Plangere contraventionala

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA O N E Ş T I

JUDEŢUL B A CĂ U

Dosar nr. 263/270/2013 plângere contravenţională

Înreg. la  17.01.2013 

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1005

Şedinţa publică din data de  21.03.2013

Completul de judecată compus din:

Preşedinte – ---

Grefier  - ---

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile  promovate de petentul --- în contradictoriu cu intimatul ---, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns petentul, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare nelegal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă,  care învederează;

- cauza are ca obiect „plângere contravenţională” ,

- prin serviciul registratură al instanţei s-a depus de către petent precizări, întrebări şi răspunsuri,

- prin serviciul registratură al instanţei s-a depus de către IPJ Bacău precizări

- stadiul procesual fond, după care:

Petentul--este identificat cu CI seria ---

Instanţa pune în discuţie probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză.

Petentul având cuvântul arată  că  nu există martori pentru nici una din părţi.

Instanţa face cunoscut părţii prezente ce presupune administrarea unui probatoriu şi în ce pot consta aceste probe şi constată că petentul nu solicită administrarea probei cu expertiza tehnică auto.

În  temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la doar apreciind-o concludentă şi utilă soluţionări cauzei.

Instanţa solicită precizări petentului în sensul de a motiva de ce autoturismul a fost lovit  numai în partea dreaptă.

Petentul având cuvântul arată că  el a vrut să intre în parcare cu faţa.

La solicitarea instanţei petentul precizează că a vrut să dea cu maşina în marşarier deoarece a vrut să-l avertizeze pe celălalt conducător auto despre intenţia sa.

Nemaifiind cereri de formulat excepţii de invocat ori probe e administrat instanţa apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Petentul având cuvântul arată că a vrut să facă o înţelegere amiabilă cu cealaltă parte  şi depune constatare  amiabilă la dosar. În momentul în care a văzut că nu poate face înţelegere amiabilă şi îi era şi rău  a plecat acasă de la locul incidentului, după care a dat telefon la Poliţie şi a vorbit cu ofiţerul de serviciu şi a anunţat accidentul. Mai târziu nu a mai vrut să facă înţelegere amiabilă deoarece nu a avut cu cine. Solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenţie.

Dezbaterile fiind încheiate instanţa lasă cauza în pronunţare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând,

Asupra  cauei civile de faţă constată următoarele.

Prin plângerea înregistrată sub nr. 263/2013, petentul ---în contradictoriu cu ---a solicitat anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ---

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit Legii nr. 146/1997, OG nr. 2/2001.

In motivare petentul arată că în data de 20.12.2012, în jurul orelor 18 se afla cu autoturismul pe str. Trotuşului din localitatea Oneşti în faţa supermarket-ului Penny şi intenţiona să parcheze în parcarea mică de lângă str. Trotuşului.

Petentul a precizat că a observat în oglinzile retrovizoare, că din spate se apropia un alt autoturism şi a băgat în marşarier pentru a fi observat în condiţii de ninsoare, vizibilitate redusă şi stradă îngheţată, însă a fost lovit uşor de acest autovehicul care nu a suferit avarii vizibile, în timp ce autoturismului său i-a fost spartă tripla dreaptă spate.

În continuare se arată că situaţia de fapt reţinută de organul constatator nu corespunde realităţii întrucât vinovat de producerea accidentului a fost celălalt şofer, nu există nici o probă cu privire la dinamica producerii accidentului.

Totodată petentul a menţionat că a anunţat telefonic organele de poliţie cu privire la producerea accidentului, având o discuţie în acest sens şi cu brokerul de asigurări.

În dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Plângerea contravenţională pendinte a fost formulată în termenul prevăzut de lege, respectiv art. 34 din OG nr. 2/2001.

Petentul --- a fost sancţionat contravenţional pentru faptele prevăzute de art. 54 alin 1, art. 79 alin 1 lit. b din OUG nr. 195/2002 constând în faptul că în data de 20.12.2012 a condus autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare ---, efectuând manevra de mers înapoi pentru a se încadra ulterior cu faţa în parcarea de vis a vis de supermarketul Penny, nu s-a asigurat corespunzător intrând în coliziune cu autoturismul Renault cu număr de înmatriculare--- care oprise în spatele său totodată nu s-a prezentat la sediul poliţiei Oneşti pentru a anunţa evenimentul rutier şi nici nu a încheiat o constatare amiabilă de accident.

Examinând actul de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din punct de vedere al legalităţii acestuia, instanţa reţine că nu există nici un motiv de nulitate care să atragă sancţiunea anulării.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanţa reţine că situaţia de fapt reţinută de organul constatator corespunde realităţii şi probelor administrate în cauză.

Petentul a susţinut că vizibilitatea pe sectorul de drum era redusă ( ningea abundent) aşa încât “ a băgat în marşarier” pentru a fi observat de maşina din spate. În declaraţia de la fila 16 petentul afirma că “ eram oprit în dreptul supermarket-ului” pentru ca în răspunsul la întâmpinare de la fila 29 să declare “ eu am cuplat marşarierul pentru a fi mai vizibil şi nu pentru a efectua manevra de mers înapoi, dar observând în oglinzile retrovizoare apropierea prea repede a autoturismului --- de mine am continuat parcarea cu faţa prin virarea în loc la dreapta, moment în care am fost lovit ,deşi spun eu că mă putea depăşi fără probleme” .

Instanţa apreciază că raportat la avariile produse celor două autovehicule (menţionate în declaraţiile de la filele 16,17, autorizaţia de reparaţie, dinamica producerii accidentului a fost cea reţinută de agentul constatator şi descrisă şi de şoferul ---

Aşadar, petentul se afla staţionat pe str. Trotuşului, iar când a efectuat manevrele de mers înapoi, virat dreapta pentru a se încadra în parcarea de vis a vis de supermarket-ul Penny,  a intrat în coliziune cu autovehiculul aflat în spatele său, acesta fiind şi motivul pentru care avariile s-au produs în partea dreaptă a autovehiculului său, iar pentru autovehiculul ---în partea stângă. In acest sens se poate observa şi schiţa accidentului.

Dacă coliziunea s-ar fi produs în modalitatea descrisă de către petent, respectiv prin lovirea directă de către autovehiculul condus de ---impactul s-ar fi produs în partea din mijloc pentru autovehiculul condus de către petent şi eventual în partea din dreapta a celui de-al doilea autovehicul. Daca s-ar accepta dinamica producerii accidentului descrisă de către petent, avariile autovehiculului marca Renault nu ar fi trebuit în nici un mod să se încadreze pe partea stângă.

Dealtfel, petentul se contrazice inclusiv sub aspectul schiţelor depuse la dosarul cauzei ( fila 16 verso, fila 29), în ultima schiţă acesta indicând ca zonă de impact partea din dreapta a ambelor autovehicule. In condiţiile în care acesta, după efectuarea manevrei înapoi, a efectuat şi manevra de viraj dreapta este evident că impactul nu se putea produce tot în partea dreapta a celui de-al doilea autovehicul, deplasarea fiind pe diagonală faţă de autoturismul din spate (ca urmare a acestei manevre de mers spre dreapta).

Petentul a susţinut că cel de-al doilea autovehicul nu prezenta semne vizibile de avarii, aspect nedovedit dată fiind declaraţia şoferului ---, menţiunile din procesul verbal, raportul agentului constatator.

Raportat la dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine că petentul nu a respectat prevederile art. 122 din HG nr. 1391/2006.

Potrivit art. 122 din HG nr. 1391/2006 “Se interzice conducătorilor de vehicule să reducă brusc viteza ori să efectueze o oprire neaşteptată, fără motiv întemeiat.”

Astfel, acesta a susţinut că la momentul efectuării manevrei vizibilitatea era redusă, aşa încât avea obligaţia legală prevăzută de art. 128 alin 2 din HG nr. 1391/2006.

Art. 128 alin 2 din acelaşi act normativ statuează „În locurile în care mersul înapoi este permis, dar vizibilitatea în spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de cel puţin o persoană aflată în afara vehiculului.”

Pe de alta parte, tot petentul a menţionat că era oprit şi a cuplat marşarierul pentru a fi observat de şoferul din spate, şi nu pentru a efectua manevra de mers înapoi ( fila 29), însă legea rutieră prevede în art. 114 din HG nr. 1391/2006, obligaţia conducătorilor de autovehicule de a utiliza “luminile de întâlnire atunci când plouă torenţial, ninge abundent ori în alte condiţii care reduc vizibilitatea pe drum”, iar „luminile pentru mersul înapoi atunci când vehiculul este manevrat către înapoi”.

Împrejurarea că petentul ar fi anunţat telefonic organele de poliţie cu privire la evenimentul rutier ( aspect nedovedit întrucât listingul telefonic nu face dovada conţinutului convorbirii) nu prezintă relevanţă întrucât cerinţa legală prevăzută de art. 79 alin 2 lit. b din codul rutier este clară din acest punct de vedere şi impune prezentarea „ Conducătorilor de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale: la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.”

Faţă de considerentele anterior menţionate, instanţa va respinge ca nefondată plângerea contravenţională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE :

Respinge ca nefondată plângerea contravenţională  formulată împotriva procesului verbal de contravenţie seria -- de către petentul  -- în contradictoriu cu --

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 21.03.2013

P R E Ş E D I N T E , G R E F I E R ,

Domenii speta

Spete similare