Pretenţii

Prin cererea înregistrată  pe rolul acestei instanţe la data de 19.08.2015 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta CDM a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor B L şi P A la achitarea sumei de 12.400 lei reprezentând c/v debit principal, 2829 lei dobândă legală pentru perioada 12.06.2012-12.09.2014, a dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului şi la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta a încheiat cu pârâta P A contractul de prestări serviciu nr.0 pentru servicii de audit intern pentru o perioadă de 2 ani, întrucât dispoziţiile legale din acel moment impuneau ca entităţile publice locale care nu şi-au constituit compartiment propriu de audit intern sau nu au intrat în cooperare pentru asigurarea activităţii de audit intren, să asigure această prestare de servicii de către persoane fizice atestate.Prin acest contract s-a stabilit ca termenul anual de îndeplinire a contractului să fie data de 28 februarie a anului următor celui de referinţă, respectiv prima lucrare trebuia predată la 28.02.2013. Din cauza dificultăţilor financiare, reclamanta  a notificat rezilierea acestui contract prin adresa nr.1. Pârâta nu a mai efectuat lucrarea de auditare pentru anul 2012, însă reclamanta a achitat acesteia suma de 12.400 lei. Ulterior, Legea nr.672/2002 a fost modificată de OG 26/2012, prin dispoziţiile cap.VI modificându-se temeiul pentru care reclamanta a fost nevoită să încheie acest contract de prestări servicii, angajarea unui auditor intern nemaifiind obligatorie.

Se mai învederează că în urma auditului financiar efectuat de Camera de Conturi a jud.Bacău în perioada 04.08.2014-12.09.2014 asupra bilanţului contabil şi contului anual de execuţie bugetară încheiat la 31.12.2013 s-a constatat prin decizia nr.00 că suma de 12.400 lei a fost achitată necuvenit acestei pârâte. În ce priveşte pe pârâtul B L, acesta avea obligaţia să respecte dispoziţiile art.10 din OG 119/1999. Acesta a emis pe factura fiscală emisă de pârâta PA viza de control financiar preventiv propriu, fără a verifica în prealabil documentaţia aferentă acestei operaţiuni.

Mai arată reclamanta că perioada de timp pentru care s-au calculat dobânzi are în vedere data de 12.06.2016-până la data finalizării controlului efectuat de Curtea de Conturi Bacău.

În drept, cererea fost întemeiată pe dispoziţiile art.1350, 1367 Cod civil, art.84, art.109 din Legea nr.188/1999R.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâta P A a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în baza contractului dintre părţi, activitatea de auditare s-a derulat începând cu luna ianuarie 2012 pe toată perioada anului 2012. Până la data de 01.01.2013 au fost auditate activităţile de management şi financiare aferente anului 2012 şi au fost întocmite rapoarte de audit intern. Rapoartele de audit intern au fost predate prin procesele verbale de predare-primire nr. şi respectiv nr.. rapoartele au fost utilizate de CDM atât în evaluarea şi desfăşurarea activităţii manageriale, cât şi de auditorii Curţii de Conturi. Pârâta arată că şi-a îndeplinit astfel obligaţiile contractuale aferente anului I, iar reclamanta a achitat contravaloarea serviciilor de audit, achitând facturile fiscale nr. în sumă de 12.400 lei şi nr. în sumă de 12.400 lei, valoarea contractului fiind de 24.800 lei cu TVA pe an. Pârâta a solicitat prin adresa nr. rezilierea contractului de prestări servicii aferent anului II din contract.

Mai susţine pârâta că potrivit art.XVII din OUG 2672012, contractele de servicii juridice de consultanţă, asistenţă, precum şi cele încheiate în baza Legii nr.672/2002, pentru asigurarea activităţii de audit intern, aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, rămân valabile în condiţiile în care au fost încheiate, astfel că ordonanţa permitea derularea contractului până la termenul înscris în acesta.

În dovedirea susţinerilor, pârâta a depus la dosar o serie de înscrisuri: certificat de acceptanţă, proces verbal de predare-primire, adresa nr..

Pârâtul B L a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că activitatea de auditare efectuată de P A era necesară, întrucât C D M nu dispunea de compartiment special creat în acest sens. Activitatea de auditare a fost efectiv prestată, dovada făcând-o documentaţiile contabile predate către reclamantă.

Prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Tribunalul Bacău în dosar nr. s-a disjuns capătul de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta P A şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Judecătoriei Bacău, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Între reclamanta C D M, în calitate de beneficiar, şi pârâta P A, în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. (f.15) prin care părţile au convenit prestarea de către pârâtă a unor servicii de audit intern pentru o perioadă de 2 ani în beneficiul reclamantei. Termenul de îndeplinire a obiectului contractului a fost stabilit prin art.5.2 din contract la data de 28 februarie a anului următor celui de referinţă. Potrivit art.8 din contract valoarea totală a contractului este de 20.000 lei anual, fără TVA, suma fiind plătibilă în patru tranşe trimestriale.

În baza raporturilor contractuale dintre părţi, pârâta a întocmit Raportul de constatări efective privind evaluarea sistemului de control intern/managerial pentru exerciţiul financiar 2012, şi l-a predat către reclamantă, astfel cum rezultă din procesele verbale de predare-primire nr. şi respectiv nr. (f.71,73), şi din certificatele de acceptanţă nr. şi nr. (f.72,74).

La data de 10.01.2013, reclamanta a emis adresa nr. (f.75) prin care a propus pârâtei rezilierea contractului pentru anul 2013, din motive financiare.

Cu toate acestea, instanţa reţine că anterior emiterii acestei adrese, pârâta a predat lucrarea pentru anul 2012, astfel cum rezultă din procesele verbale sus menţionate.

În consecinţă, instanţa constată că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, predând la data de 08.11.2012 şi respectiv 11.12.2012 lucrările de audit financiar care au făcut obiectul contractului de prestări servicii nr.. Prin urmare, reclamantei îi revenea în temeiul prevederilor aceluiaşi contract, obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor prestate de pârâtă, astfel cum a fost aceasta stabilită prin art.8 din contract, respectiv suma de 20.000 lei plus TVA.

Reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia, achitând cu facturile nr. în sumă de 12.400 lei şi nr. în sumă de 12.400 lei, valoarea contractului fiind de 24.800 lei cu TVA pe an.

Prin urmare nu există din partea pârâtei obligaţia de a restitui suma de 12.400 lei, deoarece această sumă reprezintă o parte din contravaloarea serviciilor deja prestate de către aceasta în beneficiul reclamantei, anterior exprimării de către reclamantă a intenţiei de reziliere a contractului.

Apariţia OUG 26/2012 la data de 12.06.2012, care prin art.VI a abrogat art.11 lit c din  Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, (potrivit căruia la entităţile publice locale care nu şi-au constituit compartiment propriu de audit intern sau nu au intrat în cooperare pentru asigurarea activităţii de audit intern, aceasta poate fi asigurată de către auditori interni, persoane fizice atestate, pe baza contractelor de prestări servicii, conform prevederilor prezentei legi) în baza căruia a fost încheiat contractul nr. dintre părţi, nu este de natură a justifica o soluţie de obligare a pârâtei la restituirea sumei de 12.400 lei.

Astfel, contractul dintre părţi este valabil încheiat, la data încheierii acestuia(16.01.2012) dispoziţiile art.11 lit.c din Legea nr.672/2002 fiind în vigoare şi permiţând contractarea serviciilor de audit în modalitatea aleasă de reclamantă, iar pârâta nu a fost notificată cu privire la intenţia reclamantei de a rezilia contractul decât la data de 10.01.2013, după ce aceasta predase documentaţia aferentă anului 2012, îndeplinindu-şi astfel obligaţiile contractuale pentru primul an contractual.

Mai mult, potrivit art.XVII alin 1 din OUG nr.26/2012, „contractele de servicii juridice de consultanţă, asistenţă şi/sau reprezentare, precum şi cele încheiate în condiţiile Legii nr. 672/2002, republicată, pentru asigurarea activităţii de audit intern, aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, rămân valabile în condiţiile în care au fost încheiate”.

Prin urmare, contractul nr. încheiat între părţi, aflat în curs de desfăşurare la data de 12.06.2016(data intrării în vigoare a OUG nr.26/2012), în lumina dispoziţiilor legale sus menţionate, a rămas valabil în condiţiile în care a fost încheiat, respectiv pentru perioada de 2 ani şi pentru suma de 20.000 lei pe an fără TVA.

Potrivit art.1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, şi orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, potrivit art.1350 Cod civil. Reţinând că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a realiza auditul financiar în favoarea reclamantei, instanţa reţine şi că, potrivit prevederilor contractuale, care constituie legea părţilor, reclamantei îi revenea obligaţia achitării contravalorii acestor servicii, în sumă de 12.000 lei.În consecinţă, plata efectuată către pârâtă în baza contractului încheiat între părţi a fost una legală şi datorată, astfel că nu există din partea pârâtei obligaţia restituirii acestei sume de bani.

Având în vedere că apariţia OUG nr.26/2012 nu a dus automat la desfiinţarea contractului nr., părţile nu au convenit asupra rezilierii acestuia anterior datei de 10.10.2013, şi nici nu aveau această obligaţie de reziliere, deoarece legea stipula în mod expres menţinerea valabilităţii contractului şi după apariţia ordonanţei de urgenţă modificatoare a Legii nr.672/2002, precum şi faptul că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, realizând pentru reclamantă şi predându-i acesteia documentele referitoare la auditul pentru anul 2012, instanţa apreciază cererea reclamantei ca neîntemeiată, urmând a o respinge.

Domenii speta

Spete similare