Obligaţia de plată a taxelor judiciare

„Este real că apelantul a realizat cerere de reexaminare, însă această cerere i-a fost respinsă la data de 14.10.2013, deci cu o săptămână înaintea termenului de judecată, încheierea de respingere fiind irevocabilă, şi astfel necomunicabilă, comunicarea realizându-se în sistemul procesual civil român în vederea exercitării  şi motivării căii de atac.

Publicizarea hotărârii în astfel de cazuri se realizează prin alte mijloace legale: publicare pe portalul instanţelor de judecată, menţionare în condica de şedinţă, devenind în acest context, incidentă obligaţia procesuală a părţilor de a urmări stadiul desfăşurării litigiului, potrivit art.129  alin.1 Cod Procedură Civilă”.

Domeniu – obligaţia de plată a taxelor judiciare

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE – DOSAR NR.1922/299/2012– DECIZIA CIVILĂ NR.761/06.05.2014)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 18.01.2012 sub nr. 1922/299/2012, reclamantul A.I. a chemat în judecată pe pârâţii I.D. şi I.C.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună partajarea imobilului bun comun al pârâţilor, respectiv apartamentul nr.2 şi terenul intravilan de 21,99 mp situat în str. Aldea Sandu Constantin, nr. 65, et. 2, sector 1, Bucureşti, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civila nr.2143 din data de 06.02.2013 s-a admis cererea privind pe reclamant şi s-a dispus partajarea imobilului situat în Bucureşti, sector 1, str. Aldea Sandu Constantin nr.65, et.1, ap.2, bun comun al soţilor pârâţi în cote părţi egale, după cum urmează: s-a atribuit  în lotul pârâtului Ilie Daniel imobilul situat în Bucureşti, sector 1, str. Aldea Sandu Constantin nr. 65, et.1, ap. 2. Pârâtul I.D. a fost obligat la plata către pârâta I.C.C. a sumei de 223.500  lei cu titlu de sultă. S-a dispus obligarea pârâtului I.D. la plata către reclamant a sumei de 20.811,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată. S-a luat act de faptul că pârâta I.C.C. nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul I.D., criticând soluţia instanţei de fond pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, apel care a fost înregistrat la data de 14.06.2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, sub nr.1922/299/2012.

La termenul de judecată din data de 21.10.2013, intimaţii au invocat  excepţia insuficienţei netimbrării a apelului.

Prin decizia civilă nr.1019 A/21.10.2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă a admis excepţia netimbrării cererii de apel, a anulat ca insuficient timbrat apelul formulat de apelantul-pârât I.D., împotriva sentinţei civile nr.2143 din 06.02.2013 pronunţate de Judecătoria sector 1 Bucureşti, dosarul nr.1922/299/2012, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.I. şi intimata-pârâtă I.C.C. şi a obligat apelantul-pârât la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, cu aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei insuficienţei netimbrării a apelului, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin rezoluţia de primire a cererii de apel s-a stabilit în sarcina apelantului pârât, provizoriu, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei  şi timbru judiciar în sumă de 0,30 lei, în raport de dispoziţiile Legii nr.146/1997 şi ale O.G. nr.32/1995. 

La termenul de judecată din data de 16.09.2013 au fost depuse motivele de apel, iar prin încheierea de şedinţă de la aceeaşi data s-a stabilit în sarcina apelantului pârât suplimentarea taxei judiciare de timbru cu suma de 6.695 lei şi timbru judiciar de 4,7 lei, în raport de  criticile din apel.

Apelantul - pârât a fost legal citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi depunerii timbrului judiciar pentru termenul de judecată din data de 21.10.2013, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila  22 din dosar, însă această parte nu s-a conformat dispoziţiei tribunalului şi nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 18 din Legea nr.146/1997, astfel cum a fost modificată.

Faţă de această situaţie şi în raport de dispoziţiile art.20 alin.1-3 din Legea nr.146/1997 şi ale art.9 din O.G. nr. 32/1995, potrivit cărora taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit de instanţă sancţionându-se cu anularea cererii, tribunalul a admis excepţia insuficienţei netimbrării a apelului şi a anulat apelul ca insuficient netimbrat.

În temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă apelantul-pârât a fost obligat  la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1.000 lei cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, potrivit chitanţei nr.117/06.09.2013 (fila 23), onorariu ce a fost redus de la suma de 3.000 lei la suma de 1.000 lei, potrivit art.274 alin.3 Cod de procedură civilă, în raport de complexitatea cauzei şi activitatea îndeplinită de avocat. 

Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs pârâtul Ilie Daniel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Recurentul – pârât solicită instanţei de recurs ca, în urma analizării modalităţii de respectare a procedurilor şi situaţiei de fapt, să dispună admiterea recursului formulat, casarea în tot a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, pentru a se proceda la o justă cercetare judecătorească, pentru următoarele motive:

Prin îndeplinirea procedurii de citare, i s-a pus în vedere recurentului – pârât pentru termenul din data de 21.10.2013, să achite o taxă de timbru în cuantum de 6.695 lei şi 4,7 lei, timbru judiciar, iar împotriva acestei dispoziţii a instanţei a formulat în termen legal cerere de reexaminare, aşa cum era menţionat şi în conţinutul citaţiei.

Fără a-i fi comunicată recurentului - pârât hotărârea instanţei cu privire la această cerere de reexaminare, în sensul admiterii sau respingerii acesteia, la termenul din 21.10.2013, respectiv data rămânerii în pronunţare, instanţa a anulat apelul ca insuficient timbrat, fără a face verificările necesare, în sensul de a verifica dacă s-a dispus comunicarea deciziei instanţei cu privire la cererea de reexaminare formulată la data de 07.10.2013, de către recurentul - pârât în termen legal.

Mai mult decât atât, instanţa de apel în motivarea sa, menţionează faptul că pârâtul nu a formulat cerere de reexaminare, aspect care nu este real.

Recurentul – pârât consideră că anularea cererii în această modalitate, fără a proceda la comunicarea soluţiei cu privire la cererea de reexaminare formulată, este netemeinică şi nelegală, atâta vreme cât pentru primul termen de judecată i-a fost pus în vedere un timbraj pe care l-a achitat, însă prin această citaţie i-a fost comunicat un nou timbraj, pe care l-a apreciat excesiv de mare, comparativ cu timbrajul datorat la instanţa de fond, astfel că a formulat cererea de reexaminare, iar hotărârea instanţei cu privire la această cerere, nu i-a fost comunicată nici până la acest moment, în sensul admiterii sau respingerii acesteia.

Faţă de aspectele invocate, recurentul – pârât solicită admiterea recursului formulat, urmând ca instanţa să dispună casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel cu respectarea procedurii legale de comunicare a cuantumului taxei de timbru ce urmează a-l achita.

Intimata – pârâtă I.C.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, astfel cum a fost formulat de către recurentul I.D., ca fiind neîntemeiat şi menţinerea ca fiind temeinică şi legală a deciziei civile nr.1019 A/21.10.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă.

Recurentul a depus în recurs, copia citaţiei emise pentru termenul de judecată din data de 21.10.2013 şi a cererii de reexaminare formulate.

Curtea de Apel Bucureşti  s-a constatat legal sesizată şi competentă material să soluţioneze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 şi art. 299 Cod de procedură civilă.

Examinând în continuare, decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din acelaşi act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

i. Curtea observă că potrivit prevederilor de drept procesual ale art. 20 din Legea nr.146/1997 modificată şi republicată, privind taxele judiciare de timbru, conform cărora: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.

Textul legal evocat reglementează excepţia de netimbrare caracterizată ca o excepţie de procedură, dilatorie iniţial, dar peremptorie în final şi absolută.

Baza legală a acestei excepţii impune ca şi premisă a aplicării sancţiunii anulării, faptul neachitării taxei judiciare până la termenul de judecată acordat în cauză. Totodată, textul de lege enunţat impune obligaţia autorităţii judiciare, de a pune în vedere suma datorată, debitorului obligaţiei de plată, în cazul apariţiei unor elemente de majorare a cuantumului acesteia.

ii. În cauză, conform rezoluţiei de primire a cererii, a fost stabilită în sarcina recurentului, obligaţia achitării taxei de timbru în cuantum de 10 RON şi a timbrului judiciar de 0,3 RON.

Recurentul a achitat această taxă stabilită, prin chitanţa aflată la fila 11 dosar apel, depunând totodată şi un timbru judiciar de 0,3 lei.

Ulterior, în cauză, prin încheierea din 16.09.2013, s-a stabilit obligaţia achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru, de 6695 lei şi a diferenţei de timbru judiciar de 4,7 lei  (fila 16 dosar apel).

În aceste condiţii, a devenit incidentă teza a doua din alineatul secund al art.20 din Legea 146/1997: „dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată”.

Această obligaţie legală a fost îndeplinită de către tribunal ce prin citaţia primită la data de 02.10.2014, i-a pus în vedere apelantului, diferenţa necesar a fi achitată până la termenul de judecată din data de 21.10.2013, precum şi posibilitatea de a formula cerere de reexaminare.

Este real că apelantul a realizat cerere de reexaminare (într-adevăr, contrar susţinerii tribunalului), însă această cerere i-a fost respinsă la data de 14.10.2013, deci cu o săptămână înaintea termenului de judecată, încheierea de respingere fiind irevocabilă şi astfel, necomunicabilă, comunicarea realizându-se în sistemul procesual civil român în vederea exercitării  şi motivării căii de atac.

Publicizarea hotărârii în astfel de cazuri se realizează prin alte mijloace legale: publicare pe portalul instanţelor de judecată, menţionare în condica de şedinţă, devenind în acest context, incidentă obligaţia procesuală a părţilor de a urmări stadiul desfăşurării litigiului, potrivit art. 129  al. 1 Cod Procedură Civilă.

Atât timp cât apelantul fusese citat cu menţiunea achitării taxei judiciare completate, iar ulterior soluţionării cererii de reexaminare, situaţia din acest punct de vedere nu se modificase, neintervenind elemente modificatoare, în sensul textului de lege citat, Curtea constată că ar fi devenit superfluă recomunicarea obligaţiei de timbrare, către apelantul recurent.

 Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reţinând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.

Totodată, se va lua act potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă, că intimatul Antonescu Ion îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare