Partaj succesoral. Obligativitatea chemării în judecată a tuturor moştenitorilor legali şi testamentari.

Decizie 1769 din 22.10.2013


Moşteniri. Succesiuni.

Partaj succesoral. Obligativitatea chemării în judecată a tuturor moştenitorilor legali şi testamentari.

Art. 673 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, art.723 din Codul civil

Pentru a se putea dezbate succesiunea defunctului constatându-se bunurile ce comun masa succesorală, calitatea soţiei supravieţuitoare de unic moştenitor, cotele deţinute de moştenitori,reducţiunea legatului (care nu poate fi desprinsă de totalitatea bunurilor ce compun masa partajabilă) şi ieşirea din indiviziune asupra bunurilor ce au aparţinut defunctului, este necesar ca părţi în cauză să figureze toate persoanele cu vocaţie la succesiunea defunctului problema cadrului procesual în litigiul de faţă că, atâta vreme cât se pune în discuţie şi analizei  instanţei de judecată, dezbaterea unei moşteniri, ce presupune printre altele şi stabilirea  moştenitorilor legali acceptanţi, îndreptăţiţi a o culege, acest proces nu se poate realiza decât în contradictoriu cu toate persoanele interesate, cu vocaţie generală la acea moştenire, aşa încât critica apelantului  sub aspectul inadmisibilităţii acţiunii din acest punct de vedere este nefondată.

Aşadar reclamantul avea obligaţia să cheme în judecată în calitate de pârâţi pe toţi contractanţii şi nu numai pe unii dintre ei, deoarece drepturile şi obligaţiile părţilor derivând din act sunt indivizibile şi coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, ignorarea acestui aspect conducând la admiterea excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive obligatori respectiv a inadmisibilităţii cererii.

Este adevărat ca prin formularea cererii reconvenţionale cadrul procesual a fost restabilit însă cererea principală trebuie soluţionată distinct de cererea reconvenţionale astfel încât, recurentul nu se poate prevala de existenţa cererii reconvenţionale pentru a susţine admisibilitatea propriei acţiuni.

(Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1769/22.10.2013, în dosarul nr. 4990/2/2013)

Prin sentinţa civilă nr. 13074/27.12.2010, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii principale pentru nerespectarea principiului coparticipării procesuale pasive obligatorii,a respins acţiunea principală ca inadmisibilă, formulată de către reclamantul –pârât SDL, cu domiciliul în Bucureşti, Ale.AS, sector 2, în contradictoriu cu pârâta–reclamantă GFM, cu domiciliul în Bucureşti, A.I nr. sector 3, intervenienta GC, cu domiciliul în Mun. Braşov, A.S, judeţ Braşov, şi pârâţii in cererea de intervenţie SDL, cu domiciliul în Bucureşti, A.A, nr., sector 2, Docea Elena, cu domiciliul în Bucureşti, Şos. P, , sector 2, GFM, cu domiciliul în Bucureşti, AIsector 3,a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie formulată de GC pentru nerespectarea principiului coparticipării procesuale pasive obligatorii,a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei GC,a respins cererea de intervenţie principală ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă,a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei reclamante GFApe capătul de cerere reconvenţională având ca obiect reducţiunea testamentului lăsat de SA către SDL autentificat sub nr. /08.06.1988 la Notariatul de Stat al Sectorului 2,a  respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă,a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei reclamante GFM pe celelalte capete de cerere reconvenţională, astfel cum aceasta a fost precizată,a admis în parte cererea reconvenţională precizată, a constatat deschisă succesiunea defunctului SM decedat la data de 12.03.2007, având ultimul domiciliu în Bucureşti, şos.C, sector 2,a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din cota de 1/2 din apartamentul nr. situat în Bucureşti, şos. C.4, sector 2 şi din terenul situat în S, judeţ B– lotul 3 extravilan tarla 41, parcela 288 suprafaţă de 1,1618 ha, cu următoarele vecinătăţi: N- GC; E- drum; S- SG, V- drum, extravilan tarla – 43, parcela 312 suprafaţă de 0,0082 ha arabil, teren în indiviziune,a  constatat că au calitatea de moştenitori ai defunctului: SA în calitate de moştenitor testamentar în ceea ce priveşte uzufructul asupra apartamentului sus menţionat şi moştenitor legal (soţie supravieţuitoare) cu o cotă de 1/2 din moştenire, GFM în calitate de moştenitor testamentar asupra cotei de 1/2 din nuda proprietate asupra apartamentului sus menţionat şi legal (nepoată de frate), cu o cotă de 1/4 din moştenire, şi D.E în calitate de moştenitor legal, nepoată de frate cu o cotă de 1/4 din moştenire,a dispus  ieşirea din indiviziune asupra apartamentului nr. 62 situat în Bucureşti, şos.C, sector 2 ce a făcut obiectul legatului cu titlu particular instituit prin testamentul autentificat sub nr. 8028/08.06.1988 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 în sensul că atribuie către SDL (moştenitorul defunctei SA şi continuatorul acţiunii introduse de aceasta) acest apartament şi îl obligă pe acesta la plata către pârâta reclamantă GFM a unei sulte de 112.349 lei,a  respins cererea reclamantului pârât privind cheltuielile de judecată,a  obligat reclamantul pârât la plata către pârâta reclamantă a sumei de 769,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii principale invocate de pârâta reclamantă în considerarea nerespectării principiului coparticipării procesuale pasive obligatorii, că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin testamentul autentificat sub nr. 8028/08.06.1988 la Notariatul de Stat Sector 2 defunctul a instituit două legate cu titlu particular, unul privind uzufructul imobilului apartament  situat în Bucureşti, şos. C sector 2, iar celălalt privind nuda proprietate asupra aceluiaşi imobil.

Pe parcursul prezentului litigiu, reclamantul şi-a manifestat constant voinţa în sensul că înţelege să se judece doar în contradictoriu cu pârâta reclamantă GFM.

Pentru a se putea dezbate succesiunea defunctului constatându-se bunurile ce comun masa succesorală, calitatea soţiei supravieţuitoare de unic moştenitor, cotele deţinute de moştenitori,reducţiunea legatului (care nu poate fi desprinsă de totalitatea bunurilor ce compun masa partajabilă) şi ieşirea din indiviziune asupra bunurilor ce au aparţinut defunctului, este necesar ca părţi în cauză să figureze toate persoanele cu vocaţie la succesiunea defunctului, respectiv pe lângă pârâta reclamantă şi pârâta D.E şi intervenienta GC. Or, reclamantul a formulat acţiunea numai în contradictoriu cu pârâta reclamantă GFM, arătând în mod repetat că nu doreşte să se judece cu celelalte persoane cu vocaţie la succesiune.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie formulată de GC pentru nerespectarea principiului coparticipării procesuale pasive obligatorii, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare, tocmai în lumina considerentelor arătate anterior, observând că intervenienta şi-a formulat cererea având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului Sburlan Manolache în contradictoriu cu toate persoanele cu vocaţie la succesiune.

 În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei GC, invocată de reclamant în considerarea faptului că aceasta nu ar fi acceptat succesiunea defunctului instanţa a constatat că aceasta este întemeiată, constatând că intervenienta nu a făcut nici un act de acceptare a succesiunii, cu consecinţa aprecierii acesteia ca fiind străină de succesiune.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a pârâtei reclamante GFM pe capătul de cerere reconvenţională având ca obiect reducţiunea testamentului lăsat de SA către SDL autentificat sub nr. /08.06.1988 la Notariatul de Stat al Sectorului 2, excepţie invocată din oficiu de instanţa a constatat că acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive se poate introduce numai de  «erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfăţişează drepturile lor» conform art. 848 C.civ. Or, pârâta reclamantă nu face parte din niciuna dintre aceste categorii.

Cu privire la masa succesorală instanţa va constata că aceasta se compune din terenul situat în S, judeţ B – lotul 3 extravilan tarla 41, parcela 288 suprafaţă de 1,1618 ha, cu următoarele vecinătăţi: N- GC; E- drum; S - SG, V- drum, extravilan tarla – 43, parcela 312 suprafaţă de 0,0082 ha arabil, teren în indiviziune, astfel cum a solicitat pârâta reclamantă, aceasta arătând expres prin precizarea cererii reconvenţionale că nu solicită cota defunctului din lotul 1 al aceluiaşi teren cu privire la care s-a menţinut starea de indiviziune a părţilor prin sentinţa civilă nr.3843/16.04.1998 pronunţată de Judecătoria Buzău, sau ieşirea din indiviziune asupra terenului atribuit defunctului în baza aceleiaşi hotărâri judecătoreşti. 

Totodată, instanţa a reţinut că în masa succesorală intră şi cota de 1/2 din apartamentul nr. situat în Bucureşti, şos. C nr. , sector 2. Sub acest aspect se constată că atitudinea pârâtei reclamante a fost fluctuantă în sensul că, deşi prin cererea reconvenţională formulată iniţial (f. 134-135) a arătat că este de acord cu o contribuţie egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune, prin cererea precizatoare a solicitat includerea în întregime a imobilului în masa succesorală.

Instanţa a reţinut o contribuţie egală a soţilor având în vedere lipsa probelor care să atestă o contribuţie mai mare a defunctului la dobândirea bunurilor comune.

Instanţa a constatat că, în condiţiile în care acţiunea principală este inadmisibilă, nu este investită cu o cerere care să aibă ca obiect reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 8028/08.06.1988 la Notariatul de Stat al Sectorului 2, iar valabilitatea acestuia nu a fost pusă în discuţie, reclamanta arătând că solicită numai reducţiunea acestuia, deşi în motivare a formulat critici inclusiv sub aspectul faptului că defunctul a testat nuda proprietate a întregului imobil care constituia însă bun comun al soţilor.

Cu privire la capătul de cerere reconvenţională având ca obiect ieşirea din indiviziune asupra apartamentului nr. situat în Bucureşti, şos.C, sector 2, instanţa a constatat că aceasta a fost evaluat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert P.M la suma de 224.698 lei. Întrucât soţia supravieţuitoare s-a aflat în posesia bunului până la deces, iar în prezent acesta se află în posesia reclamantului SDL, fiind pus la dispoziţia unei rude a acestuia, observând prevederile art. 6739 C.pr.civ., va atribui către SDL (moştenitorul defunctei SA şi continuatorul acţiunii introduse de aceasta) acest apartament şi îl va obliga pe acesta la plata către pârâta reclamantă GFM a unei sulte de 112.349 lei, reprezentând cota acesteia de ½ din imobil testată în favoarea sa.

Având în vedere soluţia de respingere a acţiunii principale, instanţa va respinge cererea reclamantului pârât privind cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, s-a declarat apel de către  reclamantul pârât  SDL, apel ce a fost admis prin Decizia civilă nr. 991A/22.11.2011, desfiinţându-se sentinţa civilă apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul declarat faţă de această sentinţă, a fost admis prin decizia nr. 725/24.04.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a casat decizia instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, din considerentele deciziei de casare, rezultând că instanţa de recurs a avut  în vedere faptul că decizia recurată nu este motivată sub aspectul desfiinţării sentinţei civile apelate, fiind încălcate disp. art. 247 C.pr.civ.

Prin decizia civilă nr.425 A/22.04.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a III a Civilă s-a respins apelul ca nefondat formulat de către apelantul-reclamant-pârât SDL, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi-reclamanţi GFM, DE,şi intimata-intervenientă GC, împotriva sentinţei civile nr. 13074/27.12.2010 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.5660/300/2008; a  obligat apelanţii la 1000 lei cheltuieli de judecata catre intimatele DE si GFM.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat în  ceea ce priveşte problema cadrului procesual în litigiul de faţă că, atâta vreme cât se pune în discuţie şi analizei  instanţei de judecată, dezbaterea unei moşteniri, ce presupune printre altele şi stabilirea  moştenitorilor legali acceptanţi, îndreptăţiţi a o culege, acest proces nu se poate realiza decât în contradictoriu cu toate persoanele interesate, cu vocaţie generală la acea moştenire, aşa încât critica apelantului  sub aspectul inadmisibilităţii acţiunii din acest punct de vedere este nefondată.

A fost găsită  nefondată şi critica referitoare la includerea terenului reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 şi supunerea acestuia partajului, în raport de dreptul autorului, câtă vreme s-a cerut de către pârâtă pe cale reconvenţională atât includerea în masa partajabilă a acestui drept, scopul urmărit în ansamblu de către aceasta, fiind tocmai acela al sistării stării de indiviziune iar nu doar stabilirea unei cote , la care autorul ar fi fost îndreptăţit.

Totodată, în ceea ce priveşte problema stabilirii cotelor moştenitorilor şi respectiv întinderea sultei datorată intimatei G, tribunalul a reţinut că atâta vreme cât  prin testamentul (legatul) instituit în favoarea sa, i s-a testat ½  din  apartamentul în litigiu (cota de care putea dispune defunctul în mod legal), instanţa nu este  în măsură să analizeze reducţiunea testamentară, întrucât nu a fost legal investită cu această cerere.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SDL, în calitate de apelant reclamant  considerând-o nelegala si netemeinica, motiv pentru care  solicită sa se admită recursul, sa se modifice în totalitate hotararea pronuntata de tribunal în sensul admiterii apelului ,respingerea exceptiei inadmisibilitatii cererii introductive si ca atare sa se modifice în parte sentinta instantei de fond în sensul obligarii recurentului la plata unei sulte în valoare de 56.174,5 lei, catre parata GFM, sa se mentină celelalte dispozitii ale instantei de fond, pentru urmatoarele motive:

S-a criticat hotararea pronuntata de instanta de apel ca fiind data cu  încalcarea dispozitiilor art. 304 pct. 6, instanta acordand mai mult decat s-a  cerut ori ceea ce nu s-a cerut.

Astfel, instanta de fond a stabilit ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctului SM se compune din cota de ½  din apartamentul nr. precum si din terenul situat în S, Judetul B, iar mostenitori ai defunctului sunt: sotiaSA, în prezent decedata, în calitate de mostenitor testamentar în ceea ce priveste uzufructul imobilului dar si drept mostenitor legal în calitate de sotie supravietuitoare, cu o cota de ½  din mostenire, precum si cele doua nepoate GFM si DE cu o cota de ¼ din mostenire.

Cu toate acestea prin dispozitivul hotararii date a fost obligat la sulta în valoare de 112.349 lei, reprezentand contravaloarea cotei de ½  din imobilul aflat in masa succesorala in favoarea paratei reclamante GFM, cu toate ca instanta stabilise ca aceasta cota se împarte între sotia supravietuitoare si cele doua nepoate.

Desi parata DE nu a declarat apel împotriva sentintei instantei de fond care nu i-a acordat sulta corespunzatoare cotei atribuite, dar a declarat recurs împotriva hotararii de admitere a apelului  în primul ciclu procesual, instanta de apel din cel de al doilea ciclu procesual, investita cu solutionarea apelului declarat de recurent, a respins apelul retinand că : " apelul este nefondat în ceea ce priveste problema stabilirii cotelor mostenitorilor si respectiv întinderea sultei datorata intimatei GFM, cata vreme prin testamentul (legatul) instituit în favoarea sa, i s-a testat ½  din apartamentul în litigiu ( cota de care putea dispune defunctul in mod legal ), instanta nefiind în masura sa analizeze reductiunea testamentara, intrucat nu a fost legal investita cu aceasta cerere.

Prin urmare, solutionand apelul  instanta a considerat ca parata GFM este mostenitoarea cotei de ½  din imobilul aflat în masa partajabila în baza testamentului lasat de defunct, fara a lua în calcul si pe sotia supravietuitoare care avea calitatea de mostenitor legal al defunctului ei sot, astfel cum stabilise instanta de fond.

Ca atare, instanta de apel a pronuntat o hotarare cu încalcarea dispozitiilor art. 2962 Cod procedura civila, în sensul ca şi-a creat în propria cale de atac o situatie mai grea decat aceea din hotararea atacata care retine calitatea de mostenitor legal al sotiei supravietuitoare.

Critică hotararea pronuntata ca fiind data cu încalcarea dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cpd proc.civ., instanta pronuntand o hotarare lipsita de temei legal, data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, privind gresita solutionare de catre instanta de fond a exceptiei inadmisibilitatii actiunii principale, exceptie ce a fost admisa,  pentru nerespectarea principiului coparticiparii procesuale pasive obligatorii.

Mai mult decat atat, desi au fost introduse în cauza numeroase persoane, marindu-se in mod artificial cadrul legal, in final instanta de fond a considerat ca mostenitori ai defunctului sunt sotia supravietuitoare SA, parata reclamanta GFM si parata DE.

Cu toate acestea instanta de fond l-a obligat la sulta care reprezenta contravaloarea întregii mase succesorale în favoarea paratei GFM desi se stabilise ca asupra masei succesorale sunt mostenitori sotia supravietuitoare, GFM si DE.

Instanta de apel din al doilea ciclu procesual solutionand apelul declarat de recurent a stabilit drept mostenitor al defunctului SM, doar pe parata GFM, in calitatea de mostenitor testamentar al defunctului, inlaturand sotia supravietuitoare de la mostenire, creandu-i în propria cale de atac, o situatie mai grea decat cea data de instanta de fond care, care recunoaste calitatea de mostenitor legal al sotiei suppravietuitoare dar calculeaza în mod gresit suita pe care trebuia sa o platescă.

Un alt motiv de recurs priveste cazul în care hotararea data nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii cu referire la  gresita obligare a recurentului la plata unei sulte in valoare de 112.349 lei care reprezenta valoarea cotei de ½  din bunul imobil aflat în masa sucesorala.

Avand în vedere ca instanta de fond a retinut ca asupra acestei cote sunt urmatorii mostenitori: sotia supravietuitoare cu o cota de 1/2 din cota aflata în masa succesorala precum si cele doua nepoate, GFM si DE, în conditiile în care doar recurentul a declarat apel în legatura cu sulta dispusa, tribunalul a considerat ca doar parata GFM este îndreptatita la aceasta cota, nedreptatindu-l pe apelant în propria cale de atac.

Mai mult decat atat, instanta de apel considera cu nu poate sa decida altfel, cat timp nu este investita cu o cerere de reductiune testamentara, în conditile în care actiunea introductiva avea un capat de cerere cu privire la reductiunea legatului dat de defunctul SM in favoarea nepoatei sale GFM. în schimb analizeaza criticile din recursul formulat de parata DE, desi doar subsemnatul a declarat apel împotriva hotararii pronuntate de instanta de fond .

Mai mult decat atat, instanta de apel a înlaturat pe mama sa SA de la mostenirea defunctului SM, unde avea calitatea de mostenitor legal ( sotie supravietuitoare ) a defunctului sau sot, astfel cum retinuse instanta de fond si pronunta o hotarare de respingere a apelului subsemnatului, în conditiile în care între instanta de fond si cea de apel exista diferente în privinta cotelor si a mostenitorilor defunctului SM.

Pentru toate aceste motive,  se va solicita sa se admită recursul formulat, sa se modifice hotararea pronuntata de instanta de apel în sensul admiterii apelului declarat de subsemnatul si pe fond sa se dispună obligarea sa la plata unei sulte în valoare de 65.174,51 lei catre parata reclamanta GFM corespunzatoare cotei ce îi revine din masa succesorala de pe urma defunctului SM.

Daca instanta va considera ca potrivit deciziei de casare nr. 725/24.04.2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III a Civila, parata DE are calitatea de mostenitor a defunctului SM, considerandu-se ca aceasta a facut acte de acceptare a mostenirii defunctului SM, se solicită sa se constate ca aceasta nu poate culege impreuna cu sora ei GFM decat ½  din ½ cat reprezinta masa succesorala, respective ¼  fiecare, astfel încat sulta în valoare de 56.174, 5 lei la care urmeaza sa fie obligat, ar ramane sa fie împartita între acestea în mod egal.

Se solicită sa se aibă în vedere împrejurarea ca intimata parata DE a declarat recurs împotriva hotararii pronuntate de tribunal în primul ciclu procesual, considerandu-se mostenitor testamentar al defunctului SM, dar nu a declarat apel împotriva sentintei instantei de fond care nu-i atribuise nici o sultă.

In concluzie, nici in cel de al doilea ciclu procesual, tribunalul nu raspunde tuturor criticilor aduse prin apelul formulat de subsemnatul, în schimb raspunde altor critici care nu fac obiectul apelului de fata si modifica cotele si calitatea de mostenitor a unora dintre parti, în conditiile în care respinge apelul subsemnatului, hotararea instantei de fond ramanand în acest fel definitiva.

În drept: art.299 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 1769/22.10.2013 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a-IV-a- Civilă, a fost respins recursul, ca nefondat.

Examinând motivele de recurs în raport de art.304  C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Prin testamentul autentificat sub nr. /08.06.1988 la Notariatul de Stat Sector 2 defunctul a instituit două legate cu titlu particular, unul privind uzufructul imobilului apartament  situat în Bucureşti, şos. C sector 2 pe care l-a lăsat soţei sale S.A  iar celălalt privind nuda proprietate asupra aceluiaşi imobil pe care a lăsat-o nepoatei sale GFM.

În acelaşi timp prin testamentul autentificat sub nr. /08.06.1988 la Notariatul de Stat Sector 2,SA, soţia supravieţuitoare a defunctului a lăsat soţului ei uzufructul viager asupra aceluiaşi imobil iar nuda proprietate ,fiului sau SD.

Prin urmare , beneficiarii acestor legate, având şi calitatea de moştenitori legali, vin la moştenire într-o dublă calitate, respectiv de moştenitor testamentar în privinţa bunului ce a format obiectul legatului şi de moştenitor legal în privinţa celorlalte bunuri din masa succesorală cu privire la care defunctul nu a dispus prin testament.

Prima instanţă a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din cota de 1/2 din apartamentul nr.  situat în Bucureşti, şos. C şi din terenul situat în S, judeţ B –teren în indiviziune,a  constatat că au calitatea de moştenitori ai defunctului: SA în calitate de moştenitor testamentar în ceea ce priveşte uzufructul asupra apartamentului sus menţionat şi moştenitor legal (soţie supravieţuitoare) cu o cotă de 1/2 din moştenire, GFM în calitate de moştenitor testamentar asupra cotei de 1/2 din nuda proprietate asupra apartamentului sus menţionat şi legal (nepoată de frate), cu o cotă de 1/4 din moştenire, şi DE în calitate de moştenitor legal, nepoată de frate cu o cotă de 1/4 din moştenire.

Iniţial cotele de moştenitor au fost stabilite la 32/48 pentru soţia supravietuitoare SA care venea în concurs cu nepoţii de frate GC,DE şi GF , fiecare cu câte o cotă de 4/48. Faptul că nepoata de frate GC nu a acceptat în termen moştenirea nu conduce la mărirea sau micşorarea cotei de moştenire, recurentul în calitate de moştenitor al soţiei supravietuitoare SA moşteneşte tot ½ din moştenire indiferent de numărul celorlalţi moştenitori cu care vine în concurs.

Aceasta întrucât colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului si descendentii acestora pana la gradul IV inclusiv (nepoti si stranepoti de frate-sora). Daca aceştia vin in concurs cu sotul supravietuitor,în speţă cu moştenitorul acestuia , mai intâi se stabileşte cota acestuia de 1/2 si apoi se împarte restul de mostenire in functie de numarul colatararilor privilegiaţi.

Demersul juridic al recurentului are drept scop micşorarea sultei la care a fost obligat, considerând că dacă la plata sultei ar fi fost inclusă şi moştenitoarea Docea Elena,recurentului i-ar fi revenit o sultă mai mică de plată. Raţionamentul este greşit întrucât aşa cum am arătat ,acesta este obligat să plătească sulta corespunzătoare cotei de ½ indiferent cu câţi moştenitori ar veni în concurs. Faptul că numai moştenitoarea GFA este beneficiara sultei  iar nu şi DE nu poate constitui obiectul analizei câtă vreme cea interesată să invoce eventualul drept la sultă este DE, iar aceasta nu a formulat recurs pe acest aspect.

Cu privire la cuantumul sultei la care a fost obligat, recurentul face susţineri contradictorii. Pe de o parte susţine că instanţa de fond l-a obligat la sulta care reprezenta contravaloarea întregii mase succesorale în favoarea paratei GFM desi se stabilise ca asupra masei succesorale sunt mostenitori sotia supravietuitoare, GFM si DE. Iar pe de altă parte susţine gresita obligare a recurentului la plata unei sulte in valoare de 112.349 lei care reprezenta valoarea cotei de ½  din bunul imobil aflat în masa sucesorala.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauza valoarea întregului imobil este de 224.698 lei ,iar sulta de 112.349 lei este corespunzătoare cotei succesorale de ½.

Este greşită şi susţinerea potrivit căreia ,solutionand apelul  instanta a considerat ca parata GFM este mostenitoarea cotei de ½  din imobilul aflat în masa partajabila în baza testamentului lasat de defunct, fara a lua în calcul si pe sotia supravietuitoare care avea calitatea de mostenitor legal al defunctului ei sot, astfel cum stabilise instanta de fond.

Prin respingerea apelului, au fost menţinute dispoziţiile sentinţei civile nr 13074/27.12.2010 care constatase deja chiar prin dispozitiv dreptul soţiei supravieţuitoare la o cota de ½ din moştenire. La fel de greşită este şi susţinerea agravării situaţiei în propria cale de atac, instanţa de apel nestabilind nimic în plus sau in minus  fată de prima instanţă.

La fel de greşită este şi susţinerea că instanţa de apel a analizat criticile din recursul formulat de parata DE, desi doar recurentul a declarat apel împotriva hotararii pronuntate de instanta de fond .

Instanţa de apel a reluat în considerentele hotărârii susţinerile părţilor şi considerentele instanţelor anterioare, răspunzând însă numai criticilor apelantului.

În ceea ce priveşte modul în care a fost soluţionată excepţia inadmisibiltăţii cererii critica este nefondată.

Art. 47 C.pr.civilă arată că, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comună, ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză.

Aşadar reclamantul avea obligaţia să cheme în judecată în calitate de pârâţi pe toţi contractanţii şi nu numai pe unii dintre ei, deoarece drepturile şi obligaţiile părţilor derivând din act sunt indivizibile şi coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, ignorarea acestui aspect conducând la admiterea excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive obligatori respectiv a inadmisibilităţii cererii.

Este adevărat ca prin formularea cererii reconvenţionale cadrul procesual a fost restabilit însă cererea principală trebuie soluţionată distinct de cererea reconvenţionale astfel încât, recurentul nu se poate prevala de existenţa cererii reconvenţionale pentru a susţine admisibilitatea propriei acţiuni.

Pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 c. pr. civ, Curtea a respins recursul ca nefondat.