Dreptul la libera circulatie.Restrangere

T R  I B U N A L U L

Asupra prezentei acţiuni civile:

Prin cererea înregistrată sub nr.120/114, la data de  15.01.2010 reclamanta Direcţia Generala de Paşapoarte  Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta G.I., solicitând ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să dispună restrângerea  exercitării dreptului la liberă circulaţie acesteia pe teritoriul Turciei pe o perioada de până la trei ani.

În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat instanţei că pârâta a fost returnată din Turcia la data  de 10.10.2008, în baza Acordului de readmisie  încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Legea  nr.  284/2004, publicat în M. Of.nr. 604/2004

Reclamanta a mai relatat că se impune stoparea migraţiei ilegale, astfel încât solicită admiterea acţiunii fundamentată pe prevederile art. 38 lit.a din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, modificată şi completată cu O.G. nr. 5/2006 conform căruia „restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani… cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat”

Se arată de asemenea că dispoziţiile art.5 lit. a din acelaşi act normativ prevăd obligaţia cetăţenilor români pe perioada şederii lor în străinătate să respecte legislaţia României, dar şi a statului în care se află, precum şi scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condiţiile stabilite prin legislaţia acestuia sau prin documentele internaţionale încheiate cu România”

În sprijinul acţiunii, reclamanta a depus la dosar declaraţia semnată de pârâtă la data de 10.10.2009,  talon înregistrat la această instituţie din data de 10.10.2009.

Pârâta, deşi legal citată,  nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele si lucrările dosarului, tribunalul apreciază acţiunea reclamantei ca fiind întemeiată pe următoarele considerente:

În baza declaraţiei scrisă şi semnată personal de pârâtă , existentă la fila 8 dosar, aceasta  a părăsit  România legal prin Vama Giurgiu la data de 10.01.2004, a tranzitat Bulgaria, ajungând în Turcia la data de 11.01.2004, unde i-a fost furată geanta, aceasta fiindu-i restituită ulterior  fără bani însă. Arată pârâta în declaraţie că în această ţară l-a cunoscut pe cetăţeanul turc K. T. care a găzduit-o la părinţii săi o perioadă pentru a face rost de bani în vederea revenirii în ţară.  A locuit la acesta până în momentul în care a fost reclamată de primarul localităţii că locuieşte fără forme legale, ocazie cu care a fost ridicată de organele de poliţie motivat de faptul că i-a expirat viza de şedere, fiind returnată în ţară după ce numitul K. i-a adus bani de bilet.

În conformitate cu prev. art.5 lit.a din Legea 248/2005 modificată şi completată cu OG nr. 5/2006 : „ Pe perioada şederii lor in străinătate , cetăţenii români au următoarele obligaţii : a) să respecte legislaţia României şi să nu desfăşoare activităţi de natură să compromită imaginea României ori să contravină obligaţiilor asumate de România prin documente internaţionale ; b) să respecte legislaţia statului în care se află , precum şi scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condiţiile stabilite prin legislaţia acestuia sau prin documentele internaţionale încheiate cu România”

Având în vedere declaraţia semnată de pârât, prin care recunoaşte situaţia de fapt evocată mai sus, instanţa constată că sunt îndeplinite prevederile art.38 lit.a din Legea 248/2005 modificată prin OG nr. 5/2006, astfel încât  se apreciază că acţiunea este întemeiată.

Potrivit art. 26 al.1 din Constituţia României, dreptul la liberă circulaţie , în ţară şi în străinătate, este garantat. Însă, dreptul la liberă circulaţie în interiorul unui stat, cât şi între state, nu este absolut. Aşa cum  rezultă din art.53 din Constituţia României, dar şi din art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4 de la Convenţia  pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, exercitarea sa poate face obiectul unor restrângeri, supuse la rândul lor, unor condiţii stricte. Aceste restrângeri trebuie să fie prevăzute de lege, să constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru apărarea securităţii naţionale,  a ordinii , a sănătăţii sau a moralei publice, pentru prevenirea faptelor penale  ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane.

Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată , în mod  nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei drepturilor  sau a libertăţilor.

În ce priveşte teritoriul asupra căreia se va dispune măsura, tribunalul, reţinând prevederile art. 38 lit.a si art.39 pct.1 din Legea 248/2005, va constata că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie trebuie să vizeze teritoriul ţării de pe care a fost returnată persoana, în speţă Turcia.

În ce priveşte durata sancţiunii , instanţa, la individualizarea acesteia, are în vedere  faptul că pârâta a fost returnată din Turcia ca urmare a faptului că pe teritoriul acestei ţări a locuit fără forme legale încă din anul 2004, motivaţia fiind aceea că i-a fost furată geanta la sosirea în Turcia şi restituită ulterior fără bani astfel că a fost nevoită să rămână pe teritoriul acestui stat pentru a face rost de bani pentru bilet. Această motivaţie însă nu poate fi reţinută de instanţă, în condiţiile în care însăşi pârâta prin declaraţia dată menţionează că în acest stat nu a muncit niciodată, astfel încât se apreciază că dispunerea măsurii pe o durata de 2 ani  corespunde tuturor acestor criterii.

Faţă de considerentele mai sus evocate, tribunalul va admite cererea si va dispune restrângerea  exercitării dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul  Turciei pârâtei pe o durată de 2 ani  în conformitate cu art. 38 lit. a  cu referire la art. 39 pct.1 din Legea 248/2005 modificată.

Domenii speta

Spete similare