Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 644 din 02.03.2009


SENTINŢA CIVILĂ Nr. 644

Şedinţa publică de la 02 Martie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data la data 27.11.2008 şi înregistrată sub numărul 5758/327/2008 petenta  _ a contestat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria 37 nr.11890 din data de 13.11.2008 întocmit de intimat _, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii, petenta a arătat faptul că Meralai Sorin nu a muncit niciodată în cadrul acestei societăţi. În data de 12.11.2008 administratorul societăţii a fost invitat de organul constatator la dispeceratul taxi  „Prima”. Inspectorii l-au informat că exista o reclamaţie din partea lui Meralai Sorin, cum că acesta ar fi muncit la societate fără forme legale. Se arată că administratorul a negat acest aspect şi a fost invitat la sediul ITM cu mai multe documente. Cu ocazia, prezentării documentelor, administratorul societăţii, la cererea inspectorilor ITM a dat o declaraţie privind reclamaţia care a generat verificările.

Se mai arată că Meralai Sorin a împrumutat maşina societăţii cu acordul administratorului, pentru a-şi rezolva probleme personale, însă societatea nu putea să-l angajeze ca taximetrist deoarece acesta nu deţine certificate de atestare a pregătirii profesionale care îi permite să desfăşoare activitatea pe care acesta a declarat că a desfăşurat-o.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr.2/2001.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 raportat la cele ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

În dovedirea plângerii petenta a depus la dosarul cauzei procesul verbal constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria 37 nr. 11890 din data de 13.11.2008, proces verbal de control nr. 11890/13.11.2008, anexa nr. 1 la proces verbal de control nr. 11890/13.11.2008, înştiinţare de plată.

La data de 05.12.2008, în termen legal, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat faptul că angajatorul a primit la muncă pe Meralai Sorin, fără a-i întocmi contract de muncă deşi angajatorul are obligaţia de a întocmi contract individual de muncă din prima zi în care o persoană începe a-şi desfăşura activitatea.

În susţinerea întâmpinării, intimata a depus la dosarul cauzei declaraţie Marincaş Toader, declaraţie Meralai Sorin, declaraţie Leoveanu Cristian

În baza art. 167 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciindu-le concludente, pertinente şi utile soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria 37 nr. 11890 încheiat la data de 13.11.2008 de către intimata _, petenta fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1500 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute şi sancţionate de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.

S-a reţinut în faptul că în data de 13.11.2008, în localitatea Tulcea _, angajatorul a săvârşit următoarea contravenţie prin faptul că a primit la muncă pe Meralai Sorin fără a-i încheia contract individual de muncă, potrivit art. 16 din Legea 53/2003.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Instanţa mai reţine, de asemenea şi împrejurarea că faptei reţinute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispoziţiile art. 276 alin.1 lit. e din Legea 53/2003 ce prevăd faptul că constituie contravenţie primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), şi dispoziţiile art. 16 alin. 1 din acelaşi act normativ, ce prevede că obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, cu toate că petenta a contestat situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator, instanţa apreciază că aceasta corespunde realităţii.

Instanţa reţine, pe de o parte, că potrivit art. 1169 Cod civil cel ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească, iar pe de altă parte, că procesul-verbal de constatarea a contravenţiei face dovadă deplină cu privire la starea de fapt şi de drept reţinută însă până la proba contrară.

Instanţa reţine din declaraţia lui Meralai Sorin faptul că acesta a lucrat la această societate timp de şapte luni fără contract de muncă, spunându-i-se că i se încheie contract de muncă, dar acesta să plătească dările către stat.

Din declaraţia numitului Marincaş Toader, rezultă faptul că Meralai Sorin a lucrat ca şofer taxi la _.

De asemenea, instanţa nu reţine apărarea petentei în sensul că între Meralai Sorin şi administratorul societăţii, existau doar relaţii de amiciţie, că acestea făcea anumite servicii administratorului şi în acest scop i se dădea autoturismul taxi, deoarece din declaraţia numitului Marincaş Toader, rezultă că Meralai Sorin lucra pe aceeaşi tură cu acesta, întâlnindu-se foarte des pe traseu, astfel susţinerile petentei sunt neîntemeiate.

Aşadar, petenta se face vinovată de săvârşirea faptei contravenţionale reţinută în sarcina sa, obligaţia de întocmire a contractului individual de muncă incumbându-i ei.

Întrucât petenta nu a reuşit să răstoarne prezumţia de veridicitate instituită de lege în favoarea actului sancţionator, şi neexistând alte elemente care să formeze convingerea instanţei că procesul verbal atacat ar fi netemeinic,  urmează să menţină procesul-verbal ca legal şi temeinic.

Faţă de împrejurarea că petentul a fost sancţionat cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 1500 lei, deci cu minimul amenzii prevăzut de lege pentru fapta săvârşită, nu se pune problema reindividualizării sancţiunilor în condiţiile în care gradul concret de pericol social al faptei corespunde sancţiunii aplicate.

Pentru a se opri la această soluţie, instanţa a avut în vedere atât dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi cele ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ care prevăd că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Instanţa apreciază fapta ca având un grad ridicat de pericol social, având în vedere urmările sociale ale faptei pentru salariate, respectiv că lipsa contractelor de muncă lipseşte de protecţie socială pe salariaţi, nu li se calculează vechime în muncă, nu beneficiază de protecţia legislaţiei muncii, executând o muncă numai în beneficiul angajatorului, urmând pentru aceste motive a respinge cererea de înlocuire a sancţiunii amenzii cu avertisment ca neîntemeiată faţă de gradul concret de pericol social.

Având în vedere toate aceste considerente instanţa va respinge plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal seria 37 nr. 5504 din data de 13.11.2008, ca neîntemeiată.