Acţiune în despăgubiri. Nerespectarea actului aditional la contractul de muncă. Restituirea cheltuielilor de şcolarizare. Legalitatea cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de XXXXX, sub nr. XXXXX, reclamanta S.C. XXXXX S.R.L. XXXXX a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul XXXXX, obligarea acestuia la plata sumei de XXXXX lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de formarea profesională în cadrul cursurilor de specializare şi perfecţionare realizate de firma XXXXX, iniţiate şi plătite de angajator.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, fost angajat al societăţii, a ocupat funcţia de inginer în cadrul Secţiei XXXXX, cu contract individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr. XXXXX.

Reclamanta a precizat că începând cu data de XXXXX, după expirarea concediului de odihnă, pârâtul nu s-a mai prezentat la serviciu, situaţie în care societatea a procedat la desfacerea disciplinară a contractului de muncă pentru absenţe nemotivate, conform Regulamentului intern, fiind emisă decizia nr. XXXXX.

A mai arătat reclamanta că potrivit actul adiţional nr. XXXXX la contractul individual de muncă, angajatorul are dreptul să recupereze suma în discuţie.

În fine, cu precizarea că fostul angajat a fost de acord cu restituirea sumei, sens în care a dat în faţa notarului public o declaraţie angajament autentificată sub nr. XXXXX, prin care se obliga să achite suma în termen de 36 luni, pe care nu a respectat – o, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii sale, în a cărei dovedire a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: actul adiţional nr. XXXXX la contractul individual de muncă, decizia nr. XXXXX, declaraţie angajament autentificată sub nr. XXXXX la Biroul Notarului Public XXXXX.

Deşi legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă spre a-şi face apărarea ori spre a opune eventuale excepţii.

În temeiul dispoziţiilor art. 204 din Codul de procedură civilă, reclamanta şi-a modificat acţiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata unei sume diminuate în cuantum de 4.644 lei, întrucât acesta a efectuat două plăţi în valoare de 250 lei fiecare, astfel cum rezultă din fişa contului ataşată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Între reclamanta S.C. XXXXX S.R.L. XXXXX, în calitate de angajator şi pârâtul XXXXX, în calitate de salariat, au fost stabilite raporturi de muncă, pe perioadă nedeterminată, în baza contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr. XXXXX.

La data de XXXXX, s-a încheiat şi actul adiţional nr. XXXXX la contractul de muncă nr. XXXXXX, prin care s-a stipulat, în temeiul prevederilor art.193 din Legea nr.53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţia pârâtului de a lucra la societatea cu care a încheiat contractul de muncă, un număr 5 de ani calculaţi de la data actului adiţional.

Acelaşi act adiţional prevede, pentru ipoteza contrară, obligaţia salariatului pârât de a restitui societăţii „cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională în cadrul cursului plătit de angajator, dacă are iniţiativa încetării contractului de muncă sau este concediat pentru motive disciplinare, proporţional cu perioada rămasă nelucrată din 5 ani calculaţi de la data încheierii actului adiţional.”

Întrucât pârâtul a fost concediat din motive disciplinare, aşa cum reiese din decizia nr. XXXXX, a consimţit să dea o declaraţie angajament autentificată sub nr. XXXXX la Biroul Notarului Public XXXXX, prin care se obliga să achite în 36 rate lunare, la casieria S.C. XXXXX S.R.L. Turnu Măgurele, suma de 5.144 lei, contravaloarea cheltuielilor ocazionate de formarea profesională în cadrul cursurilor de specializare şi perfecţionare realizate de firma XXXXX, iniţiate şi plătite de angajator, obligaţie de care s-a achitat doar parţial.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost modificată, reclamanta S.C. XXXXX S.R.L. XXXXX a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa,  să dispună obligarea pârâtului XXXXXX la plata sumei de 4.644 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de formarea profesională în cadrul cursurilor de specializare şi perfecţionare realizate de firma XXXXX, iniţiate şi plătite de angajator.

Din considerentele ce se vor expune, acţiunea este apreciată întemeiată:

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 192 şi art. 193 din Codul muncii: "Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:

a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;

b) obţinerea unei calificări profesionale;

c) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;

d) reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;

e) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;

f) prevenirea riscului şomajului;

g) promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.

Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale.", iar "Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:

a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară ori din străinătate;

b) stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;

c) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;

d) ucenicie organizată la locul de muncă;

e) formare individualizată;

f) alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat."

De asemenea, conform  art. 194 şi art. 195 din acelaşi cod, angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi, ori cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi, cheltuielile suportându –se de către angajatori; angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, care devine anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate şi asupra căruia salariaţii au dreptul să fie informaţi.

Tot Codul muncii stabileşte, la art. 196, că participarea la formarea profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la iniţiativa salariatului, modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, stabilindu-se prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă.

Art. 197 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare stipulează că, în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta, salariatul beneficiind pe toată această durată, de toate drepturile salariale deţinute, dar şi de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Totodată, în conformitate cu art. 198 din Codul muncii, salariatul care a beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, pe cheltuiala angajatorului, nu poate avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional. Prin acelaşi act adiţional se va stabili durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, a căror nerespectare de către salariat va determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, aceeaşi obligaţie revenindu – i şi salariatului care a fost concediat în perioada stabilită prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al cărui contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lui, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

 Tribunalul reţine că, pentru formarea profesională în cadrul cursurilor de specializare şi perfecţionare realizate de firma XXXXX, iniţiate şi plătite de angajator, între pârâtul XXXXX şi reclamanta S.C. XXXXX S.R.L. XXXXX  a fost încheiat actul adiţional nr. XXXXX la contractul individual de muncă nr. XXXXX, prin care salariatul s - a obligat să suporte cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională în cadrul cursului plătit de angajator, dacă are iniţiativa încetării contractului de muncă sau este concediat pentru motive disciplinare, proporţional cu perioada rămasă nelucrată din 5 ani calculaţi de la data încheierii actului adiţional.

În speţă, reclamantul a invocat că nerespectarea obligaţiei contractuale stabilite prin actul adiţional nr. XXXXX la contractul individual de muncă nr. XXXXX, potrivit căruia salariatul se obligă să suporte cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională în cadrul cursului plătit de angajator, dacă are iniţiativa încetării contractului de muncă sau este concediat pentru motive disciplinare, proporţional cu perioada rămasă nelucrată din 5 ani calculaţi de la data încheierii actului adiţional.

Răspunderea patrimonială a salariatului, ca şi formă a răspunderii civile contractuale, e cauzată de neexecutarea unor obligaţii pe care şi le-a asumat. Astfel, actul adiţional XXXXX la contractul de muncă al pârâtului a dat naştere unor obligaţii ce trebuiau executate cu bună credinţă, neexecutarea lor atrăgând răspunderea sa patrimonială, în condiţiile art. 254 din Codul muncii.

 În concret, fapta imputată salariatului pârât şi în legătură cu care se invocă răspunderea patrimonială este nerespectarea obligaţiei asumate prin actul adiţional nr. XXXXX la contractul individual de muncă nr. XXXXX, respectiv aceea de a suporta cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională în cadrul cursului plătit de angajator, dacă are iniţiativa încetării contractului de muncă sau este concediat pentru motive disciplinare, proporţional cu perioada rămasă nelucrată din 5 ani calculaţi de la data încheierii actului adiţional.

Cum pârâtul a fost concediat din motive disciplinare, aşa cum reiese din decizia nr. XXXXX, începând cu data de XXXXX, raportat la data încheierii actului adiţional nr. XXXXX, de la care curge termenul de 5 ani în care acesta nu trebuia să aibă iniţiativa încetării contractului individual de muncă ori să fie concediat din motive disciplinare, condiţia nerespectării obligaţiei asumate este îndeplinită.

Prejudiciul invocat de reclamanta S.C. XXXXX S.R.L. Turnu Măgurele constă în contravaloarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională a salariatului pârât, evaluate convenţional, potrivit actului adiţional nr. XXXXX la contractul individual de muncă nr. XXXXX, proporţional cu perioada nelucrată din 5 ani calculaţi de la data încheierii actului adiţional.

 Sub acest aspect, Tribunalul reţine că S.C. XXXXX S.R.L. XXXXX, în calitatea sa de reclamant şi angajator, are obligaţia de a face dovada prejudiciului suferit ca urmare a nerespectării de către pârât a obligaţiei asumate.

 Cum reclamanta are sarcina probei, potrivit art. 272 din Codul muncii, instanţa reţine că s-a făcut dovada existenţei prejudiciului, recunoscut, de altfel de pârât, cu declaraţia angajament autentificată sub nr. XXXXX la Biroul Notarului Public XXXXX şi fişa contului.

 Tribunalul constată că reclamanta S.C. XXXXX S.R.L. XXXXX are dreptul să obţină restituirea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională a pârâtului, întrucât a efectuat concret aceste cheltuieli şi le - a evaluat convenţional.

Pârâtul este obligat, pentru nerespectarea obligaţiei asumate, la restituirea cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa profesională, altele decât drepturile de natură salarială încasate pentru retribuirea muncii desfăşurate în temeiul contractului de muncă.

Faţă de elementele de fapt şi de drept ce preced, Tribunalul va admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. XXXXX S.R.L. XXXXXX, în contradictoriu cu pârâtul XXXXXX, astfel cum a fost modificată, pârâtul urmând a fi obligat să restituie reclamantei suma de 4.644 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli formare profesională.

Domenii speta

Spete similare