Somatie de plata

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI - JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 898/270/2013

Înreg. 11.02.2013 - somaţie de plată -

SENTINŢA CIVILĂ nr. 1204

Şedinţa publică din data de 11.04.2013

Instanţa constituită din:

Preşedinte –

Grefier –

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe creditoarea ---, în contradictoriu cu debitorul ---, având ca obiect “somaţie de plată”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns consilier juridic Saulea Teodor Sebastian reprezentând societatea creditoare şi avocat Danale Angelica pentru debitor,  lipsă fiind debitorul.

Procedura de citare  este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că termenul a fost acordat pentru studiul întâmpinării, după care;

Potrivit dispoziţiilor art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei şi prevederile art. 2 din O.G. nr. 5/2001 raportat la art. 1 pct. 1, art. 5 şi art. 19 Cod procedură civilă, instanţa constată că Judecătoria Oneşti este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză, fiind instanţa de la sediul domiciliul debitorului.

Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian depune la dosar copii certificate conform cu originalul după factura BC108001949274 din data de 08.10.2010, extras de cont nr. 576/14.07.2012 şi după sentinţa civilă nr. 83 din 31.01.2013 a Tribunalului Bacău.

Întrebaţii fiind de către instanţă, reprezentanţii părţilor arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.

Instanţa acordă cuvântul pe cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, formulată de către debitor prin întâmpinare.

Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian solicită respingerea acestei cereri întrucât aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, acţiunea este îndreptată împotriva unei persoane fizice, iar legea insolvenţei se aplică în cazul societăţilor comerciale.

Avocat Danale Angelica solicită suspendarea de drept a cauzei întrucât se aplică dispoziţiile art. 36 din Legea 85/2006, cel care a fost chemat în judecată este administratorul unei societăţi comerciale.

Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian arată că la data de 01.11.2012 i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare a societăţii comerciale, însă acum doi ani, la data derulării relaţiilor comerciale, debitorul a garantat efectuarea plăţii în calitate de persoană fizică, nu de persoană juridică.

Avocat Danale Angelica arată că prin aceste susţineri reprezentantul societăţii creditoare i-a confirmat punctul de vedere în sensul că debitorul avea calitate de administrator al societăţii.

Instanţa constată că prevederile art. 36 din Legea 85/2006 se referă strict la cauzele privind societatea comercială şi, în consecinţă, urmează să respingă cererea de suspendare a judecării cauzei.

Instanţa acordă cuvântul asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a debitorului, invocată prin întâmpinare.

Avocat Danale Angelica arată că debitorul a invocat această excepţie întrucât calitatea de garant asumată prin art. 41 din Contract era legată de calitatea de administrator şi, în cazul în care se va dispune falimentul ar urma răspunderea personală a administratorului, în caz de management defectuos.

Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian solicită respingerea acestei excepţii ca nefondată, debitorul s-a angajat în nume personal să achite creanţa, prin a doua semnătură aplicată la finalul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi.

Avocat Danale Angelica arată că --- a semnat contractul în calitate de administrator al societăţii comerciale şi ca un garant al acoperirii debitului însă, având în vedere că s-a deschis procedura falimentului, creditoarea solicită recuperarea debitului îndreptându-se cu acţiunea împotriva debitorului ca administrator al unei societăţi comerciale şi nu a unei persoane fizice. Nu trebuie să se facă diferenţa între societatea comercială şi administratorul acelei societăţi.

Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian arată că atât din sentinţa civilă nr. 83/31.01.2013 cât şi din sentinţa civilă nr. 1338/01.11.2012 ale Tribunalului Bacău rezultă că s-a dispus intrarea debitoarei în faliment, în procedura simplificată ca urmare a faptului că debitorul nu a putut fi găsit.

În concluzie pe această excepţie, reprezentanta debitorului solicită admiterea excepţiei, iar reprezentantul societăţii creditoare solicită respingerea excepţiei.

Instanţa constată că la momentul la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare debitorul deţinea calitatea de administrator, calitate care nu a dispărut odată cu deschiderea falimentului, motiv pentru care urmează să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a debitorului.

Instanţa acordă cuvântul în probaţiune.

Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Avocat Danale Angelica solicită de asemenea administrarea probei cu înscrisurile depuse, însă arată că înscrisul depus de către reprezentantul societăţii creditoare la acest termen, respectiv factura  BC108001949274 din data de 08.10.2010, nu are susţinere după formularea întâmpinării.

La interpelarea instanţei reprezentantul creditoarei arată că debitul pretins în prezenta cauză, este inclus în suma pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei.

Nemaifiind formulate cereri noi, invocate alte excepţii ori probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului.

Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian solicită admiterea acţiunii şi obligarea debitorului la plata debitului principal la care se adaugă penalităţi de 0,28% pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului potrivit art. 31 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 406/19.05.2010 depus la dosar şi la cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar. Procedura insolvenţei a fost deschisă împotriva unei persoane juridice şi nu împotriva unei persoane fizice. Debitorul s-a angajat să achite debitul dacă persoana juridică nu-şi va putea executa obligaţia. Din prevederile art. 41 şi 42 ale contractului cadru reiese că vânzătorul se poate îndrepta şi împotriva persoanei fizice care a semnat separat în calitate de garant şi s-a angajat să plătească. Cu privire la durata contractului încheiat între părţi, potrivit art. 4 acesta a fost încheiat pe o perioadă de 12 luni, însă art. 5 din acelaşi contract prevede că acesta se va prelungi cu încă 12 luni în cazul în care niciuna din părţi nu îl denunţă în scris, nu există nici un act care să-l denunţe.

Cu privire la cele cinci facturi invocate ca lipsă, rezultă din fişa analitică aflată la fila 8 dosar, că patru din aceste facturi sunt pentru paleţi, iar una este de reducere. Aceşti paleţi se aflau în patrimoniul debitorului la data de 30.06.2012 când a fost emis extrasul de cont, debitul fiind însuşit de către debitor prin semnătură.

În concluzie, solicită admiterea acţiunii întrucât debitorul s-a angajat în nume propriu să execute obligaţia de a achita preţul.

Pe fondul cauzei, avocat Danale Angelica solicită respingerea acţiunii în primul rând faţă de momentul naşterii acestei obligaţii. Judecătorul, pentru a pronunţa o hotărâre trebuie să aibă la îndemână acte, s-a spus că sunt facturi pentru paleţi, însă acestea nu se găsesc la dosar, ceea ce duce la concluzia că debitul nu este cert, lichid şi exigibil. Sunt prezentate 19 facturi. Creditoarea invocă ori tabelul, ori facturile? Facturile trebuie să fie valide din punct de vedere legal, respectiv să fie semnate şi ştampilate de către cumpărător. Toate facturile ar fi trebuit să poarte semnătura administratorului însă, în afară de una, niciuna nu poartă această semnătură. Nu sunt destule elemente pentru ca instanţă să poată pronunţa o hotărâre. S-a spus că s-a deschis procedura simplificată a falimentului, şi nu trebuie să se meargă separat. Solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanţa nr. 17 din 18.03.2013 pentru suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.

Instanţa solicită reprezentanţilor părţilor să pună concluzii şi pe prevederile art. 41 – 42 din contract.

Avocat Danale Angelica arată că aceste prevederi sunt obligatorii, însă a semnat acest contract în calitate de administrator al societăţii comerciale şi nu în calitate de persoană fizică, în calitate de administrator unic are răspundere limitată.

Referitor la durata contractului, data deschiderii insolvenţei echivalează cu încetarea contractului.

Consilier juridic Saulea Sebastian, referitor la prevederile art. 41 – 42 din contract, arată că prin semnarea separată, debitorul trebuie să achite debitul în calitate de persoană fizică. Referitor la faptul că debitul nu ar fi cert, lichid şi exigibil, arată că marfa a fost livrată la diferite puncte de lucru, toate sumele sunt înscrise în tabelul depus la dosar, facturile sunt însuşite de către debitor prin semnarea şi ştampilarea extrasului de cont.

În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.02.2013 sub nr. 898/270/2013, creditoarea --- a solicitat în contradictoriu cu debitorul ---, emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată cu privire la suma de: 23.237,88 lei reprezentând debit principal şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi de întârziere, până la plata integrală a debitului. De asemenea, a solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 19.05.2010 a încheiat cu ---, Contractul nr.406 şi în baza acestuia i-a livrat mărfuri în valoare de 24.133,5 lei, din care s-a achitat suma de 859,62 lei, rămânând un rest neachitat de 23.237,88 lei.

Conform art.20 din contract, plata mărfurilor urma să fie făcută în termen de 30 zile de la emiterea facturii, iar în caz de întârziere societatea s-a obligat să achite penalităţi de 0,28% pe zi din valoarea facturii. Totodată, prin art. 41 şi art. 42 din Contract, părţile au convenit că administratorul şi asociaţii cumpărătorului, în calitate de garanţi, se obligă să execute obligaţia cumpărătorului, dacă acesta nu şi-o execută, renunţând astfel la beneficiul de diviziune şi de discuţiune.

Creditoarea a mai precizat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de OG 5/2001 privind somaţia de plată, creanţa pretinsă având caracter cert, lichid şi exigibil.

În drept, au fost invocate prevederile OG 5/2001.

În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: contractul nr.406 din 19.05.2010 (filele 5-8), fişa client (fila 8), facturi (filele 9-27).

Cererea a fost legal timbrată conform art.3, lit.o? din Legea 146/1997 cu taxă de timbru în valoare de 39 lei şi timbru judiciar de o,3 lei.

La data de 21.03.2013 debitorul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat suspendarea cauzei în baza art.36 din Legea 85/2006, a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a debitorului, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de OG 5/2001. De asemenea, a solicitat obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la cererea de suspendarea a cauzei în baza art.36 din Legea 85/2006, debitorul a arătat că prin sentinţa civilă nr.1338/2012 s-a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva ---, ocazie cu care i-a fost ridicat dreptul de administrare, prin urmare la data introducerii somaţiei de plată pe rolul instanţei (februarie 2013), nu mai avea calitatea de administrator.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a debitorului, s-a arătat că calitatea de garant asumată prin art. 41 din Contract este legată de calitatea de administrator, iar în situaţia în care se va dispune falimentul poate fi angajată răspunderea personală a administratorului, pentru management defectuos.

Pe fondul cauzei, debitorul a arătat că facturile pentru care se pretinde plata au fost emise în perioada 07.10.2010 - 16.06.2011, deşi contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 12 luni.

S-a mai arătat că, deşi creditoarea pretinde plata a 24 de facturi, debitului i-au fost comunicate doar 19 facturi, iar două dintre facturile ce i-au fost comunicate nici măcar nu se regăsesc în tabelul anexat cererii de chemare în judecata (facturile BC..380 SI BC….359). Totodată, au fost depuse la dosar facturi nesemnate de către debitor, în valoare de 11.469,36 lei, precum şi facturi care nu poartă nici semnătura şi nici ştampila ---

În drept debitorul a invocat prevederile OG 5/2001, art.36 din Legea 85/2006, art. 1270 pct.1 C.civ.

În probaţiune debitorul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, şi a depus la dosar: sentinţa civila nr.1338 din 01.11.2012 (filele 40-41).

La termenul din 28.02.2013 instanţa a amânat judecarea cauzei pentru ca debitorul să-şi angajeze apărător şi să-şi pregătească apărarea.

La termenul din 21.03.2013 instanţa a amânat judecarea cauzei pentru a se comunica întâmpinarea către creditoare.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind concludentă, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoarea --- şi debitorii ---, în calitate de cumpărător şi ---, în calitate de administrator garant, s-au derulat raporturi contractuale concretizate în Contractul nr.406 din 19.05.2010 (filele 5-7).

Prin convenţia sus menţionată, creditoarea s-a obligat să onoreze comenzile ferme ale cumpărătoarei, şi debitorii s-au obligat să plătească preţul produselor cumpărate, iar în caz de întârziere, să plătească penalităţi de 0,28% pe zi de întârziere, din valoarea facturii neachitate, până la plata integrală a debitului.

Totodată, prin art. 41 şi art.42 din contract, părţile au convenit că administratorul şi asociaţii cumpărătorului, în calitate de garanţi se obligă să execute obligaţia cumpărătorului, dacă acesta nu şi-o execută; iar în caz de neexecutare, vânzătorul va avea dreptul să urmărească pe oricare dintre garanţi, fără posibilitatea invocării beneficiului de diviziune ori de discuţiune.

În drept, somaţia de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor în pretenţii, prin care se tinde la obţinerea cu celeritate a unui titlu executoriu. În temeiul art. 1 din O.G. nr.5/2001, condiţiile ce trebuie întrunite în mod cumulativ pentru a putea fi admisă cererea privind somaţia de plată sunt:  existenţa obligaţiei debitoarei de a plăti o sumă de bani care să rezulte dintr-un contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris care să ateste drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii,  precum şi existenţa unei creanţe corelative certe, lichide şi exigibile.

Examinând cererea creditoarei cu privire la obligarea debitorului la plata debitului principal de 23.237,88 lei instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte prima condiţie pentru emiterea somaţiei de plată, ce presupune ca obligaţia debitoarei să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau alt înscris însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege, instanţa constată că între părţi s-a încheiat Contractul nr.406 din 19.05.2010 (filele 5-7), având ca obiect vânzarea de materiale de construcţie către debitori.

În al doilea rând, reţine instanţa, este vorba despre o creanţă constând într-o sumă de bani, respectiv contravaloarea facturilor fiscale indicate în fişa client (fila 8).

În al treilea rând, instanţa reţine că în temeiul art. 379 alin.3 C.pr.civ, este certă acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Conform art. 46 din C.com, obligaţiile comerciale se probează, printre alte mijloace de probă, cu facturi acceptate şi cu acte sub semnătura privată. Din acest punct de vedere, contractul depus la dosar de către creditoare este un înscris sub semnătură privată şi, în măsura în care este însuşit de părţi are forţă juridică obligatorie, acestea fiind ţinute să-şi respecte întocmai obligaţiile asumate.

În cauză, creditoarea şi-a asumat în mod ferm obligaţia de a onora comenzile ---, iar aceasta şi-a asumat obligaţia de a efectua plata facturilor la termen. Totodată, prin art.41 şi art.42 din Contract, debitorul ---, s-a obligat prin semnătură separată în calitate de administrator garant că va executa obligaţia cumpărătoarei ---, dacă aceasta nu şi-o execută la termen, renunţând astfel la beneficiul de diviziune şi de discuţiune.

Obligându-se astfel, debitorul --- s-a angajat în calitate de fidejusor; fidejusiunea este un contract prin care o persoană numită fidejusor, se obligă faţă de  creditorul altei persoane să execute obligaţia celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa.

Din prisma calităţii părţilor, prezentul raport juridic este unul comercial, astfel că vor fi incidente prevederile referitoare la fidejusiune din Codului comercial, în vigoare la data naşterii raportului juridic. În acest sens, în art. 42 din Codul comercial se prevede că „ În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte, afara de stipulaţie contrarie. Această presumpţiune există şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţiune comercială”.

Prin urmare, în baza legii debitorul în calitate de fidejusor comercial este  obligat în solidar cu cel pentru care garantează, fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile legal din materia solidarităţii.

Conform art. 1039 C.civ de la 1864, în vigoare la data naşterii raportului juridic „Obligaţia este solidară din partea debitorilor, când toţi s-au obligat la acelaşi lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, şi că plata făcută de unul din debitori liberează şi de ceilalţi faţă de creditor”. Efectul principal al solidarităţii pasive este acela că fiecare debitor în parte poate fi urmărit de creditor pentru totalitatea datoriei care alcătuieşte obiectul obligaţiei. De asemenea, potrivit art. 1043 C.com  „Acţiunea intentată contra unui din debitori nu opreşte pe creditor de a exercita asemenea acţiune şi contra celorlalţi debitori”. În mod constant în practica judiciară s-a arătat că urmărirea altui codebitor solidar poate fi împiedicată numai dacă s-a făcut plata integrală a întregii datorii, ceea ce nu este cazul în situaţia în care creditoarea a introdus mai multe acţiuni în justiţie în vederea recuperării creanţei sale. Doar prin introducerea unei acţiuni în justiţie pentru plata creanţei nu se poate prezuma  îndestularea creditorului.

Pentru motivele mai sus indicate instanţa nu poate primi susţinerea debitorului, în sensul că deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată împotriva cumpărătoarei ---, la cererea creditoarei, împiedica urmărirea în paralel şi a debitorului din prezenta cauză. Lega însăşi prevede în art.1052 din C.civ că codebitorul care a fost obligat la plata întregii datorii către creditor este îndreptăţit să se întoarcă împotriva celorlalţi codebitori solidari şi să le pretindă tot ce a plătit peste partea lui.

În plus, la momentul încheierii contractului nr. 406, debitorul avea calitatea de administrator al ---, şi chiar dacă ulterior, odată cu deschiderea procedurii reglementate de Legea 85/2005 i-a fost ridicat dreptul de administrare acest fapt nu se răsfrânge asupra validităţii contractului, cu atât mai mult cu cât facturile au fost emise în perioada 2010-2011 când debitorul avea calitatea de administrator cu puteri depline.

Există totuşi la dosarul cauzei două facturi care nu au fost asumate prin semnătură şi ştampilă, anume factura nr.BC108002004656 din 27.10.2010 (fila 18) şi factura nr. BC 10800194274 din 08.10.2010 (fila 45), prin urmare nefiind însuşite nici expres şi nici tacit, sumele cuprinse în acestea nu au caracter cert.

De asemenea, o serie de facturi dintre cele menţionate în Fişa client (fila 8), nu au fost depuse la dosarul cauzei, astfel facturile nr. BC108001946361, nr.BC108001949274, nr.BC108001985411, nr.BC108002005545, nr.BC108002046524, nr.BC109500405039, nefiind depuse la dosar, instanţa nu poate verifica dacă au fost asumate, prin urmare nici sumele cuprinse în acestea nu au caracter cert.

Afirmaţia debitorului conform cărora doar una dintre facturi a fost asumată prin semnătură de către administratorul societăţii, nu este susţinută de materialul probator administrat în cauză, cu excepţia facturilor sus menţionate celelalte facturi depuse la dosar sunt semnate şi ştampilate. Iar în situaţia în care semnătura nu îi aparţine administratorului, aceasta este o problemă care ar fi trebuit rezolvată la nivelul societăţii atunci când facturile au fost înscrise în contabilitate.

Cu privire la extrasul de cont din data de 30.06.2012 (fila 46), în valoare de 24.737,88, confirmat prin semnătură de către ---, instanţa reţine că suma confirmată nu este identică cu suma pretinsă în prezenta cauza, şi nici nu cuprinde elemente din care să reiasă ce reprezintă suma facturată şi confirmată, aşadar vor fi considerate certe doar sumele pentru care s-a făcut dovada nemijlocita a asumării lor prin semnătură şi ştampilă.

În al patrulea rând, creanţa este lichidă, potrivit art. 379 alin. (4) C.proc.civ., cuantumul său fiind determinat cu ajutorul facturilor depuse la dosar (filele 9-27), centralizate în fişa client (fila 8).

În al cincilea rând, reţine instanţa, creanţa este exigibilă, prin raportare la dispoziţiile art.20 din Contract, care prevăd obligaţia debitoarei de a achita facturile emise de furnizor în termen de 30 zile de la emiterea facturii.

Având în vedere că debitorul nu au făcut nicio dovadă a plăţii şi că şi-a asumat obligaţia de a garanta şi a executa obligaţia asumată de ---, instanţa constată că s-a făcut dovada de către creditoare a unei creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva debitorului conform art. 1 din O.G. 5/2001, doar în ceea ce priveşte debitul de 20.8345,34 lei.

În consecinţă, instanţa urmează să admită în parte acest capăt de cerere şi să emită ordonanţa care să conţină somaţia de plată cu privire la suma de 20.835,34 lei, debitorul urmând să efectueze plata în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe.

În ceea ce priveşte cererea creditoarei cu privire la obligarea debitorului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi de întârziere instanţa reţine următoarele:

Clauza penală este o convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său. Prin urmare, clauza penală este un contract ce presupune exprimarea acordului de voinţă a părţilor în sensul stabilirii anticipate a prejudiciului cauzat creditorului şi are forţă juridică obligatorie faţă de acestea.

Conform cap. 9, art. 31 din Contractul încheiat între părţi, debitorii s-au obligat să plătească penalităţi de 0,28% pe zi de întârziere, din valoarea facturii neachitate, până la plata integrală a debitului. Iar prin art.41 şi art. 42, debitorul garant ---, s-a obligat să execute integral obligaţiile contractuale ale --- (debit principal şi penalităţi de întârziere), în cazul în care aceasta nu şi le va executa.

Aşadar, instanţa reţine că doar clauza penală pentru perioada dintre scadenţa fiecăreia dintre facturi şi data introducerii cererii de chemare în judecată, are caracter cert, lichid şi exigibil, respectiv, este certă, conform dispoziţiilor art. 379, alin. 3 C.pr.civ, întrucât rezultă din înscrisurile depuse la dosar – facturi (fila 19-27), centralizate în fişa client (fila 8), este lichidă, potrivit prevederilor art. 379, alin. 4 C.pr.civ, întrucât cuantumul creanţei este clar determinat, cu ajutorul facturilor şi a fişei client, de asemenea, creanţa este exigibilă, termenul de scadenţă fiind depăşit.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează să admită în parte şi acest capăt de cerere şi să emită ordonanţa care să conţină somaţia de plată cu privire penalităţile de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi, ce vor fi calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data introducerii acţiunii, 11.02.2013, debitorul urmând să efectueze plata în termen de 30 de zile de la data comunicării a prezentei ordonanţe.

Cu privire la solicitarea creditoarei privind obligarea debitorului la plata penalităţilor convenţionale de întârziere în continuare până la data îndeplinirii efective a obligaţiei de plată instanţa reţine următoarele:

Conform art.379, alin.3 C.pr.civ este certă creanţa a cărei „existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”, faţă de această prevedere legală se constată că suma pretinsă de creditoare în continuare, după pronunţarea prezentei hotărâri, nu are caracter cert, nefiind îndeplinită una din condiţiile impuse de lege pentru emiterea ordonanţei care să conţină somaţia de plată.

În consecinţă, instanţa urmează să respingă acest capăt de cerere.

De asemenea, dat fiind că debitorul a căzut în pretenţii, culpa sa procesuală fiind dovedită, instanţa, în temeiul art. 274 C.proc.civ., urmează să îl oblige pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,03 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (39 lei) şi timbru judiciar (0,30 lei).

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite în parte acţiunea formulată de creditoarea  ---, în contradictoriu cu debitorul ---

Somează pe debitorul --- să plătească creditoarei --- în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanţe suma de 20.835,34 lei reprezentând debit restant, precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi, de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data introducerii acţiunii, 11.02.2013.

Respinge capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata în continuare a penalităţilor de întârziere până la achitarea integrală a debitului.

Obligă pe debitor să plătească creditoarei suma de 39,03 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 11.04.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare