săptămâni dintr-o lună, începând cu orele 9,00 din prima zi şi până la orele 19,00 din a 3-a zi; să aibă posibilitatea să-1 contacteze pe minor prin telefon sau prin intermediul mijloacelor on line, skype, messenger.

în motivare, pârâtul-reclamant a arătat că susţinerile reclamantei-pârâte din cererea introductivă nu sunt adevărate in sensul în care a comunicat pennanent cu minorul după plecarea acestuia cu reclamanta sa în Spania, tot cu acordul său, însă din toamna anului 2010 reclamanta-pârâtă şi concubinul acesteia nu i-au mai pemiis contactul cu minorul. Mai arată pârâtul-reclamant că păstrarea legăturii personale cu minorul se circumscrie nu numai dreptului conferit minorului de dispoziţiile art. 17 din Legea 272/2004 şi dreptului recunoscut de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului dar este şi interesului superior al minorului, prin stabilirea dreptului său de a

2 păstra legături personale cu minorul după programul solicitat, asigurându-se realizarea unei relaţii afective între tată şi fiu care este de natură să contribuie la echilibrul emoţional al minorului, restrânngerea acestui drept putând avea loc doar pentru motive serioase, care ţin de protecţia minorului, astfel de motive neputând fi invocate în cauză.

în drept, pârâtul-reclamant a invocat dispoziţiile art. 43 alin 3, art.97 alin 1, art, 98 alini C.fam, art. 14-17 din Legea 272/2004, art 8'din CEDO.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

La Intâmpinarea-reconvenţională, pârâtul-reclamant a anexat în xerocopie conformă cu originalul: cartea sa de identitate, contract individual de muncă încheiat cu întreprinderea Individuală AA, certificat de naştere al minorei PAN, sentinţa civilă nr. 1758 din 12.10.2009 pronunţată de Judecătoria M. în dosar nr. 1979/260/2009.

La termenul de judecată din 27.09.2011 instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri şi cu anchetă socială la domiciliul reclamantei din Spania şi la domiciliul pârâtului din comuna A, jud. B. De asemenea instanţa a solicitat relaţii de la SC WEATERFORD INTERNATIONAL EASTERN EUROPE SRL şi de SC ATLASIB GIP SA, indicate de reclamantă ca fiind angajatorii pârâtului PA. Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele : Minorul SAA s-a născut la data de 29.11.1997 din relaţia de concubinaj a reclamantei cu pârâtul, fiind recunoscut de pârât, aşa cum rezultă din certificatul de naştere al minorului, sera NV nr. 252403 aflat la fila 3 dosar.

Din întâmpinarea formulată de pârâtul-reclamant PA, rezultă că acesta este de acord cu încredinţarea minorului SAA, spre creştere şi educare, reclamantei-pârâte.

Instanţa reţine că înţelegerea părţilor cu privire la încredinţarea minorului nu este de natura a afecta interesul superior al copilului ca principiu de care instanţa trebuie să ţină cont la judecarea acestei cereri, din referatul de anchetă socială efectuat de autorităţile competente din Spania, la cererea instanţei, rezultând că minorul SAA locuieşte cu mama sa, cu fratele vitreg şi concubinul mamei într-un apartament situat la 1 km distanţă de centrul oraşului Peniscola din Spania, în condiţii corespunzătoare de locuit, că minorul are o relaţie adecvată cu membrii familiei care se implică activ în creşterea şi educarea sa, că frecventează cursurile şcolare, fiind perfect integrat în mediul şcolar. Mai rezultă de asemenea că minorul a fost diagnosticat cu hemofilie de tipul A, beneficiind însă de asistenţă medicală şi tratament adecvate. Minorul beneficiază astfel de un mediu stabil familial şi educaţional, acesta aflându-se permanent în grija mamei, de la naştere şi până în prezent, neexistând niciun motiv pentru care minorul să nu rămână în continuare împreună cu mama sa.

Instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 448 din Noul Cond Civil: " Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită potrivit legii are, faţă de fiecare părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi aceea a unui copil din căsătorie".

Conform art. 400 (1) „în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic", aceste dispoziţii fiind aplicabile şi copilului din afara căsătoriei a cărui părinţi nu locuiesc împreună.

Dispoziţiile Noului Cod Civil sunt de imediată aplicare, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin 6 din Noul Cod Civil care stipulează că : „Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi."

3

Principiile instituite de Noul Cod civil în privinţa raporturilor dintre părinţi şi copiii lor minori sunt aplicabile în prezenta speţă, judecată după intrarea în vigoare a noului Cod Civil.

Conform art. 260 din Noul Cod Civil- Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie, precum şi cu cei adoptaţi. Conform art. 26 i - Părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minor.

Ca principiu de bază, de la care se derogă doar în cazurile excepţionale, pentru motive întemeiate, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, iar stabilirea locuinţei minorului, la unul dintre părinţi, se face pe baza acordului părţilor, în lipsa acestui acord sau când el contravine interesului superior al minorului, instanţa stabilind domiciliul minorului la părintele cu care locuieşte în mod statornic.

Astfel, instanţa nu mai dispune încredinţare minorului spre creştere şi educare unuia din părinţi conform Codului Familiei ci, în conformitate cu dispoziţiile instituite de Noul Cod Civil dispune stabilirea locuinţei minorului la părintele cu care minorul va locui în mod statornic.

Pentru considerente expuse anterior, în cauză, instanţa va stabili locuinţa minorului SAA la locuinţa mamei SPI din Spania. Urb. La Cova nr. 8, Peniscola.

In cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreunui motiv temeinic pentru care exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului SAA să revină doar reclamantei, cauzurile în care exercitarea autorităţii părinteşti revine unui singur părinte, prevăzute de art. 507 C.civil nefiind aplicabile în cauză.

Mai mult, doar situaţia că reclamanta-pârâtă se află cu minorul în străinătate şi că minorul are probleme de sănătate nu este un motiv suficient şi întemeiat pentru care pârâtul-reclamant să fie lipsit de dreptul său de a exercita autoritatea părintească asupra minorului întrucât este posibilă consultarea părintelui (aspect ce ţine de esenţa exercitării autorităţii părinteşti) prin mijloace moderene de comunicare, astfel că autoritatea părintească va fi exercitată în comun de ambii părinţi.

Cu privire la contribuţia pârâtului-reclamant la cheltuielile de creştere şi întreţinere în natură, instanţa reţine următoarele :

Potrivit art. 499 din Noul Cod Civil, (l)Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

(4) In caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

In cauză, părţile s-au înţeles asupra modalităţii de contribuţie a pârâtului-reclamant la întreţinerea minorului prin plata unei pensii lunare de întreţinere, cuantumul pensiei de întreţinere urmând a fi stabilit de instanţă pe baza criteriilor prevăzute de lege.

Conform art.529 din Noul Cod Civil „când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii".

Deşi pârâtul este angajat cu contract individual de muncă la întreprinderea Individuală A A cu un venit brut lunar de 370 lei, conform contractului de muncă depus de pârât în probaţiune, instanţa reţine că acesta are un program de muncă de 4 ore pe zi, este apt de muncă şi nu trebuie încurajat să se limiteze la realizarea unor venituri din

4 muncă  într-un  cuantum insuficient  şi pentru întreţinerea sa, conţinutul autorităţii părinteşte fiind nu numai un ansamblu de drepturi dar şi de obligaţii, una din obligaţiile principale fiind aceea de a contribui la întreţinerea minorului.

Stabilirea pensiei de întreţinere la nivelul venitului net realizat de pârâtul-reclamant la acest moment ar echivala cu imposibilitatea de a acorda minorului o pensie de întreţinerea în condiţiile în care numai pensia de întreţinere stabilită în favoarea minorei AN depăşeşte 1/3 din venitul minim net declarat al pârâtului.

în aceste condiţii, instanţa se va raporta la venitul minim pe net pe economia naţională la stabilirea pensiei de întreţinere a minorului, venit care ar fi fost luat în considerare în situaţia în care pârâtul nu ar fi avut niciun loc de muncă, fiind inechitabil ca situaţia minorului a cărui părinte realizează venituri din muncă să fie mai grea decât a minorului a cărui părinte nu realizează dintr-o activitate salariată.

Prin sentinţa civilă nr. 1758 din 12.10.2009 a Judecătoriei M, pârâtul-reclamant a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei AN, în cuantum de 120 lei lunar, astfel că instanţa va stabili o pensie de întreţinere în favoarea minorului SAA într-un cuantum care, cumulat cu pensia de întreţinere stabilită în favoarea minorei AN să nu depăşească 1/3 din venitul net minim pe economie.

Cuantumul lunar al pensiei de întreţinere trebuie stabilit astfel încât să asigure un just echilibru între nevoile de întreţinere ale minorilor şi cheltuielile obiectiv necesare pe care le are pârâtul-reclamant, instanţa considerând că stabilirea unui cuantum al pensiei de întreţinere de 80 lei lunar pentru minorul S AA este de natură a asigura păstrarea acestui echilibru, motiv pentru care va dispune în acest sens.

In consecinţa, instanţa va dispune obligarea pârâtului-reclamant la plata pensiei de întreţinere in favoarea minorului SAA in cuantum lunar de 80 lei lunar, incepand cu data de 1.04.2011, data introducerii acţiunii si până majoratul acestuia.

Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant prin care acesta solicită stabilirea unui program de legături personale cu cei 2 minori, instanţa reţine următoarele:

Conform art. 263 alin 2 din Noul Cod Civil „Copilul care nu locuieşte la părinţii săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceştia. Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului."

Acest drept urmează a fi exercitat insa in asa fel incat sa nu se influenţeze negativ dezvoltarea minorului, urmând a se stabili un program prin care sa fie respectate condiţiile normale in privinţa întreţinerii acestor legaturi.

Modalitatea de stabilire efectivă a acestui drept trebuie să ţină seama de situaţia copilului, de vârsta acestuia, de posibilităţile efective ale părinţilor.

Instanţa reţine că programul solicitat de pârâtul-reclamant este adecvat nevoilor minorului la această vârstă-respectiv 15 ani, nefiind un program care să impună o sarcină împovărătoare pentru reclamanta-pârâtă şi nefiind de natură a destabiliza programul adecvat de viaţă stabilit pentru un minor la această vârstă, mai ales în condiţiile în care exercitarea efectivă a acestui drept ţine cont de programul şcolar al minorului.

în acelaşi context instanţa reţine şi faptul că reclamanta-pârâtă nu a avut nicio obiectiune la solicitarea pârâtului-reclamant, apărătorul acesteia arătând că este de acord cu programul solicitat de pârâtul-reclamant.

Pentru aceste considerente instanţa va admite cererea pârâtului-reclmant şi va stabili ca acesta să aibă legături personale cu minorul SAA astfel: o lună şi jumătate în vacanţa de vară a fiecărui an; la sărbătorile de Paşti, Crăciun şi Revelion, în mod alternativ, o dată la 2 ani; când reclamanta se află cu minorul în România, cel puţin 3 zile consecutive ale fiecărei săptămâni dintr-o lună, începând cu orele 9,00 din prima zi

5 şi până la orele 19,00 din a 3-a zi; posibilitatea să-1 contacteze pe minor prin telefon sau prin intermediul mijloacelor on line.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa având în vedere că în cauză singurele cheltuieli de judecată dovedite de părţi ca fiind efectuate sunt cele cu taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar precum şi cererea părţilor de compensare a acestora, instanţa va dispune în sensul compensării cheltuielilor de judecată efectuate de părţi.

Domenii speta

Spete similare