Plângere contravenţională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREŞTI

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR. 1698

Şedinţa publica  de la 12.02 2016

Instanţa constituita  din:

PREŞEDINTE - …

Grefier-  …

Pe rol judecarea cauzei civile  privind pe  petenta A.B. si pe intimata C.D., având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenţie.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in şedinţa publica de la data de  … fiind consemnate in încheierea de şedinţa de la acea data, parte integranta din prezenta si când, instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amant pronunţarea pentru azi, …, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de … sub nr. …/301/2015, petenta A.B. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.D. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ... nr. .../... și, în subsidiar, aplicarea amenzii minime, în raport cu circumstanţele de fapt.

În motivarea cererii, petena a susținut că fapta contravenţională nu există, arătând că pe imobilul din str. … a fost afişată o somaţie, fără dată, care nu menţiona proprietarul, cu invitaţia de prezentare la sediul Poliţiei Locale Sector 3, motivat de constatarea că ar fi menţinut organizarea de şantier pe domeniul public, iar ulterior, în data de ... a fost încheiat procesul-verbal supus judecăţii.

Petenta susține că procesul-verbal nu conține o descriere corespunzătoare a faptei, arătând că la descrierea faptei contravenţionale ar fi trebuit să se regăsească în concret, elementele care l-au determinat pe agentul constatator să aprecieze că fapta constituie contravenţie, în timp ce din conţinutul autorizaţiei nr. … nu rezultă un termen în care trebuia să fie desfiinţată organizarea de şantier. Petenta învederează că a cumpărat imobilul de la E.F., societate în insolvenţă iar autorizaţia nr. … s-a eliberat pentru finalizarea lucrărilor şi întocmirea procesului-verbal de recepţie. De asemenea, susține că agentul constatator ar fi trebuit să indice care era termenul din autorizaţie depăşit la data constatării sau data terminării lucrărilor, pentru a deveni aplicabilă contravenţia de la art. 26 alin. 1 lit. d din Legea nr. 50/1991, apreciind că fapta sancţionată nu îndeplineşte elementele constitutive ale contravenţiei indicate.

Petenta mai arată că modalitatea încheierii procesului-verbal nu a respectat dreptul la apărare al contravenientului în contextul în care actul constatator a fost încheiat la sediul unităţii din care face parte agentul constatator, în lipsa unui reprezentant din partea A.B. și în lipsa unui martor asistent.

Petenta apreciază că inexistenţa unui martor care să confirme realitatea constatării, coroborata cu lipsa băncii la încheierea procesului-verbal şi cu aplicarea amenzii la jumătate din maxim, deşi nu se precizează detalii care să conducă la o astfel de individualizare a sancţiunii, tind mai degrabă să dovedească un abuz al agentului constatator.

Raportat la sancțiunea aplicată, petenta arată că aplicarea amenzii în cuantum de jumătate din maximul prevăzut de actul normativ sancţionator nu este o măsură justificată şi proporţională cu scopul reglementării şi sancţiunii fapt pentru care solicită instanţei reindividualizarea sancţiunii şi aplicarea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege.

În drept, petenta a invocat dispozițiile Legii nr. 50/1991 și ale O.G. nr. 2/2001.

În susținerea plângerii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 8-13).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform ordinului de plată nr. … (fila 7).

La data de …, intimata C.D. a formulat întâmpinare (fila 21) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a arătat că în urma controlului efectuat la data de 04.03.2015,în str. … a constatat o împrejmuire degradată cu rol de organizare şantier, iar în incinta acesteia se aflau alte construcţii provizorii, respectiv containere, o baracă şi alte materiale de construcţii. La intrare se afla un panou de informare, pe care erau menţionate datele de identificare ale beneficiarului, executantului, autorizaţia de construire şi termenul de execuţie al lucrări, termen care era expirat.

Intimata învederează că, având în vedere faptul că, autorizaţia de construire în baza căreia se realizaseră lucrările era emisă în anul 2007, cu termen de realizare 24 de luni, agentul constatator a întocmit somaţia nr. 116 cu termen de prezentare 05.03.2015, pe care a înmânat-o pe bază de semnătură numitului G.H., agent de pază, și au fost efectuate planşe foto la fața locului.

Intimata mai arată că la data de 05.03.2015, la sediul său s-a prezentat numitul I.J., împuternicit al petentei, care a prezentat mai multe documente doveditoare a proprietăţii imobilului, ocazie cu care, comparând planul cadastral prezentat de către petentă cu situaţia concretă din teren s-a constatat faptul că, organizarea de şantier care a deservit executarea lucrărilor în baza autorizaţiilor încalcă domeniul public, petenta neputând prezenta acordul de ocupare a domeniul public si nici taxa de ocupare a acestuia. La data de 05.03.2015, agentul constatator a întocmit o Notă de Constatare cu cele constatate la faţa locului, cu documentele prezentate de către împuternicitul petentei, precum şi cu concluzia controlului, notă pe care împuternicitul petentei a refuzat să o semneze.

Intimata precizează că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit pentru menţinerea organizării de şantier neautorizat, după expirarea autorizaţiei de construire nr. …/22.06.2007 şi a autorizaţiei de construire nr. …/17.05.2010, ocupând astfel domeniul public cu împrejmuire, containere, barăci şi alte materiale de construcţii.

Intimata apreciază că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din OG nr. 2/2001 iar criticile de nelegalitate ale procesului verbal, formulate de petentă, nu atrag nulitatea absolută a acestuia. Totodată precizează că fapta contravenţională este descrisă suficient de clar astfel încât instanţa, dar şi petenta să poată identifica toatei împrejurările în care s-a produs fapta.

Intimata mai susține că la data constatării, organizarea de şantier era neautorizată din punct de vedere al disciplinei în construcţii chiar dacă pe Autorizaţia de Construire nr. …/17.05.2010 nu este menţionat un termen de desfiinţare a organizării de şantier, având în vedere că fapta contravenţională a fost constatată la data de 04.03.2015, coroborat cu materialul foto efectuat la faţa locului, în care se observă că construcţia era finalizată. organizarea de şantier a fost menţinută neautorizat de către petentă dc cu cel puţin un an înaintea constatării, având în vedere starea de insalubritate constatată la data de 02.04.2014 de către poliţiştii locali cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului pe terenul din str. …, fapt pentru care petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 2000 lei prin procesul verbal seria … nr. …/…, sancţiune achitată şi necontestată de către petentă, fapt care duce la concluzia că organizarea de şantier era menţinută neautorizat.

Cu privire la lipsa martorului asistent, se arată că procesul verbal a fost întocmit la sediul intimatei, de faţă fiind doar colegi ai agentului constatator, care la rândul lor au calitatea de agenţi constatatori, iar raportat la sancțiunea contravențională, intimata apreciază că aceasta a fost corect individualizată, cu respectarea dispoziţiilor legale.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 205 C.pr.civ., dispoziţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, art. 14 alin. (2) din ORD nr. 839/2009.

În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 27-56) și a probei testimoniale cu martorul G.H.

La data de 25.09.2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare (fila 59) prin care susține că prin întâmpinare se recunoaşte că pe autorizaţia de construcţie nu a existat un termen-limită pentru desfiinţarea organizării de şantier, iar concluzia agentului constatator că autorizaţia era expirată nu a avut în vedere documentul legal care atesta încheierea lucrărilor, respectiv procesul-verbal de recepţie, astfel cum cere art. 37 alin. 2 din Lg. nr. 50/1991, lipsa documentului evocat neputând fi suplinită prin alte prezumţii ale intimatei.

Se mai precizează că refuzul semnării notei de constatare nu echivalează cu refuzul semnării procesului-verbal, iar finalizarea construcţiei se constată printr-un înscris, iar nu prin observarea vizuală de către un agent constatator. Lipsa dovezii recepţiei finale împiedică realizarea laturii obiective a pretinsei contravenţii, cu atât mai mult cu cât nici în autorizaţia de construcţie nu se prevedea expres un termen de finalizare a construcţiei. Totodată petenta arată că se opune încuviințării probei testimoniale solicitate de intimată deoarece această persoană nu a participat la încheierea actului contestat şi nu se menţionează ce elemente de fapt ar putea proba prin declaraţia sa.

La termenul din data de …, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri, iar pentru intimată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul G.H..

La termenul din data de …, intimata a precizat că înțelege să renunțe la proba testimonială solicitată.

La data de 17.12.2015, petenta a depus note scrise (fila 72), prin care a reluat argumentele dezvoltate anterior, invocând în plus depășirea competenței funcționale a agentului constatator, față de adresa Primăriei Sectorului 3 din care rezultă că terenul pretins ocupat fără drept aparține Municipiului București, nu sectorului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, instanţa reţine că prin procesul-verbal de contravenţie ... nr. ... (fila 8) încheiat la data ... de intimata C.D., petenta a fost sancţionat contravenţional în temeiul art. 26 alin. 1 lit. d din Legea nr. 50/1991 raportat art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, cu amenda contravenţională în cuantum de 5000 lei, dispunându-se totodată și sistarea tuturor lucrărilor de bază, desființarea organizării de șantier și eliberarea domeniului public.

În cuprinsul procesului-verbal s-a reţinut faptul că în urma controlului efectuat la data de 04.03.2015, ora 13:00 la sediul/șantierul din Str. …, s-a constatat că la șantierul de la adresa menționată au fost menținute, după expirarea termenului prevăzut în autorizație, construcțiile provizorii ce au deservit organizării de șantier, necesară lucrărilor de bază autorizate prin Autorizația de construire nr. …/2007 și prin Autorizația de construire nr. …/2010, constând în împrejmuire, containere, barăci și alte materiale de construcție, care depășesc limita de proprietate, ocupând domeniul public.

Procesul-verbal a fost întocmit la sediul intimatei, fiind semnat atât de către agentul constatator, cât și de organul care a aplicat amenda.

Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa unui reprezentant al petentei, consemnându-se că acesta nu este de față, precum și în lipsa unui martor asistent, motivat de faptul că nu există un martor dispus să semneze.

Actul constatator a fost comunicat petentei la data de 12.03.2015, așa cum rezultă din adresa nr. ... (fila 10) și din dovada de comunicare (fila 49).

În drept, situaţia pretinsă se subscrie regimului contravenţiilor fiind incidente dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 şi ale Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Potrivit art. 26 alin. 1 lit. d din Legea nr. 50/1991, constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: d) menţinerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizaţie sau după terminarea lucrărilor autorizate ori adaptarea în alte scopuri faţă de cele prevăzute în autorizaţie a construcţiilor, lucrărilor şi amenajărilor cu caracter provizoriu. Totodată, conform dispoziţiilor art. 26 alin. 2 din acelaşi act normativ, contravenţia menţionată anterior se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei.

Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constată şi din oficiu.

Analizând procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ... nr. ... din ... sub aspectul legalităţii sale, din perspectiva cauzelor de nulitate menţionate anterior, instanţa reţine că în raport cu acestea procesul-verbal este legal întocmit, cuprinzând numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, denumirea şi sediul contravenientei persoană juridică, fapta săvârşită, data săvârşirii faptei şi semnătura agentului constatator.

De asemenea, instanţa apreciază că fapta reţinută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerinţelor legale imperative.

Astfel, se precizează că fapta reținută în sarcina petentei constă în menținerea construcțiilor provizorii ce au deservit organizării de șantier constituită pentru efectuarea lucrărilor autorizate prin Autorizația de construire nr. …/2007 și prin Autorizația de construire nr. …/2010 după expirarea termenului stabilit prin autorizație. Totodată au fost descrise construcțiile despre care se face vorbire (împrejmuire, containere, barăci și alte materiale de construcție) precum și poziționarea acestora, menționându-se că acestea depășesc limita de proprietate, ocupând domeniul public.

În ceea ce privește competența agentului constatator, polițist local din cadrul C.D. de a constata fapta ce face obiectul procesului-verbal de contravenție seria ... nr. ... din ..., instanța reține că potrivit art. 27 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h)-l), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.

Astfel, instanța constată că pentru determinarea organului competent teritorial prezintă relevanță locul unde se află imobilul și nu proprietarul imobilului afectat prin nerespectarea dispozițiilor privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Deși conform adresei nr. …/…, terenurile ocupate de organizarea de șantier, secțiune din fostele imobile cu nr. … și nr. … de pe strada …, sunt în prezent proprietatea Municipiului București, acest aspect nu este de natură să atragă competența organelor municipale.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, în contextul în care fapta a fost săvârșită pe raza Sectorului 3 București, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit de un agentul competent să constate săvârșirea faptei.

În ceea ce privește întocmirea procesului-verbal în lipsa petentei sau a unui martor asistent, instanța reține că art. 19 recunoaște posibilitatea agentului constatator de a întocmi procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și în lipsa contravenientului, cu condiția de a face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor.

În prezenta cauză, instanța reține că încheierea procesului-verbal a presupus două etape distincte și anume întocmirea acestuia de organul constatator și aplicarea sancțiunii de către Primarul Sectorului 3, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 potrivit căruia procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale administraţiei publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază s-a săvârşit contravenţia.

În acest context, instanța apreciază că în mod obiectiv procesul-verbal nu a putut fi încheiat la data de … când petenta s-a prezentat la sediul intimatei. Totodată, instanța apreciază că lipsa reprezentantului petentei la momentul întocmiri procesului-verbal nu este de natură a-i produce o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actelor sancționatoare. În acest sens, instanța reține că aceasta a avut posibilitatea de a-și exprima propria poziție, la întâlnirea din data de …, și de asemenea, are posibilitatea de a invoca direct în fața instanței de judecată orice obiecțiuni și apărări pe care le-ar fi avut la acel moment, precum și posibilitatea de a solicita administrarea oricărui mijloc de probă în susținerea nevinovăției sale.

Petenta critică procesul-verbal de constatare și sancţionare a contravenţiei și din perspectiva lipsei semnăturii martorului asistent, susţinând că menţiunea făcut de agentul constatator cu privire la acest aspect nu este suficientă.

Instanţa reţine că, potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu este de faţă la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenţie, agentul constatator va face menţiune despre această împrejurare care trebuie confirmată de cel puţin un martor. Cu toate acestea, alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, stabilesc că nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator și că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Din datele consemnate în procesul-verbal de contravenţie rezultă că acesta a fost întocmit la data de ... la sediul C.D. fiind de față doar agenţi constatatori care nu pot semna în calitate de martor, acţionând în sensul stabilit de art. 19 din O.G. nr. 2/2001.

În plus, încălcarea art. 19 din O.G. nr. 2/2001, prin lipsa semnăturii martorului sau a unei menţiuni justificative a acesteia, poate atrage numai sancţiunea nulităţii relative a procesului-verbal de constatare și, conform dispoziţiilor art. 175 alin. 1 C.pr.civ. privind regimul nulităţii relative, anularea actului încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale ce atrag această sancţiune va interveni numai în cazul în care partea care o invocă probează producerea unei vătămări prin întocmirea astfel a actului, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În cazul de faţă petenta nu a probat nicio vătămare în acest sens, ea necontestând faptul că nu a fost de faţă la momentul întocmirii procesului-verbal, motiv pentru care nu se poate dispune sancţiunea anulării actului.

După verificarea legalităţii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa trebuie să procedeze la o analiză a temeiniciei acestuia.

În baza prezumţiei de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa, până la proba contrară, este obligată să considere ca fiind conforme cu realitatea toate menţiunile existente în acesta cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

 De asemenea, în hotărârea pronunţată în cauza Anghel împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, deşi orice sistem juridic cunoaşte prezumţiile de fapt şi de drept, prezumţii pe care Convenţia nu le împiedică din principiu, în materie penală, şi prin asimilare materie administrativă, instanţele trebuie să nu depăşească un anumit prag. Astfel, ele trebuie să includă aceste prezumţii în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei şi păstrând dreptul la apărare.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reţinută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzaţie în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce defineşte contravenţia, conform legislaţiei interne, şi natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzaţie în materie penală” are drept consecinţe incidenţa în respectiva cauză a prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură petentul şi a obligaţiei autorităţilor statului de a proba faptele reţinute în sarcina acestuia. Cu toate acestea, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În plus, potrivit dispoziţiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În prezenta cauză, instanţa apreciază că sancţiunea principală a amenzii contravenţionale în cuantum de 5000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenţie la regimul executării lucrărilor de construcție, este suficient de gravă pentru a determina instanţa să concluzioneze că faţă de petent a fost formulată o „acuzaţie în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Pe cale de consecinţă, prezumţia de nevinovăţie de care se bucură petenta, se impune cu forţă superioară.

Cu toate acestea, instanţa constată că prezentul proces-verbal a fost întocmit prin constatarea nemijlocită a faptei de către agentul constatator, după analizarea situației imobilului și a documentelor privitoare la construcție. Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenţie beneficiază de prezumţia de autenticitate şi veridicitate şi are forţă probantă prin el însuşi, revenind petentului sarcina de a proba netemeinicia situaţiei reţinute. Până la proba contrară, instanţa este obligată să considere ca fiind conforme cu realitatea toate menţiunile existente în procesul-verbal.

Pentru a i se oferi, însă, petentei garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de articolul 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, în cauză aceasta a avut posibilitatea să utilizeze orice mijloc de probă şi a fost administrată în concret proba cu înscrisuri.

Instanţa constată că, prin probele administrate, petenta nu a făcut dovada unei alte situaţii decât cea menţionată în procesul-verbal.

Astfel, instanța reține că petenta a fost somată (fila 27) să se prezinte la data de … la sediul intimatei pentru a prezenta, în vederea controlului, actul de identitate, actul de proprietate sau deținere a imobilului în cauză și schițele anexe, certificatul de urbanism, autorizația de construire și planurile anexă, autorizația de construire pentru organizarea de șantier, procesul-verbal de recepție a lucrărilor, dovada regularizării taxei de autorizare a construcției. Somația a fost înmânată la data de … agentului de pază G.H., acesta semnând de primire.

Conform notei de constatare din data de … (fila 46), împuternicitul petentei s-a prezentat la sediul intimatei la data stabilită, prezentând agentului constatator împuternicire, autorizațiile de construire nr. …/22.06.2007 și nr. …/17.05.2010, certificatul de urbanism …/01.06.2006, încheierea de intabulare nr. …, extras de carte funciară, contract de vânzare autentificat sub nr. …/…, certificat de înregistrare, CD.

Din documentele enumerate anterior a reieșit faptul că prin contractul de vânzare autentificat sub nr. …/… (fila 40), petenta a cumpărat imobilul situat în str. … compus din teren și construcția existentă pe acesta, edificată parțial în baza autorizației de construire nr. …/22.06.2007.

Prin autorizația de construire nr. …/22.06.2007 (fila 38), a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pentru imobil de birouri 2S+P+4E+5,6,7E retrase, etaj tehnic, împrejmuire teren, categoria de importanță C, Sc= … mp, Scd=… mp, Su=… mp, Hmax=… m, în vedere realizării imobilului descris.

Prin autorizația de construire nr. …/17.05.2010 (fila 11), a fost autorizată executarea lucrărilor de construire Categoria de importanță C, constând în finalizare lucrări de execuție, imobil de birouri 2S+P+4 E+5,6,7E retrase, etaj tehnic, Sc= … mp, Scd=… mp, Su=… mp, Hmax=… m. În cuprinsul autorizației s-a consemnat faptul că terenul în suprafață de … mp (… mp conform măsurătorilor cadastrale) se afla  în faza de finalizare a lucrărilor de construire autorizate cu AC nr. …/22.06.2007 și că, la acel moment, structura era executată în totalitate, închiderile, instalațiile interioare aferente și finisajele exterioare fiind realizate parțial. Lucrările care nu erau finalizate până la acea dată se constituiau din:  montaj tavane în spațiile de birouri, placaje cu piatra naturală la fațadă și la casa scării, placaje cu gresie și faianță la grupuri sanitare, montaj uși, zugrăveli la interior, montaj ascensoare, detectori de incendiu și a senzorilor pentru controlului accesului în imobil. Finalizarea lucrărilor era necesară în vederea întocmirii procesului-verbal de recepție a lucrărilor.

În rubricile privind durata de execuție a lucrărilor și termenul de valabilitate nu a fost indicată o dată particularizată. Cu toate acestea, instanța nu poate reține susținerile petentei privind inexistența unei durate de valabilitate a autorizației. În lipsa unei date concrete stabilite de emitentul autorizației de construire, mențiunile acesteia trebuie completate cu dispozițiile legale în materie.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991 executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel. Totodată, art. 2 din același act normativ stabilește că autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor, aceasta emițându-se în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.

În ceea ce privește valabilitatea autorizația de construire art. 7 din Legea nr. 50/1991 prevede că (5) autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire stabileşte o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările. În această situaţie, valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzute prin autorizaţie, în conformitate cu proiectul tehnic. (6) Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilităţii autorizaţiei, fiind necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire. În situaţia în care caracteristicile nu se schimbă faţă de autorizaţia iniţială, se va putea emite o nouă autorizaţie de construire, fără a fi necesar un nou certificat de urbanism. (7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), în cazul justificat în care lucrările de construcţii nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei cu cel puţin 15 zile înaintea expirării acesteia. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda o singură dată şi pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni. (8) Investitorul are obligaţia să înştiinţeze autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire, precum şi inspectoratul teritorial în construcţii asupra datei la care vor începe lucrările autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de începere a lucrărilor fără înştiinţare s-a făcut în termenul de valabilitate a autorizaţiei, data începerii lucrărilor se consideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizaţiei. [...] (14)Valabilitatea autorizaţiei se menţine în cazul schimbării investitorului, înaintea finalizării lucrărilor, cu condiţia respectării prevederilor acesteia şi a înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare.

Dispozițiile menționate anterior se completează cu cele cuprinse în art. 52 din Ordinul 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 conform cărora (1) Prin autorizaţia de construire/desfiinţare emitentul stabileşte şi înscrie în formular: a) termenul de valabilitate al autorizaţiei de construire/desfiinţare; b) durata de execuţie a lucrărilor. (2) Valabilitatea autorizaţiei de construire/desfiinţare se constituie din: a) intervalul de timp, de cel mult 12 luni de la data emiterii, în interiorul căruia solicitantul este obligat să înceapă lucrările autorizate; b) în cazul îndeplinirii condiţiei specificate la lit. a), începând cu data anunţată a începerii lucrărilor, valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzută prin autorizaţie. (3) Durata executării lucrărilor, care reprezintă timpul fizic maxim necesar pentru realizarea efectivă a lucrărilor de construcţii autorizate, se stabileşte de către emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare, pe baza datelor înscrise în cerere - respectiv în anexa la aceasta - conform prevederilor documentaţiei tehnice - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C. sau de desfiinţare - D.T.A.D., după caz. În funcţie de interesul public şi de gradul de complexitate al lucrărilor, emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare poate reduce durata executării lucrărilor faţă de cea solicitată prin documentaţie, cu consultarea investitorului/beneficiarului, managerului de proiect, proiectantului, sau consultantului, după caz. (4) În cazul schimbării investitorului pe parcursul executării şi înaintea finalizării lucrărilor, potrivit prevederilor art. 7 alin. (14) din Lege, valabilitatea autorizaţiei de construire/desfiinţare se menţine, cu condiţia respectării în continuare a prevederilor acesteia, precum şi a înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare. În această situaţie, autorizaţia împreună cu celelalte acte - avize, acorduri, documentaţii etc. -, care au stat la baza eliberării acesteia, aparţin de drept noului investitor (proprietar).

 Față de dispozițiile legale dezvoltate anterior, instanța reține că durata maximă de valabilitate a autorizației de construire este durata de execuție a lucrărilor stabilită de către emitentul autorizaţiei de construire în baza documentaţiei tehnice. De asemenea, lipsa unei mențiuni exprese cu privire la durata maximă de valabilitate echivalează cu aprobarea de către emitent a duratei de execuție stabilită prin documentația tehnică, care face parte integrantă din autorizația de construire.

În autorizația de construire nr. …/17.05.2010 se face mențiune expresă în sensul că documentația tehnică - D.T. (D.T.A.C. + D.T.O.E. sau D.T.A.D.), vizată spre neschimbare, împreună cu avizele și acordurile obținute, precum și actul administrativ al autorității competente pentru protecția mediului, face parte integrantă din prezenta autorizație.

În acest context, instanța reține că după verificarea documentației complete, agentul constatator a reținut că durata autorizației de construire nr. …/17.05.2010 a expirat, iar organizarea de șantier a fost menținută ulterior acestui moment. În consecință, revine sarcina petentei de a face proba contrară prin intermediul documentației tehnice aferente acestei autorizații.

Deși petentei i s-a oferit posibilitatea de a-și realiza o apărare efectivă, aceasta s-a limitat în a contesta faptul expirării duratei de valabilitate, fără proba în concret durata efectivă a acesteia.

De asemenea, instanța reține că finalizarea în concret a lucrărilor prevăzute în autorizație nu prezintă relevanță în cauză, în măsura în care fapta reținută în sarcina petentei s-a raportat la momentul expirării perioadei de valabilitate a autorizației și nu la momentul finalizării în concret a lucrărilor.

Nu în ultimul rând, instanța reține că potrivit adresei nr. …/07.04.2015, petenta a notificat intimata cu privire la finalizarea implementării măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. .../... pentru imobilul din București, str. …, proprietate a acesteia, măsuri de sistare a tuturor lucrărilor de bază, de desființare a organizării de șantier și de eliberare a domeniului public.

Or, în măsura în care ar autorizația de construire ar fi fost în continuare valabilă și lucrările nu ar fi fost finalizate, având în vedere și faptul că pe durata soluționării plângerii contravenționale executarea sancțiunilor și a măsurilor dispuse prin procesul-verbal se suspendă de drept, petenta nu ar fi procedat la desființarea organizării de șantier necesară realizării lucrărilor de construcție.

În consecinţă, instanţa constată că petenta nu a reuşit să răstoarne prezumţia de temeinicie şi veridicitate a celor consemnate de agentul constatator în procesul-verbal şi că în mod corect a fost angajată răspunderea contravenţională a acesteia.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancţiunii aplicate petentei constând în amendă în cuantum de 5000 lei.

Dispoziţiile art. 5 alin. 5 O.G. nr. 2/2001 stabilesc că sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite, iar conform dispoziţiilor art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, la aplicarea sancţiunii, trebuie să se ţină cont de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Instanţa reţine că sancţiunea aplicată prin procesul-verbal este justificată având în vedere că pericolul social al faptelor reţinute în sarcina petentei este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanţă deosebită, respectiv cele privind executarea lucrărilor de construcţii și respectarea autorizațiilor emise în acest scop.

Ca urmare a menținerii organizării de șantier după expirarea perioadei de valabilitate a autorizației de construire, petenta a ocupat fără drept spațiul aparținând domeniului public. Totodată instanța reține că deși autorizația de construire a fost emisă în anul 2010 strict pentru finalizarea lucrărilor de execuție, prin efectuarea unor finisaje interioare și exterioare, organizarea de șantier a fost menținută în acest scop pe o durată de aproximativ 5 ani, perioadă aproape dublă față de cea acoperită de autorizația nr. …/22.06.2007 eliberată pentru construirea propriu-zisă a imobilului respectiv.

Astfel, instanța apreciază că petenta a dat dovadă de o desconsiderare față de dispozițiile legale în materie, profitând de lipsa mențiunii exprese cu privire la valabilitatea autorizației de construire.

Ca atare, instanţa va considera operaţiunea de individualizare a sancţiunii aplicate ca fiind corect şi proporţional realizată în raport de fapta reţinută şi impactul acesteia asupra valorilor sociale protejate.

Totodată, instanţa reţine că legiuitorul a exclus în mod expres această categorie de contravenţii de la posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului, stabilind prin art. 6 din Legea nr. 50/1991 că în condiţiile prezentei legi nu se aplică sancţiunea avertisment.

Nu în ultimul rând, instanţa reţine că petentei i-a fost aplicată o amendă într-un cuantum  orientat spre minimul prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, instanţa consideră că scopul educativ, dar şi cel preventiv al sancţiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit prin procesul-verbal, în acest fel asigurându-se atât prevenţia generală, cât şi cea specială.

Faţă de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârşire a faptei, care să justifice reţinerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanţa nu poate reţine că în speţă s-ar impune reindividualizarea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate.

Având în vedere considerentele ce preced, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de către petenta A.B. (actuală Banca Transilvania S.A.) în contradictoriu cu intimata C.D. împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ... nr. ... din ....

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea contravenţională formulată de petenta A.B. în contradictoriu cu intimata C.D., împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ... nr. ... din ..., ca neîntemeiată.

Ia act că petenta îsi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi ….

PRESEDINTE, GREFIER,

… …

Red. Jud. …/Tehnored. Gref. …/… – 4 ex

Domenii speta

Spete similare