Cerere de recalculare a drepturilor de pensie, cu luarea în considerare a drepturilor băneşti primite suplimentar pentru depăşirea cantitativă şi calitativă a producţiei în perioada 1977-1989. Aplicarea principiului contributivității.

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă sub nr. 666/118/2016, reclamantul M A a solicitat în contradictoriu cu pârâta C J P X ca instanţa să dispună recalcularea drepturilor de pensie de care beneficiază, cu luarea în considerare a drepturilor băneşti primite suplimentar pentru depăşirea cantitativă şi calitativă a producţiei în perioada 1977-1989, după cum rezultă din adeverinţa nr. 3023/23.06.2010 emisă de S.C. F M S.A.

În motivare, reclamantul susţine că adeverinţa menţionată a fost depusă la dosarul de pensionare în vederea valorificării, însă a fost refuzată şi nu a fost fructificată la momentul emiterii deciziei nr. 462149/08.10.2015 privind acordarea pensiei anticipate parţial, motivându-se că aceste venituri suplimentare cu caracter permanent nu se iau în calcul, deoarece nu sunt prevăzute în mod expres în Anexa 15 la H.G. nr. 257/2011.

Reclamantul a învederat că decizia atacată încalcă principiul contributivităţii, potrivit cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice.

Veniturile obţinute în perioada mai sus menţionată au fost drepturi cu caracter permanent, pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale, astfel cum se atestă prin adeverinţa nr. 3023/23.06.2010 eliberată de S.C. F M S.A.

Reclamantul argumentează că art. 99 al. 1 din Legea nr. 57/1974 republicată  prevedea că în unităţile agricole de stat se aplica în mod generalizat forma de retribuire în acord global la nivel de secţie, sector de deservire, până la nivelul întreprinderii, inclusiv.

Reclamantul a solicitat ca drepturile de pensie recalculate să-i fie acordate începând cu data de 03.06.2015, întrucât adeverinţa în litigiu a fost depusă la organul teritorial de pensii la aceeaşi dată.

În drept, s-au invocat art. 517 al. 4 C. pr. civilă, art. 53 lit. f, art. 107 al. 3 din Legea nr. 263/2010, art. 96 al. 2 din Legea nr. 263/2010, art. 23 al. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000, art. 78 al. 4 din Legea nr. 19/2000, art. 1 al. 1 din Decretul nr. 389/1972, art. 4 al. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 4/2005, art. 12 din Legea nr. 57/1974 republicată.

În probaţiune, s-a solicitat administarea probei cu înscrisuri.

Au fost anexate decizia contestată, adeverinţa în litigiu, petiţie, adresa pârâtei nr. 250415/30.10.2015, carte de identitate, cupoane de pensie, carnet de muncă.

Pârâta C J P X nu a depus la dosar întâmpinare, însă a anexat note scrise, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Pârâta a arătat că reclamantul a solicitat înscrierea la pensie anticipată parţială prin cererea nr. 230631/03.06.2015.

Prin decizia nr. 462149/08.10.2015 emisă de pârâta C J P X, s-a admis cererea de înscriere la pensie anticipată părţială, dar nu au fost fructificate salariile majorate, întrucât aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 şi nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Pârâta susţine că în determinarea punctajului mediu anual au fost valorificate salariile tarifare din carnetul de muncă şi sporurile din documentele anexate cererii de pensionare.

În drept, s-au invocat Codul de procedură civilă, Legea nr. 263/2010.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâta a anexat copie a dosarului administrativ.

Acţiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

S.C. F M S.A. a depus la dosar o copie a dispoziţiei de plată prin care probează achitarea contribuţiilor de asigurări sociale.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine:

Prin decizia emisă de pârâta C J P X sub nr. 462149/08.10.2015, a fost respinsă cererea reclamantului de valorificare a datelor din adeverinţa nr. 3023/23.06.2010, cu motivarea că acestea nu constituie sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţie, iar prin adresa nr. 250415/30.10.2015 pârâta şi-a menţinut punctul de vedere.

Verificând înscrisurile existente în dosarul administrativ anexat de pârâta C T P X, instanţa constată că reclamantul s-a prevalat de adeverinţa nr. 3023/23.06.2010 emisă de S.C. F M S.A., existentă în dosarul administrativ.

În adeverinţa emisă de S.C. F M S.A. sub  nr. 3023/23.06.2010 există o menţiune expresă în sensul că s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Adeverinţa expune perioada în care reclamantul a primit drepturi de salarii majorate, cuvenite pentru depăşirea cantitativă şi calitativă a producţiei, calculate conform Legii nr. 57/1974, art. 95, art. 96 al. 3, art. 100 al. 1.

Pentru perioadele în care s-au realizat venituri pentru care s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale, sumele se impun a fi luate în calculul pensiei pe considerentul egalităţii şi contributivităţii ce guvernează stabilirea şi plata pensiilor de stat.

Prin Decizia nr. 19 din 17.10.2011, publicată în Monitorul Oficial nr.824/22.11.2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că, "(...) în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curţii Constituţionale, instanţelor judecătoreşti, în exercitarea deplinei jurisdicţii în fapt şi în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au "încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, acestea constituind probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii" . În partea finală a deciziei, se concluzionează că în condiţiile în care se constată de către instanţele investite cu cererea de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariate, reprezentând venituri suplimentare pentru muncă în acord, angajatorul a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariate suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuţia de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariate suplimentare obţinute de către salariaţi, aceste venituri vor fi valorificate la determinarea dreptului de pensie.

În temeiul Legii nr. 263/2010, principiul contributivităţii impune ca la calculul pensiei să fie luate în considerare toate sporurile pentru care s-a calculat şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, indiferent dacă acestea au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, atât timp cât dovada încasării lor, a plăţii contribuţiei individuale de asigurări sociale este atestată prin adeverinţă emisă de angajator.

În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 4/2005.

Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, sistemul public se organizează şi funcţionează având ca bază principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Acest principiu de bază este reluat în modul de calcul al drepturilor de pensie, art.96 alin.1 şi 2 din Legea nr.263/2010 statuând că, „(1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. (2) Punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică”.

Potrivit art. 12 şi următoarele şi art. 40 şi următoarele din Legea nr. 57/1974 a retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii, plata în acord, cât şi depăşirea planului pe secţie sunt, fie forme de salarizare, fie criterii în funcţie de care se stabileşte retribuţia tarifară majorată.

Potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, fondurile necesare plăţii pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuţiile pe care le plătesc angajatorii şi din sumele alocate de la bugetul de stat.

Contribuţia individuală de asigurări sociale a fost reglementată prin Decretul nr. 389/1972, care în art. 1 a prevăzut obligativitatea pentru angajator de a vărsa la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă.

Textul de lege instituie obligaţia vărsării la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuţiei asupra câştigului brut realizat de angajat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri.

Retribuţia tarifară micşorată sau majorată conform art. 40 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, obţinută pentru munca în acord global este inclusă în câştigul brut realizat de salariat, din care se reţine, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, o contribuţie de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin urmare, pentru aceste sume, angajatorul reclamantului a calculat şi a virat contribuţii de asigurări sociale, aspect confirmat prin adeverinţa în litigiu.

Reglementarea privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legile nr.19/2000 si nr.263/2010 a fost construită în jurul principiului contributivităţii, potrivit căruia orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare pentru care salariatul şi/sau angajatorul au achitat statului contribuţii de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.

Este de menţionat în acest sens şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în cauza Ana Maria Frimu s.a. impotriva României, prin care Curtea, deşi a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este şi cauza Constantin Abaluţă s.a. împotriva României).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocaţia de urgenţă (pentru care reclamantul plătise contribuţia specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, hotărârea în cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.

Jurisprudenţa C.E.D.O. a asimilat drepturi care decurg din politici sociale cu noţiunea de „bun” în sensul dispoziţiilor art.1 din Protocolul nr.1, în sensul că o reducere substanţială a nivelului pensiei este considerată ca afectând substanţa dreptului de proprietate atunci când persoana a plătit cotizaţiile obligatorii, a îndeplinit condiţiile cerute de legea internă la data respectivă, existând o relaţie directă între totalul cotizaţiilor vărsate în decursul vieţii şi dreptul de a beneficia obligatoriu de o fracţiune din patrimoniul de pensii.

Prin Decizia nr. 872/25 iunie 2010 a Curţii Constituţionale s-a statuat că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să cotizeze la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat.

Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să-i plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate.

Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate contribuţiile vărsate de către acesta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii şi de a asigura mijloacele de subzistenţă a celor care au dobândit acest drept în condiţiile legii. Astfel, statul are obligaţia pozitivă de a lua absolut toate măsurile necesare realizării acestei finalităţi şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita în vreun fel dreptul la asigurări sociale.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 5/20 septembrie 2010, a admis recursul în interesul legii, în sensul că în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e, art.78 şi art. 164 alin. 1 şi 2 din Legea nr.19/2000 şi art.1 şi 2 din O.G. nr. 4/2005, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art.1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.1546/1952 se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.

Instanţa de judecată este suverană în a aprecia şi a interpreta dispoziţiile legale în materia dreptului la pensie, printr-o corelare corespunzătoare a textelor prevăzute de lege, în conformitate cu jurisprudenţa constatată a instanţelor judecătoreşti, precum şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente, văzând art. 149 şi urm. din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, instanţa urmează a admite acţiunea reclamantului şi va dispune anularea deciziei nr. 462149/08.10.2015.

Pe cale de consecinţă, instanţa va obliga pârâta C T P X să emită reclamantului o nouă decizie privind acordarea pensiei anticipate parţiale, cu luarea în considerare a drepturilor de salarii majorate, cuvenite pentru depăşirea cantitativă şi calitativă a producţiei din adeverinţa nr, 3023/23.06.2010 emisă de S.C. F M S.A.

Instanţa va obliga pârâta către reclamant a diferenţelor de drepturi de pensie, începând cu data de 03.06.2015 şi până la emiterea noii decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamantul M A domiciliat în X, in contradictoriu cu pârâta C J P X cu sediul in X.

Anulează decizia pârâtei nr. 462149/08.10.2015.

Obligă pârâta să emită reclamantului o nouă decizie privind acordarea pensiei anticipate parţiale, cu luarea în considerare a drepturilor de salarii majorate, cuvenite pentru depăşirea cantitativă şi calitativă a producţiei din adeverinţa nr. 3023/23.06.2010 emisă de S.C. F M S.A.

Obligă pârâta la plata către reclamant a diferenţelor de drepturi de pensie, începând cu data de 03.06.2015 şi până la emiterea noii decizii.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Constanţa

Pronunțată in ședință publică, azi  05 septembrie  2016.

Domenii speta

Spete similare