Obligaţie de a face

Sentinţă civilă 11331 din 25.09.2012


Dosar nr.

Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă  Nr. 11331/2012

Şedinţa publică de la 25 Septembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE:--------

Grefier:-------------

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 18.09.2012, cu privire la acţiunea formulată pe calea cererii reconvenţionale, care a fost disjunsă din dosarul nr., de către reclamanta C SA, împotriva pârâtei A D şi în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Fărcăşeşti şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.

Dezbaterile şi cuvântul părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 18.09.2012, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, pentru a da posibilitatea reclamantei de a depune concluzi scrise a amânat pronunţarea astăzi, 25.09.2012.

Se constată că prin serviciul registratură al instanţei, la data de 24.09.2012, reclamanta a depus concluzii scrise, dovada achitării sumei stabilită cu titlu de majorare a onorariului provizoriu respectiv, a sumei de 600 lei, potrivit ordinului de plată nr. 3560/19.09.2012 şi practică judiciară (filele 133-172).

 Deliberând, instanţa pronunţă următoarea sentinţă:

INSTANŢA

Deliberând, constată :

Prin cererea reconvenţională disjunsă din dosarul nr. ….. reclamanta C  SA a solicitat instanţei de judecată ca, în contradictoriu cu pârâţii AD, Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Fărcăşeşti şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 14882167/21.10.2004 eliberat de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj şi a actelor subsecvente acestuia, cu privire la suprafaţa de teren, ocupată de stâlpii ce fac parte din reţelele electrice şi, în consecinţă,  sa se dispună anularea parţială a titlului de proprietate pentru această suprafaţă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că instalaţia electrică care trece prin acel loc este proprietatea C D, fiind amplasată în acel loc cu mai bine de 40 de ani, precizând că, eliberarea titlului de proprietate nr. 14882167/21.10.2004 s-a făcut în mod abuziv, fiind încălcată legislaţia în vigoare întrucât,  la data reconstituirii dreptului de proprietate, Comisia Locala de Fond Funciar şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate nu au ţinut cont de prevederile art.2, 5 şi 41 din Legea 18/1991, incluzând în suprafaţa totală de teren şi suprafaţa de teren ocupată de reţelele electrice, teren care este proprietate publică a statului, astfel că, reclamanta nu este proprietară pe suprafaţa de teren pe care sunt amplasate reţelele electrice de distribuţie întrucât,  potrivit Legii 13/2007 privind energia electrica art.41, alin.4 „terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt şi rămân în proprietatea publică a statului".

A mai arătat reclamanta că, prin art.2 lit.e din Legea fondului funciar nr.18/1991 s-a dispus că terenurile ocupate de construcţii şi instalaţii...de transport a energiei electrice au o destinaţie specială. Prin art.5  din acelaşi act normativ s-a dispus că aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public...terenurile….pentru alte folosinţe care, potrivit legii sunt de domeniu public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public, în speţă, reţeaua electrică fiind o construcţie de interes public, fiind astfel definită de art.3 pct.51-54 din Legea 13/2007 a energiei electrice.

S-a mai arătat că art. 41  din Legea  18/1991  prevede că se restituie foştilor proprietari terenurile fără construcţii, instalaţii, amenajări de interes public, în speţă, s-a reconstituit dreptul de proprietate şi asupra terenului cu destinaţie specială respectiv, asupra unui teren care este proprietate publică a statului şi pe care sunt amplasaţi stâlpii reţelei electrice care sunt construcţii de interes public, prin aceştia prestându-se un serviciu public de alimentare cu energie electrică a consumatorilor.

Reclamanta a mai arătat că, pentru a statua pe deplin regimul juridic al terenurilor ocupate de instalaţiile energetice, CD SA este beneficiară a contractului de concesiune a serviciului de distribuţie a energiei electrice nr. 6/2005 încheiat de Statul Român prin Ministerul Economiei şi Comerţului, contractul în cauză, conform prevederilor art. 2, punct 2.2, garantând C D SA, în calitate de concesionar, dreptul de folosinţă gratuită asupra reţelelor de distribuţie şi a terenurilor ocupate de acestea, inclusiv asupra terenurilor proprietate publică a statului, astfel că, C D SA are un drept legitim şi gratuit de a folosi trenul ocupat de instalaţiile energetice de distribuţie a energiei electrice .

A mai arătat reclamanta că, în speţă, conform prevederilor HG nr.627/2000 şi HG 1342/2001, C D SA, în calitate de prestator al serviciului public de distribuire a energiei electrice a primit de la Statul român, în administrare  gratuită,  terenul ocupat de instalaţiile electrice, astfel că, dreptul de  proprietate al reclamantului trebuia apreciat potrivit prevederilor art.481 Cod Civil.

Reclamanta a mai arătat că, potrivit art. 41  alin.7 din Legea 13/2007, eliberarea unor  amplasamente se suportă integral de cei care au generat modificarea, în speţă, reclamanta şi că, printr-o serie de Decizii(203/2004, 284/2004, 167/2004, 168/2004, 163/2007) Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii unor articole din Legea energiei electrice reţinând că „Obligaţia suportării cheltuielilor se stabilesc în sarcina celui care a generat modificarea. Este  firesc ca asemenea cheltuieli sa fie suportate de cel în al cărui interes se fac” .De asemenea. Curtea Constituţionala a mai reţinut că de fapt, conţinutul şi limitele exercitării dreptului de proprietate se stabilesc de lege, fapt ce este în concordanţă  cu prevederile art. 1 paragraful 2 din primul Protocol  adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care recunosc dreptul statelor de a reglementa, prin  lege,  folosinţa bunurilor conform interesului general. Or, înfiinţarea instalaţilor şi executarea lucrărilor la capacităţile energetice pentru buna funcţionare a acestora, reprezintă un interes general major  şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării dreptului de proprietate.

Consideră reclamanta, faţă de prevederile de mai sus, fără echivoc faptul că suprafaţa de teren pe care sunt amplasate reţelele electrice este proprietatea publică a statului care, potrivit articolului 5, alineat 2 din Legea nr. 18/1991 este insesizabilă, imprescriptibilă şi inalienabilă, orice acte juridice încheiate cu nerespectarea acestor prevederi fiind lovite de nulitate.

Reclamanta arată că este clar că titlul de proprietate s-a eliberat cu încălcarea dispoziţiilor imperative de interes general ale Legii fondului funciar, referitoare la caracterul inalienabil al terenurilor pe care sunt amplasate reţelele electrice, terenuri care sunt proprietate publică a statului.

Prin precizările la întâmpinarea/cererea reconvenţională formulată de către CD SA, pârâta A D a arătat, cu privire la punctul 1 din cererea reconvenţională că, în conformitate cu prevederile legale, pentru ca terenurile proprietate privată a unor persoane fizice să devină proprietate publică a statului, trebuie să fie scoase din circuitul agricol, cu respectarea prevederile Regulamentului privind conţinutul documentaţiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol/publicat în Monitorul Oficial nr. 847/19 septembrie 2005, de unde rezultă în mod clar că scoaterea terenurilor din circuitul agricol, temporară sau definitivă se face numai, cu respectarea prevederilor art. 1,2,3,4,5 şi 6 din Regulamentul privind conţinutul documentaţiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, în acelaşi sens, fiind şi prevederile art. 92 şi următoarele din Legea nr.18/1991, din prevederile legale, menţionate mai sus, reclamanta considerând că rezultă în mod clar următoarele: terenul al cărui proprietar este, pentru a face parte din proprietatea publică a statului, trebuia să parcurgă articolele mai sus menţionate respectiv, să fie scos din circuitul civil, dacă ar fi făcut parte din proprietatea publică a statului  ar fi trebuit să fie  despăgubită în acest sens şi să nu mai fie nevoită să formuleze prezenta acţiune.

La punctual 2 din întâmpinare/cerere reconvenţionala, pârâta  a arătat că înţelege să se apere invocând prevederile legale pe care le-a menţionat la punctul 1 iar, la punctul 3 din întâmpinare/cerere reconvenţionala, invocă Legea nr. 13/2007 a energiei electrice de unde rezulta că, în cazul în care pentru realizarea unei capacitate energetice, este necesară utilizarea unui teren proprietate privată, titularul autorizaţiei de înfiinţare, fie va cumpăra terenul de la proprietar, fie poate iniţia procedura de expropriere dar, în nici un caz nu este acordat prin lege, un drept asupra unui teren proprietate privată, de asemenea, Legea 13/2007 acordând proprietarilor terenurilor, din vecinătatea capacităţilor energetic, în măsura în care proprietatea privată este afectată de capacitatea energetică,dreptul de a fi despăgubiţi pentru pagubele produse de titularul autorizaţiei/licenţei, ceea ce pare logic, având în vedere conceptul principal şi ideea de bază a proprietăţii private şi anume faptul că nu se poate construi nimic pe un teren proprietate privată fără acordul proprietarului care, în mod normal, condiţionează acest acord de contraprestaţie.

Pârâta a apreciat că au fost încălcate prevederile articolului 21, ale articolului 16, alineat 6 şi 7 din  Legea nr. 13/2007, având în vedere că despre terenul proprietatea sa, CD SA susţine că este proprietate publică a statului.

În ceea ce priveşte punctual 4 din întâmpinarea/cererea reconvenţională, cu privire la Contractul de Concesiune a serviciului de distribuţie a energiei electrice nr. 6/2005, prin care precizează că i se garantează S.C. D S.A., dreptul de distribuţie gratuită asupra terenurilor ocupate de acestea, inclusiv asupra terenurilor proprietate publică a  statului, pârâta arată că înţelege faptul că C D SA recunoaşte că terenul  său nu este proprietate publică a statului, precizând că este titulara titlului de proprietate pe acest teren, potrivit  titlului de proprietate care i-a fost eliberat în anul 2004 iar, contractul de concesiune a fost încheiat în 2005, ulterior eliberării  titlului său de proprietate, în acest sens, înţelegând să se apere invocând prevederile art. 44 din Constituţia României.

De asemenea, a mai arătat pârâta că dreptul său de proprietate asupra terenului,  exista anterior datei la care a fost amplasat stâlpul nr. 35, LEA DC 110 KV, stâlp ce a fost amplasat abuziv, în anii comunismului pe terenul aflat în proprietatea sa, moment în care atât ea cât şi familia sa au fost despăgubiţi pentru suprafaţa de teren ocupată de stâlpul electric, stâlp electric ce instituie în prezent, restricţii asupra dreptului său de folosinţa liberă  asupra terenului pe care este amplasat stâlpul, cât şi din vecinătatea sa.

În ceea ce priveşte punctual 5 din întâmpinare/cerere reconvenţională, s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 565 din Codului Civil, dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară, se face cu extrasul de carte funciară, în speţă, terenul al cărei proprietară este, conform titlului de proprietate eliberat cu respectarea prevederilor legale, proprietatea sa privată.

În drept au fost invocate  prevederile art. 555 si următoarele Codul Civil, Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, Art. 16, 21, 44 si 135 din Constituţia României, Legea 53/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, Norma metodologica din 19 ianuarie 2011, de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, Regulamentul privind conţinutul documentaţiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, Legea 13/2007 a energiei electrice.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza tehnică de specialitate.

Din actele aflate la dosarul cauzei, instanţa reţine:

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg Jiu sub nr. 16625/318/2011, A D a solicitat instanţei de judecată obligarea SC CD SA şi SC CV SA la plata unor sume de bani drept despăgubiri civile, având în vedere că în mod abuziv a  fost amplasat un stâlp din reţeaua de curent electric pe terenul său, pentru care deţine titlu de proprietate, ceea ce îi afectează dreptul său de proprietate.

În cauză, SC C D SA a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei de judecată să constate nulitatea absolută parţială a titlului invocat ca temei al dreptului de proprietate .În consecinţă, instanţa a disjuns cererea reconvenţională de cererea principală şi a soluţionat cu prioritate cererea reconvenţională prin care se pune sub semnul întrebării validitatea actului pe care se întemeiau pretenţiile deduse judecăţii în cererea principală.

Instanţa reţine că pârâtei reconvenţional i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 14882167 din 21.10.2004 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,1847 ha pe raza satului Peşteana de Jos, identificat potrivit raportului de expertiză întocmit de domnul expert Paul Nistor. Potrivit expertului, pe acest teren se află un stâlp metalic al reţelei electrice de 110 KW , stâlp care este amplasat în teren prin patru picioare de susţinere, situate pe o fundaţie din beton, pentru fiecare picior în parte. Porţiunea de teren ocupată de stâlpul  metalic din terenul pârâtei este, pe conturul său exterior este în suprafaţă de 21,32 mp, fundaţiile de beton ocupând în totalitate suprafaţa de 1,32 mp, aceasta fiind de fapt suprafaţa pe care proprietara terenului nu o poate folosi practic, deoarece sub stâlp există deja o cultură aflată pe rod.

Analizând actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate , instanţa constată că pârâta A D îndreptăţită la reconstituire, având în vedere actele premergătoare emiterii acestui titlu.

Cu toate acestea, instanţa constată că nu poate fi reţinută valabilitatea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei în ceea ce priveşte amplasamentul suprafeţei de 1,32 mp aferentă fundaţiei celor patru picioare de susţinere ale stâlpului reţelei electrice, care la data reconstituirii dreptului de proprietate nu se afla la dispoziţia Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar.

Instanţa are în vedere în acest context dispoziţiile art. 4 alin. 4 raportat la dispoziţiile art. 2 lit. e din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora aparţin domeniului public terenurile afectate unei utilităţi publice, iar terenurile cu destinaţii speciale cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, navale, feroviare, aeriene, cu construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice şi gazelor naturale, de telecomunicaţii, pentru exploatările miniere, petroliere, cariere şi halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice sunt afectate unei asemenea utilităţi.

În acelaşi sens converg şi dispoziţiile art. 5 din aceeaşi lege, care stabilesc că aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţie, reţele stradale şi parcuri publice, , porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele , Ansamblurile  şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.

Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, incorporabile , insesizabile şi imprescriptibile, ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

Faţă de conţinutul acestor dispoziţii legale, instanţa constată că terenul afectat de fundaţia celor patru picioare de susţinere ale stâlpului în discuţie nu s-au aflat la dispoziţia Comisiei Locale , introducerea acestuia în circuitul civil fiind interzisă expres în lipsa dezafectării din domeniul public.

Se constată în cauză culpa intimatelor Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar şi a Comisiei Judeţene  prin nesocotirea dispoziţiilor legale menţionate anterior, şi nu neîndreptăţirea pârâtei la reconstituire, atribuirea amplasamentului afectat de utilităţi publice fiind consecinţa neîndeplinirea atribuţiilor legale privind identificarea pe bază de măsurători topografice a termenului ce a făcut obiectul reconstituirii.

Văzând şi dispoziţiile art. III lit. b din Legea nr. 169/1997 potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, orin în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor, instanţa priveşte ca întemeiată şi dovedită cererea de faţă.

Reţinând în cauză încălcarea de către cele două Comisii intimate a dispoziţiilor imperative sus citate, prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei pe un teren aflat în proprietatea publică a statului, instanţa va constata nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate emis acesteia, în ceea ce priveşte suprafaţa strict afectată de fundaţia picioarelor stâlpului reţelei de curent electric.

În consecinţă, pentru suprafaţa de 1,32 mp titlul va fi constatat nul absolut, urmând ca cele două intimate să fie obligate la cheltuieli de judecată reclamantei, în solidar, nu şi pârâta căreia nu îi revine nici o culpă procesuală în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta C D SA, cu sediul în ………..împotriva pârâtei A D, domiciliată în ………şi în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Fărcăşeşti  şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, cu sediul în Tg- Jiu, judeţul Gorj, pe calea cererii reconvenţionale care a fost disjunsă din dosarul nr. 16625/318/2011.

Constată nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 14882167 din 21.10.2004 eliberat de Comisia Judeţeană Gorj şi a tuturor actelor premergătoare întocmite pe numele pârâtei A D pentru suprafaţa de 1,32 mp ocupată de stâlpul de susţinere a reţelei electrice, aşa cum este identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză de dl. expert Paul Nistor şi prin raportul de expertiză întocmit de dl. expert Vasile Toaxen.

Obligă  în solidar intimatele la  2600 lei cheltuieli de judecată reclamantei.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare..

Pronunţată în şedinţă publică azi, 25.09.2012, la Judecătoria Tg- Jiu.