Cereri

Sentinţă civilă 1394 din 16.04.2013


Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7.09.2012 pe rolul Judecătoriei M sub nr. 4169/260/2012, reclamanta SC E. RAR SA (ce va fi denumită în continuare SC E) a chemat în judecată pe pârâtul B N, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2857 lei din care suma de 2.492 lei reprezentând despăgubirea achitată de reclamantă în dosarul de daună nr. EJ77986 în baza poliţei de asigurare de răspundere civilă auto RCA DV3000258807 şi suma de 365 lei reprezentând prima de asigurare încasată de pârât şi nedepusă în caseria reclamantei, precum şi obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 3.058,7 lei, calculate în conformitate cu prevederile art. 5.4 din contractul de agent de asigurare, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat în esenţă următoarele: La data de 14.05.2010, pârâtul B N, în calitatea sa de agent de asigurare conform contractului nr. BC 100014 încheiat cu reclamanta, a încheiat poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria DV nr.3000258807, încasând prima de asigurare, pe care însă nu a depus-o în caseria reclamantei; la data de 17.06.2010 a avut loc un accident de circulaţie în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare BC 27 JOK, proprietatea numitului M G F, accident produs din culpa conducătorului autoturismului asigurat la SC E conform poliţei de asigurare menţionate anterior, motiv pentru care SC E a achitat în dosarul de daună EJ 77986 despăgubiri în cuantum de 2.492 lei pentru repararea autoturismului cu nr. de înmatriculare IS 10 CDR implicat în accident, reclamanta fiind îndreptăţită la recuperarea sumei plătită cu titlu de despăgubiri, a primei de asigurare şi a penalităţilor de întârziere aferente, potrivit dispoziţiilor art. 4.1.7 şi 5.4 din contractul de agent de asigurare nr. BC 100014.

în drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 969 C.civ, Legii 136/1995 şi art. 112 C.pr.civ.

La cerere, reclamanta a anexat în xerocopie conformă cu originalul: notificare la conciliere nr.90 dim 23.07.2012. confirmarea de primire de către pârât a acestei notificări, contract de agent de asigurare seria PFA nr. BC 100014 din 26.03.2009, înscrisurile din dosarul de daună EJ 77986.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 465,94 lei şi timbru judiciar de 3 lei.

Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, la care a renunţat la termenul de judecată din 16.04.2013, solicitând pe fondul cauzei respingerea acţiunii, arătând în apărare, în esenţă, următoareleda data încheierii contractului de agent de asigurare cu reclamanta, a primit un număr de poliţe de asigurare şi un chitanţier, identificate prin serie şi număr, iar poliţa de asigurare de răspundere civilă RCA seria DV nr.3000258807 din 14.05.2010 nu se află printre poliţele care i-au fost predate de reclamantă; el nu a primit din partea reclamantului user şi parolă pentru a emite poliţe de asigurare în format electronic şi nici nu a emis astfel de poliţe ori poliţa de asigurare invocată de reclamant este o poliţă emisă în format electronic el completând doar poliţe de asigurare înmânate de reclamantă şi care sunt evident completate prin scriere olografă; că există o greşeală de redactare a prenumelui său în poliţa de asigurare; că numărul chitanţei care figurează în poliţa de asigurare nu i-a fost atribuit.

La termenul de judecată din 22.01.2013 instanţa a încuviinţat pentru reclamantă şi pentru pârât, în condiţiile art. 167 C.pr.civ, proba cu înscrisuri şi pentru pârât şi proba testimonială cu martorul M G J care a fost audiat la termenul de judecată din 16.04.2013.

De asemenea instanţa a solicitat relaţii de la reclamantă care a răspuns prin precizările de la fila 88 dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: La data de 14.05.2010, între reclamantă şi pârâtul B N s-a încheiat contractul de agent de asigurare seria PF nr. BC 100014 prin care reclamanta i-a conferit pârâtului dreptul de a negocia şi intermedia încheierea de poliţe şi contracte de asigurare în numele şi pe seama asigurătorului, cu clienţi persoane fizice şi juridice.

In temeiul art. 4.1.7 din contract, pârâtul, în calitatea sa de agent de asigurare s-a obligat să predea poliţele de asigurare încheiate în interval de 72 de ore de la încheierea acestora, pe bază de borderou de depunere, la sediul agenţiei, împreună cu sumele încasate aferente acestora; în caz contrar, în caz de producere a evenimentului asigurat agentul rezervându-şi dreptul de a recupera despăgubirea plătită de la agent. In cazul transmiterii prin poştă a poliţelor de asigurare, la art. 4.1.8 se prevede de asemenea obligativitatea întocmirii borderoului de depunere în 2 exemplare.

La data de 14.05.2010, pentru autovehiculul marca Fiat Ducato proprietatea numitului M G J(şi nu F cum greşit a fost menţionat prenumele proprietarului în poliţa de asigurare, aspect care rezultă din verificarea documentelor de identificare ale acestuia aflate la fila 36 dosar instanţă) a fost încheiată poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria DV nr.3000258807, în care figurează ca agent de asigurare pârâtul B N(cu menţiunea că şi de această dată prenumele a fost trecut greşit în poliţă ca fiind N şi nu N).

La data de 17.06.2010 a avut loc un accident de circulaţie în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare BC 27 JOK, proprietatea numitului M G J, accident produs din culpa conducătorului autoturismului asigurat la SC E conform poliţei de asigurare menţionate anterior, motiv pentru care SC E a achitat în dosarul de daună EJ 77986 despăgubiri în cuantum de 2.492 lei pentru repararea autoturismului cu nr. de înmatriculare IS 10 CDR implicat în accident.

In conformitate cu dispoziţiile art. 4.1.7 şi art. 5.4 din contract, în această situaţie, având în vedere că agentul care a încheiat poliţa de asigurare nu a depus în caseria reclamantei suma încasată reprezentând prima de asigurare şi care în speţă este în cuantum de 365 lei, reclamanta are dreptul de a recupera de la agentul de asigurare, atât suma reprezentând prima de asigurare, cu penalităţile aferente, calculate în procent de 1% pe fiecare zi de întârziere la plată cât şi suma plătită cu titlu de despăgubiri în temeiul poliţie de asigurare.

Reclamanta susţine că pârâtul este cel care a încheiat poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria DV nr.3000258807 întrucât numele acestuia apare pe poliţă, astfel că răspunderea acestuia este atrenată în temeiul dispoziţiilor contractuale invocate.

 

Pârâtul susţine că el nu a încheiat această poliţă întrucât el nu avea dreptul de a emite poliţe în format electronic, nefiidu-i atribuit un username şi o parolă el completând doar poliţe de asigurare înmânate de reclamantă şi care sunt evident completate prin scriere olografă; că seria şi numărul poliţei de asigurare şi numărul chitanţei care figurează în poliţa de asigurare nu i-au fost atribuite de reclamantă.

Analizând susţinerile părţilor instanţa constată sub un prim aspect că poliţa de asigurare este emisă în format electronic şi nu poartă semnătura agentului de asigurare emitent.

Din contractul de agent de asigurare încheiat între reclamantă şi pârât (art.5.1) rezultă că imprimatele cu regim special-poliţe de asigurare şi chitanţiere, vor fi preluate de agent de la asigurător numai pe bază de proces verbal de predare-primire. Pârâtul a făcut dovada preluării de la reclamantă a unor astfel de imprimate cu regim special prin depunerea la dosarul cauzei-filele 79 şi 81 a protocoalelor de predare primire nr.534017 şi nr.534020.

In contractul dintre părţi nu există reglementată posibilitatea pentru pârât-agentul de asigurare de a emite poliţe de asigurare în format electronic, iar reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâtului i-a fost conferit acest drept la momentul încheierii contractului sau ulterior prin atribuirea unui username şi a unei parole care să-i confere accesul la sistemul informatic prin care pot fi emise electronic astfel de poliţe.

Ori, poliţa de asigurare pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile este o poliţă emisă electronic.

Reclamanta nu a făcut nici dovada predării de către pârât a acestei poliţe de asigurare, pe bază de borderou, conform art. 4.7.

Prin urmare, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul a avut posibilitatea de a emite această poliţă de asigurare şi a emis această poliţă, simpla menţionare a numelui pârâtului pe poliţa de asigurare nefiind o dovadă suficientă în acest sens.

Neemiterea de către pârât a acestei poliţe de asigurare este susţinută şi de martorul M G J, care a încheiat această poliţă de asigurare, audiat de instanţă la termenul din 16.04.2013.

De asemenea instanţa nu poate reţine nici ipoteza susţinută de reclamantă prin precizările de la fila 88 dosar, că pârâtul ar fi putut dezvălui unei alte persoane username-ul şi parola ce i-au fost atribuite pentru a avea posibilitatea emiterii de poliţe de asigurare şi în format electronic atâta timp cât nu s-a făcut dovada că pârâtului i-a fost atribuit acest drept.

Prin urmare, reţinând că în cauză reclamanta nu a făcut dovada emiterii de către pârât a acestei poliţe de asigurare sau a emiterii poliţei de către o altă persoană cu acordul pârâtului care i-a furnizat acestei persoane datele confidenţiale, nefiind făcută implicit dovada nerespectării de către pârât a dispoziţiilor art. 4.7 din contract care antrenează răspunderea sa contractuală, instanţa va respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată.