Hotarare

SENTINTA CIVILA NR.3095

Sedinta publica de la  11 octombrie  2011

INSTANTA

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. ___ la data de 22.10.2010, numita _____ a chemat in judecata pe pârâtii ___, ___ si ___ pentru ca in contradictoriu cu acestia sa se constate, ca, alaturi de paratul ___, este coproprietara a unei constructii - garaj edificata pe terenul Municipiului Tulcea, solicitând totodata si partajarea bunurilor comune.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat, in esenta, ca s-a casatorit cu  paratul la data de 22.10.1982, ulterior divortând, fiind pronuntata sentinta civila nr. ___.

In timpul casatoriei sotii au ridicat in imediata vecinatate a blocului o constructie cu destinatia garaj, fiind ulterior sanctionati contraventional pentru ridicarea acesteia.

Prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat sa se constate ca ambele parti sunt coproprietare asupra acestui imobil, urmand sa fie inclus in masa partajabila.

Prin încheierea din data de 14.12.2010, având in vedere faptul ca solutionarea actiunii de partaj depinde de cererea privind constatarea proprietatii celor doua parti asupra constructiei garaj, instanta a dispus disjungerea celui de-al doilea capat de cererea de primul capat de cererea, dispunând suspendarea cauzei nou formate in temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedura civila.

Paratul ___ nu au depus întâmpinare, insa a invocat oral, prin aparator, exceptia inadmisibilitatii cererii.

Paratii __au invocat prin intampinare exceptia lipsei calitatii procesual pasive intrucat ei nu sunt proprietarii constructiei respective.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 111 si art. 6731 Cod procedura civila, art. 492 s. urm. din Codul civil si art. 36 din Codul familiei in vigoare la data promovarii actiunii.

Cererea a fost legal timbrata la valoarea indicata de expertul imobiliar in raportul de expertiza.

In dovedirea cererii s-au propus si administrat proba cu interogatoriul paratilor, audierea a doi martori si expertiza tehnica a imobilului.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

In temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor ___ si, care a fost unita cu fondul întrucât pentru solutionarea pricinii se impunea administrarea de probe comune cu fondul cauzei.

Potrivit dispozitiilor art. 489 din Codul civil in vigoare la data promovarii actiunii, proprietatea pamantului cuprinde in sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui. Se retine astfel ca prevederile legale in materie instituie o prezumtie de proprietate in favoarea proprietarului terenului, astfel incat chiar daca acesta nu a invocat accesiunea asupra constructiei edificate pe terenul sau, ar putea cere realizarea unui drept subiectiv eventual de proprietate asupra constructiei, fapt pentru care instanta retine ca Municipiul Tulcea prin Primar, care a semnat atât contractul de concesiune cat si cel de inchiriere, are calitate procesual pasiva in cauza, terenul face parte din domeniul privat al statului.

Totodata, se retine ca atât contractul de concesiune nr. _cat si contractul de închiriere nr. _ are ca si parti contractante pe __ in calitate de concedent, respectiv locator si numitul __ in calitate de concesionar, respectiv locatar, astfel incat si __ are calitatea procesuala pasiva in cauza.

Pentru aceste considerente, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive atât a __ cat si a __ ca nefondata.

Pe fondul cauzei, se retine faptul ca prin contractul nr. __, numitii __ si __ au concesionat de la Consiliul Local Tulcea suprafata de 13,60 mp teren, situat in Tulcea, str. __, având destinatia de "Amenajare coafor cu acces din exterior".

Ulterior, acestia nu au respectat destinatia pentru care fusese concesionat terenul si au edificat un garaj pe acea suprafata, fara a avea autorizatie in acesta sens, fapt pentru care au si fost sanctionati contraventional prin procesul verbal din data de 28.09.1993.

Un an mai târziu au incheiat cu Consiliul Local al Municipiului Tulcea un nou contract, de data aceasta de închiriere pentru suprafata de 22,32 mp teren.

Având in vedere ca imobilul cu destinatia garaj a fost ridicat cu materiale proprii de catre ambele parti s-a solicitat constatarea faptului ca acestia sunt proprietarii de drept ai constructiei.

Potrivit art. 494 din Codul civil in vigoare la data nasterii situatiei juridice deduse judecatii, daca plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de catre o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamântului are dreptul de a le tine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoana sa le ridice.

Daca proprietarul pamântului cere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut; el poate chiar, dupa împrejurari, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vatamarile ce a putut suferi proprietarul locului.

Daca proprietarul voieste a pastra pentru dânsul acele plantatii si cladiri, el este dator a plati valoarea materialelor si pretul muncii, fara ca sa se ia în consideratie sporirea valorii fondului, ocazionata prin facerea unor asemenea plantatii si constructii. Cu toate acestea, daca plantatiile, cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamântului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului.

Din analiza dispozitiilor legale mai sus mentionate si ansamblul probator administrat in cauza rezulta faptul ca numitii __  si __ au fost constructori de rea credinta in momentul edificarii garajului.

Astfel, potrivit art. 12.1 din contractul de concesiune depus la filele 9-10 dosar, concesionarul, __, avea obligatia sa realizeze lucrari de investitii numai in baza si cu respectarea stricta a autorizatiei de constructie precum si a acordurilor si avizelor prevazute de Legea nr. 50/1991.

Edificând garajul, fara a avea autorizatie de constructie, fiind si sanctionat in acest sens de Primaria Municipiului Tulcea, concesionarul si-a incalcat obligatia prevazuta in contract fiind astfel un constructor de rea-credinta, întrucât la data ridicarii imobilului, stia ca nu respecta destinatia pentru care a fost concesionat terenul.

Chiar daca ulterior a fost încheiat un contract de închiriere pentru suprafata de 22,32 mp pe care a fost ridicat garajul, constructorul a ramas de rea credinta in momentul edificarii, lucrarea ramanand in ilegalitate.

Din analiza textului art. 494 Cod civil, amintit mai sus, rezulta faptul ca in toate situatiile, constructorul de rea-credinta nu devine proprietarul constructiei ci este, cel mult, titularul unui drept de creanta, constand in valoarea materialelor si pretul muncii, ce poate fi invocat împotriva proprietarului terenului, in momentul in care acesta ar invoca accesiunea imobiliara, in conditiile in care acesta din urma nu solicita ca cel care a edificat constructia sa o desfiinteze pe cheltuiala sa.

Fata de considerentele expuse mai sus, instanta urmeaza sa respinga cererea formulata de reclamantii __ si __ în contradictoriu cu pârâtul __.

Totodata, va constata si dispune plata onorariului definitiv expertului desemnat in cauza ( d-na Morfi Rozalia) in suma de 690 lei.

Domenii speta

Spete similare