Fond funciar

Prin cererea formulată la data de 14.12.2016, înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. …/207/2016 reclamantul E.G. a chemat în judecată pe pârâţii P.A., Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, de pe lângă Primăria Orasului Drăgăneşti Olt şi Comisia Judeţeană Olt de aplicare a Legii nr.18/1991, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a  titlului de proprietate nr.29092/4 din 06.03.1996, privitor la suprafaţa de 0,1675 ha, teren intravilan, reconstituită pârâtei P.A., in sensul  de a fi radiată din titlul de proprietate, motivat de faptul că pârâta P.A. nu are  nici un drept asupra terenului intravilan  rămas de pe urma autorului P.C., acesta aparţinând mamei sale, E.M. in baza testamentului autentificat sub nr.36/25 din 29.01.1957.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că autorul P.C. a decedat la data de 29 iulie 1975, având ca moştenitori testamentari  pe cele două fiice ale sale A. şi M..

Conform  testamentului autentificat sub nr.36/25 din 29.01.1957, mama reclamantului, E.M., fostă R. a primit din succesiunea autorului  locul de casă în suprafaţă de 600 m.p. împreună cu casa de locuit,  precum şi toate celelalte construcţii şi plantaţii, situate  pe acest teren şi suprafaţa de 600 m.p.vie,  fiind  proprietara exclusivă a acestor bunuri imobile succesorale.

Menţionează reclamantul că pârâta P.A., nu a contestat existenţa şi valabilitatea acestui testament şi nici nu a solicitat până în prezent reducţiunea testamentului.

Ignorând existenţa şi valabilitatea acestui act de ultimă dispoziţie al autorului, pârâta, deşi cunoştea existenţa dreptului de proprietate asupra terenului intravilan aflat în  patrimoniul mamei sale, încă de la data decesului autorului în anul 1975, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate funciară, astfel că apare ca proprietara terenului ce aparţine mamei  reclamantului - proprietar de drept a terenului.

Reclamantul a precizat că mama sa a exercitat în permanenţă prerogativele dreptului de proprietate asupra acestui teren, posesia şi folosinţa neîntreruptă.

În drept a invocat disp.art.8-13, şi art.III pct.1 lit.a din Lg.18/1991, dovada acţiunii înţelegând să o facă  cu înscrisuri şi interogatoriu pârâtei.

În dovedirea acţiunii au fost depuse următoarele înscrisuri: testamentului autentificat sub nr.36/25 din 29.01.1957, titlul de proprietate nr.29092/4 din 06.03.1996, acte de stare civilă ale părţilor, certificat de moştenitor succesiv nr.69/26.05.1997, certificate de deces ale autorilor  P.C. şi E.M..

Prin rezoluţia din data de 15.12.2016 , în conformitate cu disp. art. 201 al.1 C.p.c. s-a comunicat pârâtelor câte un exemplar a cererii de chemare în judecată împreună cu  înscrisurile anexate punându-li-se in vedere să formuleze întâmpinare in termenul  legal, sub sancţiunea prevăzută de lege

De asemenea s-a solicitat Comisiei locale de aplicare a Lg. fondului funciar  de pe lângă Primăria Drăgăneşti  Olt înaintarea tuturor actelor  care au stat la baze emiterii titlului de proprietate 29192/4 emis in data de 096.03.1996.,

Prin adresa nr. 32449/6.01.2017 emisă de  UAT a oraşului Drăgăneşti Olt  au fost înaintate instanţei  actele solicitate, respectiv cererea depusă de pârâta P.A. la Comisiei locale de aplicare a Lg. fondului funciar  de pe lângă Primăria Drăgăneşti  Olt in data de 12.03.1991, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,38 ha,  teren rămas de pe urma autorului P.C., declaraţia pe proprie răspundere a pârâtei din aceeaşi dată, precum şi certificatul de naştere al acesteia şi certificatul de deces al autorului.

S-a înaintat instanţei de judecată şi anexa nr.3  care cuprinde numărul persoanelor  domiciliate în oraşul Drăgăneşti Olt, str. N.T., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în condiţiile  Legii fondului funciar.

În data de 16.01.2017 pârâta  a formulat întâmpinare prin care solicită , pe cale de excepţie  respingerea acţiunii  reclamantului, într-o primă teză ca  fiind introdusă de o persoană care nu are calitatea procesuală activă, iar  într-o teză subsidiară, ca fiind lipsită de interes iar în măsura în care se va susţine de către reclamant sau se va stabili de către instanţă că motivele invocate sunt de fapt de nulitate relativă, să se constate ca fiind prescris dreptul la acţiune.

În fapt, după cum a arătat şi într-o altă cauză civilă (nr. 4461 / 207/ 2016 , având ca obiect ieşire din indiviziune asupra construcţiilor aflate pe terenul în litigiu) situaţia reală de fapt, atestată de înscrisuri, este alta decât cea expusă de reclamant. Astfel, este cert că succesiunea autorului P.C. s-a dezbătut prin certificatul de moştenitor autentificat sub nr. 269 din 14.08.1975, la Notariatul de Stat Loc al Caracal.

Este la fel de cert că deja s-a constatat calitatea de moştenitori testamentari a pârâtei şi a defunctei E.M., precum şi masa bunurilor succesorale, raportat la momentul decesului şi la legislaţia de la acea dată în vigoare ( Legea nr. 58 şi nr.59 din 1974 ), compusă exclusiv din construcţia situată în Drăgăneşti Olt, str. N. T., nr, .. ( fostă str.P. ) .

Că certificatul de moştenitor nr. 269/ 1975 nu a fost atacat sau anulat până în prezent este clar, în aceste condiţii, părţile având un drept de coproprietate în cote egale de 1/2 privitor la construcţia situată în Drăgânesti Olt. str. N.T.. nr. ..  pe terenul  intravilan , amplasat  in T 81, P 4106 şi 4107.

Pentru o mai corectă apreciere a situaţiei reale de fapt, se impune a arăta  că la momentul decesului autorului P. C., construcţia iniţială, având 2 camere şi vatră, nu mai exista, aceasta fiind demolată, pârâta împreună cu sora sa E.M. edificând un alt imobil cu parter şi etaj, având câte 3 încăperi pe fiecare palier. Datorită situaţiei juridice a terenului intravilan ( acesta aparţinea autorului ) , autorizaţia pentru construcţia nouă s-a obţinut pe numele autorului P.C., deşi contribuţia la realizarea casei cu etaj aparţine reclamantei şi pârâtei, fiicele acestuia.

 Se menţionează că la momentul dezbaterii succesiunii,  cele două fiice ale defunctei şi-au recunoscut reciproc dreptul de coproprietare asupra construcţiei,  acceptând includerea acestui bun în masa de partaj, ca fiind parte a succesiunii autorului şi au început să deţină flecare o cotă de 1/2 din imobil  - pârâta parterul şi reclamanta  E. M. etajul .

Datorită faptului că la momentul decesului autorului şi al dezbaterii succesiunii acestuia,  legislaţia în vigoare a scos practic în afara circuitului civil terenurile , în certificatul de moştenitor nu s-a mai menţionat nimic referitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit - care măsoară 604 mp , şi nu 1675 mp.

Din acest punct de vedere , întocmirea certificatului de moştenitor conţine date reale, întrucât la momentul decesului autorului casa nu mai era cea descrisă în testament iar terenul a suportat regimul impus de decretul 58/ 1974.

 Faptul că reclamantul invocă testamentul ca reprezentând titlul său (al autoarei sale) de proprietate asupra terenului, ignoră prevederile art. 899 şi următoarele C.civ. precum şi statutul terenului  la momentul deschiderii succesiunii, acesta fiind relevant, nu cel al datei testării.

După cum a arătat mai sus, la data decesului autorului, dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilului nu a mai putut fi transmis pentru cauze de moarte,raportat la legislaţia în vigoare la acea dată.

 Reclamantul susţine total eronat că încă din 1975 autoarea sa a devenit proprietara suprafeţei de 1675 mp, situaţie juridică contrazisă flagrant chiar de certificatul de moştenitor.

 Arată pârâta că, după ce a posedat în mod exclusiv acest teren şi partea sa din construcţie, la intrarea în vigoare a Legii 18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul ce au aparţinut autorului, fiindu-i eliberat titlul nr. 29092 / 4/ 1996.

Precizează că sora sa E.M. nu a locuit niciodată efectiv în acest imobil, vizitându-l pur ocazional neavând probabil nici rol fiscal la Primăria Drăgăneşti Olt până în prezent. Având în vedere absenţa unei cereri din partea surorii sale , dar şi inexistenţa unei posesii efective, continue şi sub nume de proprietar exercitată de aceasta în anul 1991 asupra terenului aferente casei de lcouit, apare ca firesc faptul că titlul de proprietare s-a emis doar în favoarea sa.

Din acest punct de vedere, susţinerea reclamantului conform căreia s-ar fi emis un titlu nul în favoarea unei persoane neîndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate este vădit eronată,  pârâta având statutul de moştenitor acceptant, de unic şi exclusiv posesor al terenului dar şi de proprietar parţial al construcţiei situată pe acest teren.

Legat de suprafaţa reală a terenului intravilan aferent construcţiei, aceasta este în mod cert de  600 mp, amplasată în T81 , P 4106 şi 4107 şi nu de 1675 mp.

În ceea ce priveşte  suprafaţă identificată pe titlul atacat, situată în T 1, P 56 şi 51, cu o întindere de 1.075 mp corespunde cu cea testată de autor în favoarea pârâtei , nu a  defunctei E.M..

 Dacă se va  analiza dreptul transmis prin succesiune de mama reclamantului către acesta,  se observă că teoretic reclamantul deţine un drept pentru o cotă de 1/2 din 600 mp, iar solicitarea constatării nulităţii absolute a titlului pentru întreaga suprafaţă de teren apare ca fiind formulată de o persoană fără calitate de a cere acest lucru.

 Menţionează pârâta că autoarea reclamantului nu a formulat cerere de cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că anularea titlului nu ar fi urmată d emiterea altui titlu in favoarea reclamantului.

Pe fondul cauzei, acţiunea este neîntemeiată, raportat la situaţia reală de fapt, ce atestă că pârâta nu poate fi calificată drept o persoană ce nu ar avea dreptul la reconstituire, la fel cum nici autoarea reclamantului nu poate fi calificată drept proprietară a terenului, aceasta neavând nici un alt titlu asupra terenului de 604 mp aferenţi casei de locuit.

 Menţionează pârâta că din anul 1975, până în anul 1996, când s-a emis titlul de proprietate s-au scurs peste 30 de ani, perioadă în care a avut posesia terenului sub nume de proprietar.

În data de 31.01.2017 reclamantul a formulat răspuns la intâmpinarea pârâtei prin care a solicitat  inlaturarea tuturor apărărilor si susţinerilor acesteia si admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulata.

Se precizează că, la data apariţiei Legii 18/1991 autorul decedase iar testamentul autentic intocmit de acesta, in mod legal si recunoscut de moştenitoarele sale, isi produce efecte depline cu privire la menţiunile  ce le cuprinde.

Susţinerea ca terenurile nu se aflau in circuitul juridic civil la data întocmirii testamentului făcuta de parata, nu este reala, deoarece terenul intravilan aferent casei de locuit si construcţiilor gospodăreşti anexe existau in proprietatea autorului la data decesului sau, terenul nefiind inscris in CAP si din acest motiv, nu a fost supus nici restituirii in procedura speciala a Legii 18/1991, acesta aparţinând mamei paratului, de drept, in virtutea dreptului de moştenire testamentara.

 Nici aspectul ca terenul intravilan aparţinând autorului nu a fost inscris în certificatul de moştenitor nu are relevanta juridica in prezenta cauza, deoarece doctrina si practica in domeniul reglementarii regimului juridic al certificatului de mostenitor au stabilit ca, indiferent de faptul ca acest act juridic cuprinde sau nu toate bunurile ramase de pe urma unui defunct, acesta face deplina dovada cu privire la vocaţia succesorala a pârtilor, natura succesiunii- legala sau testamentara si cu privire întinderea drepturilor succesorale ale acestora.

Asa cum se arata si in ari 13 din Legea 18/1991 „ calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor,, iar in art. 13 se arata ca „ sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau a moştenitorilor acestora... terenurile aferente casei de locuit si construcţiilor gospodăreşti anexe.

Pe de alta parte, autoarea reclamantului si in continuare fiul acesteia, nu au pierdut niciodată posesia asupra terenului intravilan si s-au bucurat, in mod plenar, de atributele dreptului lor de proprietate asupra terenului intravilan.

Reclamantul deţine rol fiscal si figurează in calitate de proprietar al bunurilor imobile situate in Draganesti Olt, asupra cărora, prin joncţiunea posesiei sale cu a mamei sale, a exercitat prerogativele dreptului de proprietate de peste 32 de ani.

La cererea reclamantului, prin apărător, instanţa a solicitat relaţii Comisiei locală de aplicare a Lg. fondului funciar  privitor la punerea în posesie a persoanei îndreptăţite, respectiv a pârâtei P.A. cu suprafaţa de teren intravilan de 0,1675 ha, în baza unui eventual proces verbal.

Comisia locală Drăgăneşti Olt a  învederat instanţei prin adresa nr. 12559/7.03.2017  faptul că nu s-a întocmit nici un proces verbal de punere în posesia  privind suprafaţa de 0,1675 reconstituită pârâtei.

S-a anexat certificatul  moştenitor 269/14 august 1975 cu care s-a soluţionat succesiunea defunctului P.C..

În şedinţa publică din 09.03.2017 instanţa a pus in discuţia contradictorie a părţilor in prezenţa apărătorilor acestora, cererile de probatorii.

Astfel, s-a încuviinţata administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei şi proba testimonială la cererea reclamantului faţă de care apărătorul pârâtei a arătat că interogatoriul şi proba testimonială sunt inutile în dovedirea pretenţiilor solicitate de reclamant, precizând că pârâta este netransportabilă datorită unor probleme grave de sănătate.

La rândul său, pârâta, prin apărător a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi în plus să se dovedească dacă autoarea reclamantului a figurat ca titular de rol în cadrul primăriei oraşului Drăgăneşti Olt iar după decesul acesteia, fiul său E.G..

Pârâtele nu au solicitat administrarea unor probe.

A fost emisă o adresă către Primăria oraş Drăgăneşti Olt,  în sensul celor de mai sus, ulterior fiind înaintate copii de pe filele registrului agricol, menţionându-se faptul că atât P. A. cât şi E.M., au figurat cu rol agricol iar ca bunuri s-au indicat construcţii gospodăreşti şi mijloace de transport la ambele roluri.

  Prin  adresa nr.155004/11.04.2017  Comisia locală de fond funciar oraş Drăgăneşti Olt a comunicat instanţei că terenul intravilan, rămas de pe urma  defunctului P.C. s-a reconstituit in condiţiile Legii fondului funciar pârâtei P.A., în calitate de moştenitor al acestuia fiind singura persoană care a depus cerere in termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991.

Reclamantul a  depus la dosarul cauzei interogatoriul pentru pârâta P.A. însă aceasta din urmă nu s-a prezentat în instanţă justificând absenţa cu înscrisuri medicale  ( fiind diagnosticată AO cataractă senilă matură ) fiindu-i recomandată o intervenţie chirurgicală, motiv pentru care nu se poate deplasa singură.

La termenul de judecată din data de 11.05.2017, instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor, excepţiile invocate de pârâtă, prin întâmpinare: a lipsei calităţii procesual active a reclamantului precum şi a lipsei de interes.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, nu se impune a fi pusă în discuţia părţilor întrucât reclamantul şi-a stabilit clar obiectul acţiunii ca fiind constatarea nulităţi absolute a titlului de proprietate emis în data de 06.03.1996 nefiind vorba de o nulitate relativă supusă prescripţiei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, având în vedere textele de lege incidente in cauză,  instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor invocate de pârâtă.

Potrivit art 248 c.pr.civila intanta se va pronunta mai întai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond, care fac inutila in tot sau în parte administrarea de probe ori dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.

Instanta apreciaza ca neintemeiate exceptiile invocate de parata, fiind exceptii de fond  absolute si peremtorii avand in vedere urmatoarele considerente .

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului retine instanta ca, prin raportare la textul prev de art 36 cpc, calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios astfel cum acesta este dedus judecatii.

Existenta sau inexistanta drepturilor ori a obligatiilor afirmare constituie o chestiune de fond.

Reclamantul fiind cel care porneste actiunea trebuie sa justifice atat calitatea procesuala activa cat si cea pasiva, prin indicarea obiectului cererii si a motivelor de fapt si de drept pe care se intemeieaza pretentia sa.

In cauza de fata, reclamantul a justificat atat calitatea sa cat si a paratelor cu care a inteles sa se judece in contradictoriu, intrucat urmareste obtinerea si protectia unui pretins drept la reconstituirea terenului ce i s-ar fi cuvenit mamei sale, in baza testamentului intocmit in data de 29 ianuarie 1957 de Notariatul de Stat-raionul Draganesti Olt- regiunea Pitesti.

Privitor la exceptia lipsei de interes, apreciaza instanta  ca este neintemeiata deoarece reclamantul considerand ca este vatamat in drepturile sale, prin lipsa terenului intravilan din patrimoniul  mamei sale E.M. decedata la data de 16 martie 1995 si implicit din patrimoniul sau, dobandit prin mostenire, are interes sa promoveze o astfel de actiune.-

Prin interes, se intelege folosul urmarit de cel ce a pus in miscare actiunea civila; interesul potrivit art.33 cpc trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte : sa fie legitim, personal, nascut si actual dar si determinat.

Cu toate acestea chiar daca interesul nu este nascut si actual se pooate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept sau producerea unei pagube.

Prin cerinta ca interesul sa fie legitim se intelege că, interesul trebuie sa fie in legatura cu pretentia formulata, deci cu dreptul subiectiv civil, afirmat, ori cu situatia juridica legala pentru a carei realizare, calea justitiei este obligatorie.

De asemenea, interesul trebuie sa fie personal si direct, in sensul ca folosul practiv trebuie sa il vizeze pe cel care recurge la forma procedurala, iar nu pe altcineva.

In cauza de fata reclamantul justifica interesul sau propriu, material, avand caliutatea de descendent al defunctei E.M., intrucat considera ca, prin emiterea titlului de proprietate pe numele paratei P.A., nr. 29092/4/6.03.1996 este prejudiciat in dreptul sau succesoral, apreciind ca aceasta nu este indreptatita sa i se reconstituie dreptul de proprietate pentru un teren care apartine mamei sale.

Pe fondul cauzei, retine instanta ca, reclamantul a solicitat nulitatea absoluta a titlului de proprietate mai sus mentionat,invocand  testamentul nr.36/25 din 29.01.1957 în baza caruia numitul P.C. – bunicul reclamantului – a dispus ca dupa incetarea sa din viata, fiica sa M. R. ( E.M. prin casatorie ) sa stapaneasca in plina proprietate si posesiune, locul  de casa in suprafata de 600 m.p. situat in vatra comunei Draganesti Olt impreuna cu casa construita pe acest loc, compusa din 2 camere si vatra, precum si toate celelalte constructii si plantatii aflate pe loc, la moartea sa; un teren loc plantat cu vie hibrizi in suprafata de 600 m.p. situat pe raza comunei Draganesti Olt.

Prin acelasi testament insă, autorul comun-P.C. a dispus ca cealalta fiica a sa, P. S. ( parata ) sa stapaneasca in deplina proprietate si posesiune dupa incetarea sa din viata un teren loc de vie plantat cu vie hibrid in suprafata de 1300 m.p. situat in vatra comunei Draganesti Olt, punctul Campul Targului.

Cu certificatul de mostentitor nr. 269/14.08.1975 emis de Notariatul de Stat Caracal s-a solutionat succesiunea autorului P.C. decedat in data de 29.07.1975 din mentiunile caruia rezulta ca masa succesorala se compune dintr-o casa de locuit si anexe gospodaresti situate in orasul Draganesti Olt, str.P. nr. …, judetul Olt, pe teren aferent stabilit în conditiile statutului CAP si al Legii nr.58/1974 si al Legii nr.59/1974 privind sistematizarea teritoriului localitatilor urbane si rurale, iar ca mostenitori testamentari de pe urma defunctului au ramas P.A. si E.M., fiecare cu cota de ½.

Instanta nu poate ignora pricipiile stabilite prin Legea nr.58/1974 care cuprinde reglementari cu privire la circulatia terenurilor destinate constructiilor apartinand persoanelor fizice, pentru determinarea cadrului juridic in care se poate exercita dreptul de dispozitie asupra acestor bunuri imobile-ca atribuit al dreptului de proprietate.

Desi legea sistematizarii teritoriului se referara la interzicerea instrainarii sau dobandirii de terenuri prin acte juridice, aceasta interdictie vizeaza in realitate si alte moduri de dobandire cum ar fi uzucapiunea, deoarece textul art.30 al.1 din lege permite dobandirea terenurilor din perimetrul construibil al localitatilor rurale si urbane, numai prin mostenire legala.

Statul ca unic dobandit prin proprietate al terenului pe care se afla constructiile instrainate a stabilit in folosinta dobanditorului constructiilor cu plata unei taxe anuale, terenul necesar in limitele prevazute de legea sistematizarii ( art 30 al.2 si 3 )

Sub aspectul aplicarii in timp al principiului mai sus mentionat, dupa intrarea in vigoare a legii nr. 58/1974, dispozitiile cuprinse intr-un testament cu privire la terenurile ce cad sub incidenta legii, vor ramane fara efect-vor fi  caduce-terenurile mentionate neputandu-se fiind transmise decat prin mostenire legală.

Cu privire la  constructiile cupriunse intr-o masa succesorala, dispozitiile testamentare vor fi valabile si isi vor produce efectele: drept urmare, legatarii vor dobandi proprietatea constructiilor prin actul unilateral de vointa al defunctului testator, însa, ca o consecinta a instrainarii lor pe aceasta cale, terenul aferent trece in proprietatea statului.Legatarul va avea dreptul sa primeasaca in folosinta  terenul necesar in conditiile legii.

Asa stand lucrurile, in speta dedusa judecatii cele doua mostenitoare testamentare P.A. si E.M. au dobandit prin mostenire testamentara doar constructiile- casa de locuit si anexe gospodaresti in cota de ½ fiecare, fapt dovedit cu certificatul de mostenitor nr.269/14 august 1975 emis de Notariatul de Stat local Caracal.

Constată instanta că, odata cu aparitia legii fondului funciar, doar parata P.A. a depus la Comisia locala de aplicarea legii nr.18/1991 cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, inregistrata sub nr.830/12.03.1991, in calitate de moştenitoare a def. P. A.C. fiindu-i emis titlul de proprietate nr.29092/4/6.03.1996 pentru suprafaţa totală de  1,3831 ha din care 1,2156 ha teren extravilan şi 1675 m.p., teren intravilan.

Prin prezenta cerere adresată instanţei de judecată reclamantul în calitate de moştenitor al def. E.M., solicită constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate emis pe numele pârâtei în data de 06.03.1996, în sensul de a fi radiată suprafaţa de teren intravilan deoarece aparţine mamei sale E.M., în baza testamentului autentificat sub nr. 36/25/29.01.1957, sustinand că pârâta nu este îndreptăţită la acest teren , neavând nici un drept.

Deşi s-au invocat  în susţinerea cererii, de către reclamant disp.art. 8, art. 13 şi art.3 pct.1 lit.a din Lg.18/1991, constată instanţa că există o concordanţă deplină între actele premergătoare emiterii titlului şi menţiunile din cuprinsul acestuia, atat in privinta intinderii dreptului, a calitatii de benficiar a păratei P.A. cat si referitor la amplasament.

Legile adoptate în materia Fondului Funciar (Legea 18/1991, Legea 169/1997, Legea 1/2000), au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietăţii asupra terenurilor agricole şi forestiere finalizate cu emiterea titlului de proprietate.

Fiind o procedură specială, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei şi să conteste  în condiţiile precis determinate de lege, propunerile de validare ale Comisei locale, iar hotărârea Comisiei judeţene nu a fost atacată cu plângere.

Potrivit art.29 din HG nr.131/1991 în vigoare la acea dată,  Comisia Judeţeană analizează propunerile primite de la Comisiile comunale, precum şi contestaţiile celor care s-au considerat nemulţumiţi de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către Comisia comunală.

Comisia Judeţeană prin hotărâre soluţionează contestaţiile şi validează sau invalidează propunerile şi le transmite prin delegat în termen de 3 zile Comisiilor subordonate, care le vor afişa imediat la sediul Consiliului local şi vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestaţii,  hotărârea Comisiei Judeţene.

De la data comunicării sub semnătură, persoanele nemulţumite pot face plângere împotriva Comisiei Judeţene , la Judecătorie, în termen de 30 zile.

Aşadar, pentru a asigura stabilitatea circuitului civil şi a se evita incertitudinile viitoare pentru cei  nemulţumiţi cât şi pentru cei menţionaţi în titlu a fost prevăzută o procedură specială de contestare conf. art.50 alin.2 din Legea 18/1991.

Aceste etape premergătoare  emiterii titlului au ca obiect stabilirea întinderii dreptului de proprietate şi a amplasamentului terenului atribuit.

Orice nemulţumire a solicitanţilor legată de reconstituire sau punere în posesie trebuie adusă la cunoştinţa Comisiilor de aplicare a Legii Fondului Funciar care rezolvă acest gen de contestaţii  anterior emiterii titlului de proprietate.

După eliberarea titlului asemenea contestaţii nu mai sunt posibile întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare şi o nesocotire a dispoziţiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil, în reconstituirea proprietăţii.

Or, în speţă, nu s-a făcut dovada contestării actelor premergătoare emiterii titlului de către titularul proprietăţii, situaţie ce prezumă achiesarea de către reclamant , ori de mama acestuia, E.M., in timpul vietii sale, atât la întinderea dreptului de proprietate cât şi la amplasamentul terenului atribuit , în cauză fiind vorba de teren intravilan.

Legiuitorul a pus la îndemâna persoanelor interesate mijlocul procedural al plângerii, reglementat prin dispoz. art.53 din Legea 18/1951, prin intermediul căreia  se putea contesta hotărârea de validare sau alte operaţiuni ale Comisiei de Fond Funciar, prin care se poate obţine desfiinţarea acestora în tot sau în parte.

Prin urmare, constată instanţa că, titlul de proprietate a cărui  anulare se solicită s-a emis  în condiţii de deplină legalitate, a intrat în circuitul civil şi a devenit opozabil  ca forţă juridică tuturor persoanelor reprezentand actul final prin care se finalizeaza  activitatea autoritatilor publice special infiintate in vederea punerii in aplicare a legii nr.18/1991.

Cum reclamantul nu a dovedit nici o cauză de nulitate absolută a titlului de proprietate dintre  cele prevăzute de art.III din Legea 18/1991 modificat prin Legea nr.247/2005, instanta urmeaza sa respinga sa neintemeiata actiunea reclamantului.

Postat 31.05.2017

Domenii speta

Spete similare