Drepturi salariale. Ore suplimentare. Art. 9 oug 57/2015 Art. 122, al. 1 Codul Muncii

Potrivit  art. 8 din OUG nr. 83/2014 în anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

Prin urmare, în perioada în litigiu reclamantul avea dreptul la compensarea cu timp liber corespunzător  a muncii prestate în condiţiile în discuţie.

În contextul în care angajatorul avea cunoştinţă de faptul că reclamantul presta ore suplimentare însă nu a luat nicio măsură de natură să înlăture o atare situaţie ori să compenseze cu timp liber munca prestată peste durata normală a timpului de lucru şi întrucât angajatului i-a încetat contractul de muncă, iar  compensarea cu timp liber corespunzător nu mai este posibilă, angajatorul este obligat să plătească reclamantului contravaloarea muncii suplimentare.

Prin Sentinţa civilă nr. 1421 din 20.10.2016 a Tribunalului Harghita, pronunţată în dosarul nr. 710/96/2016 s-a admis acţiunea formulată de reclamantul F. L. împotriva pârâtului Judeţul Harghita, prin Consiliul Judeţean Harghita şi s-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantului contravaloarea a 118 ore suplimentare efectuate de către acesta în perioada 01.10.2015 – 31.03.2016, în care a fost angajat în funcţia de fochist.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost angajatul Consiliului Judeţean Harghita în funcţia de fochist până în luna mai 2016, iar în perioada 01.10.2015 – 31.03.2016 a prestat 118 ore peste durata normală a timpului de lucru, care nici nu i-au fost compensate cu timp liber şi nici nu i-au fost plătite.

Tribunalul a reţinut că faptul că orele suplimentare s-ar compensa la cererea solicitantului într-un anumit termen care nu ar fi fost respectat, nu înlătură obligaţia angajatorului de a-i plăti salariatului contravaloarea muncii prestate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul solicitând schimbarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.

În motivarea căii de atac declarate, pârâtul a  arătat că în sectorul bugetar orele suplimentare nu se plătesc, ci se compensează cu timp liber corespunzător muncii suplimentare, potrivit art. 9 din OUG nr. 57/2015.

De asemenea, apelantul a arătat că potrivit art. 122 alin. 1 din Codul muncii munca suplimentară se compensează cu ore libere în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, or, solicitarea  pentru plata orelor suplimentare s-a înregistrat la 04.05.2016. În plus, s-a arătat că reclamantul a solicitat direct plata orelor suplimentare fără a dovedi imposibilitatea compensării prin ore libere.

În drept, apelantul a invocat dispoziţiile art. 466 şi urm. din Codul de procedură civilă.

Intimatul F. L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, subliniind că hotărârea atacată este legală şi temeinică.

În acest sens, intimatul a arătat că este îndreptăţit la despăgubiri, întrucât munca acestuia nu a fost compensată nici prin plată nici prin acordarea de timp liber corespunzător.

Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspectele menţionate prin memoriul de apel.

Analizând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Reclamantul, angajat la Consiliul Judeţean Harghita în funcţia de fochist până în luna mai 2016, a efectuat în intervalul 01.10.2015 – 31.03.2016 un număr de 118 ore prestate peste durata normală a timpului de lucru.

Potrivit  art. 8 din OUG nr. 83/2014 în anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. Aceeaşi prevedere a fost preluată şi de art. 9 din OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Prin urmare, în perioada în litigiu reclamantul avea dreptul la compensarea cu timp liber corespunzător  a muncii prestate în condiţiile în discuţie.

În contextul în care angajatorul avea cunoştinţă de faptul că reclamantul presta ore suplimentare însă nu a luat nicio măsură de natură să înlăture o atare situaţie ori să compenseze cu timp liber munca prestată peste durata normală a timpului de lucru şi întrucât angajatului i-a încetat contractul de muncă, iar  compensarea cu timp liber corespunzător nu mai este posibilă, angajatorul este obligat să plătească reclamantului contravaloarea muncii suplimentare. Sub acest aspect nu prezintă relevanţă împrejurarea că angajatul nu ar fi solicitat într-un termen de 60 de zile compensarea orelor suplimentare, efectuarea acestora nefiind ocazională sau întâmplătoare, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezultă că toţi cei trei fochişti efectuau în mod constat muncă suplimentară. Prin urmare, era datoria angajatorului să ia măsurile necesare în vederea respectării prevederilor art. art. 8 din OUG nr. 83/2014, respectiv art. 9 din OUG nr. 57/2015.

Faţă de cele reţinute anterior, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.

Domenii speta

Spete similare