Legalitatea dispoziţiei de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de ajutor pentru combustibili solizi sau petrolieri, ca urmare a nedeclarării corecte a numărului membrilor de familie, veniturilor ori bunurilor deţinute.

Prin sentinţa civilă nr.2400/26.09.2013, Tribunalul Covasna-secţia civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.A. 

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că:

- în fapt,  la data de  5.08.2012, a fost emisă Dispoziţia nr. 193 de către Primarul comunei O. pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de ajutor pentru combustibili solizi sau petrolier de la mai multe persoane enumerate în dispoziţie printre care şi reclamanta S.A., suma ce se solicită a fi recuperată fiind de 270 lei;

- împotriva acestei Dispoziţii reclamanta a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea ei, răspunsul dat de către pârâtă fiind în sensul respingerii plângerii, motiv pentru care reclamanta a formulat prezenta acţiune în contencios administrativ;

- în soluţionarea acţiunii, instanţa de fond a avut în vedere că potrivit art. 14 din OUG nr. 70/2011 „Ajutorul pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 8, 9, 10 şi art. 11 alin. (1), se acordă pe bază de cerere şi declaraţie pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia. 2) Formularul de cerere şi declaraţie pe propria răspundere se completează potrivit modelului stabilit prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (3) La completarea cererii, titularul are obligaţia de a menţiona corect componenţa familiei, veniturile membrilor acesteia, precum şi bunurile mobile şi imobile deţinute, aşa cum sunt acestea trecute în formularul prevăzut la alin. (2)”;

- în speţă instanţa de fond a constatat că reclamanta S.A. este fiica numitei O.Z., acestea trăind şi gospodărind împreună conform adresei emisă de către Primăria comunei O. (fila 69). Mama reclamantei este încadrată în gradul de handicap grav ( fila 55) având nevoie de asistent personal. S.A. este înscrisă în Registrul agricol al Satului L.O. la poziţia 003 cu 3,32 ha teren agricol în extravilan ca utilizator sub altă formă ( fila 41);

- conform adresei Primăriei Comunei O. nr. 5867 din 27.08.2013, reclamanta beneficiază de subvenţii APIA  şi foloseşte terenul respectiv ca asistent al mamei sale (fila 73). Or, în conformitate cu înscrisurile aflate la filele 19 şi 23, S.A. nu a declarat terenul pe care îl deţine mama sa şi îl foloseşte reclamanta şi nici subvenţia primită de la APIA pentru acest teren cu toate că în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus menţionate ar fi trebuit să o facă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal şi motivat, reclamanta S.A.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că: nu se gospodăreşte cu numita O.Z., fiind doar asistentul personal al acesteia cinci zile pe săptămână, câte 8 ore pe zi, nu are nicio proprietate pe numele său, iar în registrul agricol sunt trecuţi toţi membrii familiei; suma pe care a primit-o de la APIA (o dată pe an) este pentru arătură şi alte lucrări, beneficiară fiind numita O.Z., care este nevăzătoare.

Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru (f.3) şi 15 bani timbru judiciar.

Intimata-pârâtă Comuna O. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, întrucât: instanţa de fond a constatat în mod corect că reclamanta nu a declarat unele venituri; din prevederile art.11 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/31.08.2011 rezultă că ajutorul de încălzire se dă pentru familii şi că sumele ajutorului social sunt stabilite treptat, deci cei care declară venituri mai puţine primesc pe nedrept sume din bugetul de stat; recurenta-reclamantă recunoaşte că este asistentul personal al mamei sale, iar din adeverinţele nr.9749 şi 9750/25.11.2013 emise de către Primăria Comunei O. rezultă că recurenta şi mama sa locuiesc la acelaşi număr administrativ.

În recurs a fost suplimentată proba cu înscrisuri, potrivit art.305 din Codul de procedură civilă, fiind depuse de către reclamantă ancheta socială nr.1069/13.02.2012 (f.14) şi procesele-verbale nr.845/03.02.2012 şi nr.844/03.02.2012 (f.15-16), iar de către pârâtă adeverinţele nr.9749 şi 9750/25.11.2013 emise de către Primăria Comunei O. (f.11).

Analizând actele si lucrările dosarului, sentinţa atacată, faţă de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt, prin Dispoziţia Primarului Comunei O. nr.246/2011 (f.17-19 dosar fond) a fost stabilit dreptul recurentei-reclamante la ajutorul pentru combustibili solizi sau petrolieri. Ulterior, urmare a concluziilor controlului efectuat de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială C., consemnate în procesul-verbal nr.171/26.07.2012 (f.20-28 dosar fond), în sensul că recurenta-reclamantă nu a declarat terenul pe care îl deţine şi nici venitul obţinut din exploatarea acestuia, prin Dispoziţia Primarului Comunei O. nr.193/2012 (f.3-4 dosar fond) s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit de către recurenta-reclamantă cu titlu de ajutor pentru combustibili solizi sau petrolieri.

Împotriva acestei din urmă dispoziţii, recurenta-reclamantă a formulat plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea actului administrativ (f.5 dosar fond), iar prin adresa nr.8229/05.11.2012 (f.7 dosar fond) i s-a comunicat că această plângere nu este întemeiată, având în vedere şi poziţia exprimată de A.J.P.I.S. C., în sensul că toate veniturile trebuiau declarate conform legii, fapt neîndeplinit de către recurenta-reclamantă.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă susţine că nu se gospodăreşte împreună cu mama sa, O.Z., iar prin nota de şedinţă depusă la dosar (f.13) aceasta a înaintat o anchetă socială privind situaţia social-economică a „soţului” său C.V., întocmită la data de 13.02.2012 (f.14), din care rezultă că acesta a relatat că trăieşte împreună cu logodnica sa S.A., însă în luna noiembrie acesta a depus cerere la Primărie pentru ajutor de încălzire, în care figura o singură persoană – C.V. – fără a se arăta că se gospodăreşte împreună cu cineva.

Potrivit cărţii sale de identitate (f.37 dosar fond), recurenta-reclamantă este domiciliată în comuna O., sat L.O. nr.3, judeţul C., la aceeaşi adresă cu mama sa O.Z. (f.54, 48 dosar fond), fără a avea viza de reşedinţă la adresa unde locuieşte C.V.. Mai mult, recurenta-reclamantă nu a probat că locuieşte efectiv împreună cu C.V. şi nici că este legal căsătorită cu acesta, chiar din înscrisurile depuse în recurs de către recurentă (procesele-verbale nr.845/03.02.2012 şi nr.844/03.02.2012 - f.15-16 dosar recurs) rezultând că cei doi locuiesc la adrese diferite.

Prin urmare, se va reţine că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că locuieşte cu C.V., din înscrisurile depuse la dosar rezultând că locuieşte cu mama sa. De altfel, conform anchetei sociale privind situaţia social-economică a lui C.V. (f.14 dosar recurs), acesta a declarat, pentru a obţine la rândul său ajutorul pentru încălzire, că locuieşte singur.

În ce priveşte deţinerea de către recurenta-reclamantă a unor suprafeţe de teren, se va reţine că, potrivit adresei nr.3906/23.05.2013 a Primăriei Comunei O. (f.62 dosar fond), recurenta-reclamantă este înscrisă în registrul agricol al satului L.O., vol.62 poz.003, cu 3,32 ha teren agricol în extravilan, ca utilizator sub altă formă, suprafaţă pentru care au fost emise titluri de proprietate pe numele lui O.I.V., tatăl decedat al recurentei-reclamante.

Recurenta-reclamantă nu a declarat această suprafaţă de teren în cererea sa de acordare a ajutorului de încălzire, fapt pe care nu îl contestă, însă susţine că nu este proprietara acelui teren, deşi nu a făcut dovada că a renunţat la moştenirea după tatăl său, pe numele căruia au fost emise titlurile de proprietate, iar din faptul că a primit un ajutor de la A.P.I.A. pentru acest teren se prezumă că exploatează efectiv această suprafaţă.

În drept, potrivit art.11 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă  a Guvernului nr.70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinţei lemne, cărbuni, combustibili petrolieri. Veniturile la care se raportează calculul şi acordarea ajutorului sunt veniturile nete medii lunare pe membru de familie. Potrivit art.6 alin.(1) lit.”d” din acelaşi act normativ, prin familie se înţelege „soţul, soţia, precum şi alte persoane, indiferent dacă între acestea există sau nu relaţii de rudenie, care au acelaşi domiciliu ori reşedinţă şi/sau care locuiesc şi gospodăresc împreună, sunt înscrise în cartea de imobil şi sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreţinere a locuinţei”.

După cum s-a reţinut mai sus, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că locuieşte şi se gospodăreşte împreună cu C.V., iar domiciliul său se află la adresa unde domiciliază şi mama sa.

De altfel, potrivit art.12 alin.(2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă familiilor, respectiv persoanelor singure prevăzute la alin. (1) numai pentru locuinţa de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a acestora.

Potrivit art.30 alin.(2) din ordonanţa de urgenţă evocată, în cazul în care se constată că la completarea cererii şi declaraţiei pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia familia sau persoana singură beneficiară de ajutor pentru încălzirea locuinţei nu a declarat corect numărul membrilor de familie, veniturile ori bunurile deţinute, dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinţei încetează începând cu luna următoare, iar sumele plătite necuvenit cu acest titlu se recuperează în condiţiile legii, prin dispoziţie a primarului, care constituie titlu executoriu.

Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea apreciază că toate criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, astfel că în mod corect instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, având ca obiect anularea dispoziţiei de recuperare a sumelor încasate necuvenit.

În consecinţă, Curtea, făcând aplicarea dispoziţiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat şi va menţine sentinţa atacată, ca legală şi temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimată.

Domenii speta

Spete similare