Cerere de emitere a unei somaţii de plată

Prin cerere înregistrată pe rolul acestei instanţe la ... sub nr..../260/..., creditoarea S.C ... S.R.L, prin lichidator judiciar ..., a solicitat în contradictoriu cu debitorul D.M. emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 136,45 lei din care 112,62 lei - contravaloare facturi şi 23,83 lei - penalităţi.

In fapt, creditoarea a arătat că şi-a executat obligaţiile de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare, iar utilizatorul nu a achitat contravaloarea serviciului acumulând un debit de 112,62 lei, conform facturilor, motiv pentru care s-a procedat şi la calculul penalităţilor, în cuantum de 23,83 lei.

Creditoarea a învederat instanţei că deşi în repetate rânduri a solicitat debitorului să achite suma datorată, acesta a refuzat să-şi îndeplinească de bună voie obligaţiile contractuale. De asemenea, creditoarea a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei, condiţii prevăzute de art.l din OG 5/2001, existând un înscris însuşit de debitor prin care aceasta recunoaşte în totalitate pretenţiile din cererea dedusă judecăţii.

în drept a invocat dispoziţiile OG 5/2001 şi ale Legii nr.51/2006.

în temeiul art.242 C.proc.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsa.

în dovedirea pretenţiilor a anexat la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: facturi fiscale emise în perioada ....... (f. 5-15), calcul penalizări (f. 16-17), fişă individuală (f. 18),

Sentinţa civilă nr..../... în dosar nr..../110/... a Tribunalului ..., încheiere din data de ... în

dosar nr..../110/...  al Tribunalului  ..., Sentinţa civilă nr..../...  în dosar nr..../110/...  al

Tribunalului ....

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art.77 din Legea nr. 85/2006.

Debitorul deşi legal citat nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări.

La termenul din data de ..., instanţa a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

In fapt, intre părţi au existat raporturi contractuale in cadrul cărora reclamanta creditoare a emis către debitor facturile fiscale pentru perioada martie 2008 - noiembrie 2010 (filele 5-15 dosar).

Facturile fiscale nu sunt semnate de către debitor.

în drept, instanţa reţine că dispoziţiile art.l, alin.l din O.G. nr.5/2001 privind somaţia de plată prevăd următoarele: "Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii''.

Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate a cererii, reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art.l alin.l din OG nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris,

însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Aşadar, numai în situaţia în care aceste condiţii sunt întrunite, o cerere având ca obiect somaţie de plată devine admisibilă şi îşi justifică existenţa paralelă cu acţiunea ce poate fi promovată conform dreptului comun.

Faţă de cele arătate, examinând înscrisurile depuse de reclamanta creditoare în dovedirea pretenţiilor deduse judecăţii, rezultă că acestea nu se încadrează în condiţiile prevăzute de procedura somaţiei de plată, nerezultând existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile. Mai exact, creditoarea a emis debitorului facturi fiscale care nu sunt semnate de către debitor, fără a face dovada existenţei unui contract scris intervenit între părţi.

Instanţa reţine că, potrivit art.46 Cod com., obligaţiile comerciale se pot proba şi cu ajutorul facturilor, însă cu condiţia ca acestea să fi fost acceptate de către debitor. în cauza de faţă, debitorul nu şi-a însuşit facturile ce au fost depuse la dosar, prin semnarea acestora.

Prin urmare, facturile fiscale depuse la dosarul cauzei exclud posibilitatea creditoarei de a-şi întemeia cererea pe procedura specială a somaţiei de plată, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate cuprinse în art.l din OG nr.5/2001, mai sus arătate.

întrucât din materialul probator administrat rezultă că nu s-a făcut dovada pozitivă a existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile de natură a îndreptăţi creditoarea să recurgă la aceasta acţiune, instanţa apreciază ca fiind necesară administrarea unui probatoriu mai amplu de natura a lamuri raporturile exacte dintre părţi, ceea ce excede procedurii sumare a somaţiei de plată, respectiv dispoziţiilor art.4 alin.2 din O.G. nr.5/2001, astfel cum a fost modificată.

Or, diferenţa dintre somaţia de plata şi acţiunea de drept comun este data de posibilitatea conferita unor creditori de valorificare cu celeritate a unor creanţe certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi.

Drept urmare, instanţa constata ca nu este certă şi lichidă creanţa solicitată, existenţa ei din punct de vedere juridic fiind discutabilă, motiv pentru care, în baza art.6 si 7 din O.G. nr.5/2001, va respinge cererea ca neîntemeiată, creditoarea având posibilitatea de a uza de procedura dreptului comun pentru realizarea creanţei sale.

Domenii speta

Spete similare