Somație de plată

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI - JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 608/270/2013

Înreg. 31.01.2012 - somaţie de plată -

SENTINŢA CIVILĂ  nr.

Şedinţa publică din data de 14.02.2013

Instanţa constituită din:

Preşedinte –

Grefier –

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe creditoarea ---, în contradictoriu cu debitorul ---, având ca obiect “somaţie de plată”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns consilier juridic --- pentru creditoare, lipsă fiind debitoarea.

Procedura de citare  este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că nu s-a achitat taxa judiciară de către creditoare, s-a solicitat de către aceasta, prin cererea de chemare în judecată, judecarea cauzei în lipsă, că nu s-a formulat întâmpinare de către debitoare şi că este primul termen pentru acest dosar, după care;

Consilier juridic --- depune la dosar împuternicirea dată de către creditoare, chitanţa seria PMO nr. 16917/11.02.2013 în valoare de 39 lei reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.

Potrivit dispoziţiilor art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei şi prevederile art. 2 din O.G. nr. 5/2001 raportat la art. 1 pct. 1 şi art. 5 Cod procedură civilă, instanţa constată că Judecătoria Oneşti este competentă material şi teritorial să judece prezenta cauză, fiind instanţa domiciliului debitorului.

Întrebat fiind de către instanţă, consilier juridic ---arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Instanţa acordă reprezentantului societăţii creditoare cuvântul pentru formularea probatoriului.

Consilier juridic ---n solicită instanţei administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Nemaifiind formulate cereri noi, invocate excepţii ori probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului.

Pe fondul cauzei, reprezentantul societăţii creditoare solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, respectiv obligarea debitorului la plata sumei de 3.850, 19 lei reprezentând debit restant şi la penalităţi de 0,28% pe zi calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, şi de asemenea solicită obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar. Depune practică judiciară.

În temeiul art. 150 cod procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.01.2013 sub nr. 608/270/2013, creditoarea --- a solicitat în contradictoriu cu debitorul ---, emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată cu privire la suma de: 3.850,19 lei reprezentând debit principal şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi de întârziere, până la plata integrală a debitului. De asemenea, a solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 11.05.2012 a încheiat cu ---, Contractul nr.398 şi în baza acestuia i-a livrat mărfuri în valoare de 4.087,05 lei, din care s-a achitat suma de 236,86 lei, rămânând un rest neachitat de 3.850,19 lei.

Conform 20 din contract, plata mărfurilor urma să fie făcută în termen de 5 zile de la emiterea facturii, iar în caz de întârziere societatea s-a obligat să achite penalităţi de 0,28% pe zi din valoarea facturii. Totodată, prin art. 41 şi art. 42 din contract, părţile au convenit că administratorul şi asociaţii cumpărătorului, în calitate de garanţi, se obligă să execute obligaţia cumpărătorului, dacă acesta nu şi-o execută, renunţând astfel la beneficiul de diviziune şi de discuţiune.

Creditoarea a mai precizat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de OG 5/2001 privind somaţia de plată, creanţa pretinsă având caracter cert, lichid şi exigibil.

În drept, au fost invocate prevederile OG 5/2001.

În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: contractul nr.389 din 11.05.2012 (filele 5-9), fişa client (fila 10), factura seria BC 10, nr.0226993 din 30.08.2012 (fila 11), factura seria BC 10, nr.0226992 din 30.08.2012 (fila 12), sentinţa nr.3697 din 29.11.2011 (filele17-18).

Cererea a fost legal timbrată conform art.3, lit.o? din Legea 146/1997 cu taxă de timbru în valoare de 39 lei şi timbru judiciar de o,3 lei.

Debitorul legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind concludentă, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoarea ---şi debitorii---, în calitate de cumpărător şi --- în calitate de administrator garant, s-au derulat raporturi contractuale concretizate în Contractul nr.389 din 11.05.2012 (filele 5-9).

Prin convenţia sus menţionată, creditoarea s-a obligat să onoreze comenzile ferme ale cumpărătoarei, şi debitorii s-au obligat să plătească preţul produselor cumpărate, iar în caz de întârziere, să plătească penalităţi de 0,28% pe zi de întârziere, din valoarea facturii neachitate, până la plata integrală a debitului.

Totodată, prin art. 41 şi art.42 din contract, părţile au convenit că administratorul şi asociaţii cumpărătorului, în calitate de garanţi se obligă să execute obligaţia cumpărătorului, dacă acesta nu şi-o execută; iar în caz de neexecutare, vânzătorul va avea dreptul să urmărească pe oricare dintre garanţi, fără posibilitatea invocării beneficiului de diviziune ori de discuţiune.

În drept, somaţia de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor în pretenţii, prin care se tinde la obţinerea cu celeritate a unui titlu executoriu. În temeiul art. 1 din O.G. nr.5/2001, condiţiile ce trebuie întrunite în mod cumulativ pentru a putea fi admisă cererea privind somaţia de plată sunt:  existenţa obligaţiei debitoarei de a plăti o sumă de bani care să rezulte dintr-un contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris care să ateste drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii,  precum şi existenţa unei creanţe corelative certe, lichide şi exigibile.

Examinând cererea creditoarei cu privire la obligarea debitorului la plata debitului principal de 3.850,19 lei instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte prima condiţie pentru emiterea somaţiei de plată, ce presupune ca obligaţia debitoarei să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau alt înscris însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege, instanţa constată că între părţi s-a încheiat Contractul nr.389 din 11.05.2012 (filele 5-9), având ca obiect vânzarea de materiale de construcţie către debitori.

În al doilea rând, reţine instanţa, este vorba despre o creanţă constând într-o sumă de bani, respectiv contravaloarea facturilor fiscale indicate în fişa client (fila 10).

În al treilea rând, instanţa reţine că în temeiul art. 379 alin.3 C.pr.civ, este certă acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Conform art. 46 din C.com, obligaţiile comerciale se probează, printre alte mijloace de probă, cu facturi acceptate şi cu acte sub semnătura privată. Din acest punct de vedere, contractul depus la dosar de către creditoare este un înscris sub semnătură privată şi, în măsura în care este însuşit de părţi are forţă juridică obligatorie, acestea fiind ţinute să-şi respecte întocmai obligaţiile asumate.

În cauză, creditoarea şi-a asumat în mod ferm obligaţia de a onora comenzile debitoarei ---, iar debitoarea şi-a asumat obligaţia de a efectua plata facturilor la termen. Totodată, prin art.41 şi art.42 din Contract, debitorul---, s-a obligat prin semnătură că va executa obligaţia cumpărătoarei ---, dacă aceasta nu şi-o execută la termen, renunţând astfel la beneficiul de diviziune şi de discuţiune.

În al patrulea rând, creanţa este lichidă, potrivit art. 379 alin. (4) C.proc.civ., cuantumul său fiind determinat cu ajutorul facturilor seria BC 10, nr.0226993 din 30.08.2012 (fila 11) şi  seria BC 10, nr.0226992 din 30.08.2012 (fila 12), centralizate în fişa client (fila 10).

În al cincilea rând, reţine instanţa, creanţa este exigibilă, prin raportare la dispoziţiile art.6, pct.18 din Contract, care prevăd obligaţia debitoarei de a achita facturile emise de furnizor în termen de 5 zile de la emiterea facturii.

Având în vedere că debitorul nu au făcut nicio dovadă a plăţii şi că şi-a asumat obligaţia de a garanta şi a executa obligaţia asumată de ---, instanţa constată că s-a făcut dovada de către creditoare a unei creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva debitorului conform art. 1 din O.G. 5/2001, în ceea ce priveşte debitul de 3.850,19.

În consecinţă, instanţa urmează să admită acest capăt de cerere şi să emită ordonanţa care să conţină somaţia de plată cu privire la suma de 3.850,19 lei, debitorul urmând să efectueze plata în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe.

În ceea ce priveşte cererea creditoarei cu privire la obligarea debitorului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi de întârziere instanţa reţine următoarele:

Clauza penală este o convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său. Prin urmare, clauza penală este un contract ce presupune exprimarea acordului de voinţă a părţilor în sensul stabilirii anticipate a prejudiciului cauzat creditorului şi are forţă juridică obligatorie faţă de acestea.

Conform art. 9 din Contractul încheiat între părţi, debitorii s-au obligat să plătească penalităţi de 0,28% pe zi de întârziere, din valoarea facturii neachitate, până la plata integrală a debitului. Iar prin art.41 şi art. 42, debitorul garant --- s-a obligat să execute integral obligaţiile contractuale ale ---(debit principal şi penalităţi de întârziere).

Aşadar, instanţa reţine că doar clauza penală pentru perioada dintre scadenţa fiecăreia dintre facturi şi data introducerii cererii de chemare în judecată, are caracter cert, lichid şi exigibil, respectiv, este certă, conform dispoziţiilor art. 379, alin. 3 C.pr.civ, întrucât rezultă din înscrisurile depuse la dosar – facturile seria BC 10, nr.0226993 din 30.08.2012 (fila 11) şi  seria BC 10, nr.0226992 din 30.08.2012 (fila 12), centralizate în fişa client (fila 10), este lichidă, potrivit prevederilor art. 379, alin. 4 C.pr.civ, întrucât cuantumul creanţei este clar determinat, cu ajutorul facturilor, deasemenea, creanţa este exigibilă, termenul de scadenţă fiind depăşit.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează să admită în parte şi acest capăt de cerere şi să emită ordonanţa care să conţină somaţia de plată cu privire penalităţile de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi, ce vor fi calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data introducerii acţiunii, 31.01.2012, debitorul urmând să efectueze plata în termen de 30 de zile de la data comunicării a prezentei ordonanţe.

Cu privire la solicitarea creditoarei privind obligarea debitorului la plata penalităţilor convenţionale de întârziere în continuare până la data îndeplinirii efective a obligaţiei de plată instanţa reţine următoarele:

Conform art.379, alin.3 C.pr.civ este certă creanţa a cărei „existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte chiar neutentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”, faţă de această prevedere legală se constată că suma pretinsă de creditoare în continuare, după pronunţarea prezentei hotărâri, nu are caracter cert, nefiind îndeplinită una din condiţiile impuse de lege pentru emiterea ordonanţei care să conţină somaţia de plată.

În consecinţă, instanţa urmează să respingă acest capăt de cerere.

De asemenea, dat fiind că debitorul a căzut în pretenţii, culpa sa procesuală fiind dovedită, instanţa, în temeiul art. 274 C.proc.civ., urmează să îl oblige pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,03 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (39 lei) şi timbru judiciar (0,30 lei).

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite în parte acţiunea formulată de creditoarea  ---în contradictoriu cu debitorul ---

Somează pe debitorul ---să plătească creditoarei --- în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanţe suma de 3.850,19 lei reprezentând debit restant şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi, de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data introducerii acţiunii, 31.01.2012.

Respinge capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata în continuare a penalităţilor de întârziere până la achitarea integrală a debitului.

Obligă pe debitor să plătească creditoarei suma de 39,03 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 14.02.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

1

Domenii speta

Spete similare