Acţiune în constatare

Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către reclamanta S.C. D  SRL prin lichidator judiciar G  I  SPRL împotriva pârâţilor P  R , P  G  M , OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ şi intervenienta în nume propriu BANCA TRANSILVANIA  , având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă: reprezentanta reclamantei d.na D  C  în baza delegaţiei depusă la dosar-fila 259, pârâtul P  R , personal, lipsă fiind  celelalte părţi şi reprezentantul reclamantei consilier juridic M  D -potrivit delegaţiei de la fila 110 dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederându-se instanţei faptul că, prin încheierea de şedinţă din data de 12.07.2016, pricina a fost repusă pe rol, având în vedere că, la data de 07.07.2016, expertul tehnic ing. T  F  S  numit în cauză, a depus la dosar  notă de evaluare a onorariului din care rezultă că a mai rămas de achitat o diferenţă de onorariu expert în sumă de 900 de lei, iar instanţa a apreciat necesar a se pune în discuţia părţilor, această diferenţă de onorariu  rămasă de achitat,după care:

Reprezentanta reclamantei d.na D C  depune la dosar chitanţa nr.8006416/1  în cuantum de 900 lei, reprezentând  diferenţa onorariu expert şi arată  că nu are de formulat alte cereri.

Pârâtul P  R , personal, arată că, că nu are de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau incidente de soluţionat, instanţa în baza art.223 al.2 şi art.392 C.pr.civ. închide faza probatorie şi deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.

Reprezentanta reclamantei arată că solicită respingerea excepţiei  lisei calităţii procesuale pasive  invocată  de pârâta P  G  M , conform concluziilor scrise depuse la dosar, admiterea acţiunii în constatare formulate; admiterea cererii de intervenţie  în interes propriu formulată de intervenienta BANCA TRANSILVANIA  ; cu cheltuieli de judecată în cuantum total de 2170,8 lei , precizând că la data de 07.06.2006 reclamanta a încheiat un contract de credit cu BANCA TRANSILVANIA  , iar din succesiunea actelor încheiate între părţi rezultă că imobilul a fost construit dintr-un credit,  iar pârâţii nu au făcut dovada prev.art.567 Vechiul Cod civil.

Pârâtul P  R personal, solicită admiterea excepţiei  lisei calităţii procesuale pasive  invocată  de pârâta P  G  M respingerea acţiunii,precum şi a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta BANCA TRANSILVANIA  , fără cheltuieli de judecată, învederând instanţei că nu a luat banii de la intervenienta BANCA TRANSILVANIA şi nu a folosit nici un leu pentru ridicarea casei, ci a avut doar calitatea de fidejusor.

În temeiul art.394 al.1 C.pr.civ., instanţa închide dezbaterile.

INSTANŢA

Deliberând asupra cererii de faţă,

În baza actelor de la dosar, constată următoarele:

1.1. Poziţia procesuală a reclamantei:

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă la data de 13 mai 2015 reclamanta D  SRL. societate în faliment cu sediul  la  lichidatorului judiciar G  I SPRL a chemat în judecată  pârâţii  P  R şi P  G  M , C solicitând ca instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să constate că societatea D  SRL a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra imobilului constând in casa de locuit P+1E, ridicata pe terenul având nr. cad 447/5 inscris in CF nr. 6564 al localităţii Beiuş şi să se  dispună notarea si intabularea construcţiei in Cartea Funciara in favoarea D  SRL.

În motivarea în fapt a acţiunii reclamanta arată că prin Sentinţa nr.6692/F/16.09.2014 pronunţata in dos. nr.6428/111/2012 al Tribunalului Bihor, in temeiul art.107 lit. b din Legea 85/2006 privind procedura insolventei s-a dispus deschiderea procedurii de faliment impotriva societăţii D  SRL, iar ulterior deschiderii procedurii de faliment a fost identificat in patrimoniul debitorului falit D  SRL terenul intravilan aflat in garanţia Băncii Transilvania in suprafaţa de 864 mp, situat in localitatea Beius, inscris in CF njr.6564 a localităţii Beius sub nr. cad.447/5 si nr. cad.751, fapt pentru care, la data de 14.11.2014 s-a procedat la inventarierea acestui bun imobil in vederea evaluării.

Se arată că, în conformitate cu raportul de evaluare întocmit în cadrul procedurii de faliment de către un evaluator autorizat, pe parcela cu nr. cad. 447/5 a fost identificată construcţia reprezentând casa in regim P+1E in suprafaţa de circa 250 mp.  S-a arătat ca in casa mai sus menţionată locuieşte administratorul statutar al societăţii P  R  si numita P  G  M , care au refuzat sa ne dea detalii privind construcţia edificată pe terenul proprietatea societăţii in faliment. Astfel, având in vedere aceasta situaţie, prin adresa nr.38/06.11.2014, s-a solicitat Primăriei Beiuş documentele cu privire la construcţia in cauza, iar  prin adresa nr.9235/05.12.2014 această instituţie a comunicat faptul ca societăţii D  SRL i s-a eliberat Certificatul de urbanism nr. 82/03.05.2007, pentru construirea unei case de locuit P+1E si laborator de cofetărie - patiserie insa, reprezentantul societăţii, administratorul statutar P  R , nu s-a mai prezentat cu documentaţia tehnica si avizele necesare in vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie pentru investiţia arătată.

Reclamanta a arătat că, urmare a răspunsului Primăriei Beius, prin adresa nr.06/24.03.2015 a solicitat comunicarea unei copii a certificatului de urbanism nr.82/03.05.2007, solicitare la care, pana in prezent, Primăria Beius nu a dat curs, apreciind  că sunt îndeplinite condiţiile pentru invocarea accesiunii imobiliare artificiale, fiind in prezenta unei lucrări cu caracter durabil reprezentând casa in regim P+M ce a fost efectuata cu rea credinţa de către numitul P  R  pe terenul proprietatea exclusiva a societăţii D  SRL fapt pentru care, se arată că  D SRL este unicul proprietar al terenului intravilan situat in localitatea Beius, astfel cum reiese din Extrasul de carte funciara nr.6564 al localităţii Beius, iar achiziţionarea terenului s-a făcut prin creditul pentru investiţii imobiliare acordat de Banca Transilvania, astfel cum rezultă din contractul de credit nr.715/07:06:2007 (pentru creditele proprietăţii imobiliare pe firma).

De asemenea reclamanta a arătat că, la data încheierii contractului de credit, in vederea garantării restituirii acestuia a fost instituită ipoteca de rang I asupra terenului intravilan in suprafaţa de 864 mp inscris in CF 6564 a localităţii Beius sub nr.cad.447/5 si nr.cad.751, astfel cum reiese din contractul de ipotecanr.715/IPO/01/07.06.2007, iar ipoteca reprezintă singura sarcina instituită asupra terenului ce aparţine societăţii D  SRL, dreptul de proprietate asupra acestuia fiind exclusiv si absolut.:

Se reţine că potrivit art.2.5 din contractul de ipoteca nr.715/IPO/01/07.06.2007, "ipoteca constituita in baza contractului de credit si accesoriilor acestuia se va intinde si asupra tuturor îmbunătăţirilor, adăugirilor sau extinderilor aduse imobilului de la data încheierii contractului pana la data îndeplinirii integrale a obligaţiilor din Contractul de Credit", fapt pentru care, apreciază ca ipoteca se extinde si asupra noii construcţii dat fiind caracterului indivizibil al ipotecii prevăzut de art. 1746 alin 2 (Cod civil anterior) conform căruia "ipoteca este de natura ei neindivizibilă si subzista in întregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecărui si asupra flecarei porţiuni din acele imobile", in speţa si asupra construcţiei reprezentând casa de locuit P+1E ridicata pe nr. cad. 447/5.

In susţinerea extinderii ipotecii si asupra construcţiei  se arătă ca atât art. 1777 ( Codul Civil anterior) in exprimarea sa arhaica cat si art. 2382 NCC cu îmbunătăţirile care clarifică problemele apărute in practica cu privire la dreptul de ipoteca, susţin ideea de extindere a acestui drept asupra construcţiilor ridicate pe terenul ipotecat, chiar dacă acestea sunt ulterioare constituirii ipotecii, ca o consecinţa a indivizibilităţii acestui drept real.

Astfel, casa de locuit in regim P+1E ridicata pe nr. cad. 447/5 reprezintă o "amelioratiune" (astfel cum era denumita de art.1777 Cod Civil anterior), fiind o construcţie respectiv adăugire materiala, asupra căruia apreciem ca se extinde ipoteca instituita iniţial asupra terenului, dat fiind faptul ca aceasta face parte din acelaşi corpul funciar iar ipoteca subzista asupra intregului, aspect subliniat si de art 2382 NCC.

Privitor la calitatea de constructor de rea-credinta a numitului P  R  reclamanta arată că acesta a construit pe terenul ce aparţine reclamantei cu ne respectarea dispoziţiilor art.586 NCC care atesta faptul ca este autor de buna credinţa cel care la momentul realizării lucrării apare înscris in CF ca proprietar ORI, paratul a construit pe terenul aflat in proprietatea societăţii D  SRL, grevat de ipoteca în favoarea Băncii Transilvania, fără a avea  înscris în CF vreun drept asupra terenului si fără a avea acordul creditorului ipotecar.

De asemenea reclamanta a arătat ca potrivit dispoziţiilor art.l din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii "executarea lucrărilor de construcţii este permisa numai pe baza unei autorizaţii de construire sau desfiinţare, emisa in condiţiile legii, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren sil sau construcţii" ori titularul dreptului real este societatea in faliment D  SRL iar conform adresei Primăriei Beius Certificatul de urbanism a fost emis pe numele reclamantei, astfel ca rezulta în mod clar

intenţia paratului de a edifica casa de locuit in regim P+1E in favoarea  reclamantei si nu in favoarea sa si a familiei sale, care in prezent locuiesc în această casă

Astfel, reclamanta apreciază că, în aceste condiţii, este in prezenta unei construcţii pentru care potrivit adreselor Primăriei Beius nr. 2154/07.03.2014 si nr. 9235/05.12.2014 nu a fost eliberata autorizaţia de construcţie si care nu figurează in evidente ca bun impozabil ori, prin nerespectarea  dispoziţiilor privind eliberarea autorizaţiei de construire si neplata impozitului aferent construcţiei paraţii s-au sustras de la îndeplinirea obligaţiilor imperative ale Legii 50/1991 si ale Legii 571/2003 privind Codului fiscal.

Reclamanta arată ca, in ipoteza admiterii prezentei acţiuni, plata impozitului si a taxelor aferente imobilului înscris in CF nr. 6564 al localităţii Beiuş se va realiza chiar şi  pe societatea în faliment. In procedura de eliberare a autorizaţiilor de construire sau a altor autorizaţii cerute de lege are loc si o verificare a titlului solicitatului ORI, pârâtul P  R  a ocolit aceste proceduri, fapt care atestă inexistenta unui drept de a construi asupra terenului  reclamantei precum si reaua credinţa a pârâtului.

De asemenea reclamanta apreciază ca se află în situaţia în care poate dobândi, prin accesiune imobiliara artificială, dreptul de proprietate asupra construcţiei potrivit dispoziţiilor art. 577 alin 1. NCC conform cărora "construcţiile, plantaţiile si orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite in continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel" si art. 567 NCC "proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce  se alipeşte cu bunul ori se incorporează in acesta, dacă legea nu prevede altfel", ce consacra regula de drept accessorium sequirtur principale.

Reclamanta, în privinţa întinderii dreptului de proprietate invocă dispoziţiile art.559 NCC potrivit căruia "proprietatea terenului se întinde si asupra subsolului si a spaţiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale", in acest sens susţine că adăugirea reprezentând casa de locuit trebuie privită ca o prelungire legală a dreptului proprietarului lucrului considerat principal, respectiv terenul aflat in proprietatea societăţii în faliment Daliflor SRL.

De asemenea  se reţine că potrivit art. 579 alin. 1 NCC "orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa şi că este a lui, până la proba contrară ", fiind instituită o prezumţie relativă de proprietate ce operează în favoarea reclamantei în calitate de proprietar al ternului în  cauză, ori potrivit art. 328 alin.l noul de procedura civila, "prezumţia legala scuteşte de dovada pe cel in folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite ".

Reclamanta apreciază  că, nu a fost notat in CF un drept de superficie asupra terenului ce aparţine societăţii D  SRL, pe cale de consecinţa, pârâţii nu aveau dreptul de a edifica o construcţie pe terenul societăţii in faliment, in aceste condiţii prezumţia de proprietate asupra construcţiei ce operează in favoarea sa subzistă şi nu poate fi răsturnată, iar .demersurile realizate în vederea dobândirii dreptului de proprietate de către ea asupra construcţiei vor profita creditorilor societăţii in faliment D  SRL dat fiind faptul că suma obţinută din valorificarea imobilului reprezentând teren si casa de locuit in regim P+M, va fi distribuita in procentele corespunzătoare creditorilor ei.

Astfel, reclamanta apreciază că are calitatea de proprietar asupra construcţiei, dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, constând in casa de locuit P+1E, ridicata pe terenul având nr. cad. 447/5 inscris in CF nr. 6564 al localităţii Beius, teren aflat in proprietatea sa şi pe cale de consecinţa să se dispună notarea şi  intabularea construcţiei in Cartea Funciara in favoarea societăţii in faliment D  SRL.

În drept reclamanta  invocă prevederile dispoziţiile art.577 si urm. NCC, art. 1746 alin 2 si art.1777 (Cod civil anterior), art. 1 din Legea 50/1991, art. 328 alin.l Noul Cod de procedura civila.

În probaţiune reclamantul a depus la dosar în fotocopii următoarele înscrisuri: raport de evaluare privind proprietatea imobiliara fin februarie 2015; lista de inventariere din 14.11.2014; extrasul de carte funciara nr. 6564 al localităţii Beiuş, sentinţa nr.6692/F/16.09.2014 pronunţata privind deschiderea procedurii de faliment faţă de D  SRL; răspuns nr. 2154/07.03.2014 al Primăriei Beiuş cu privire la bunurile impozabile; adresa nr.38/06.11.2014 privind documentele deţinute de Primăria Beiuş cu privire la construcţia in regim P+M,răspunsul nr.9235/05.12.2014 al Primăriei Beiuş la adresa nr.38/06.11.2014, adresa, nr.06/24.03.2015 prin care a solicitat acestei Primăriei Beiuş comunicarea unei copii a certificatului de urbanism nr.82/03.05.2007, Contractul de credit nr.715/07.06.2007 încheiat cu Banca Transilvania; Contract de ipoteca nr.715/IPO/01/07.06.2007.

Cererea  scutită de la plata taxei judiciare  de timbru conform prev.art.77 din Legea 85/2006-privind procedura insolvenţei.

1.2. Prin răspunsul la întâmpinarea  formulată de OCPI Bihor, depus la data de 16.07.2015 –referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a OCPI Bihor reclamanta  a arătat că a înţeles  să cheme în  judecata BCPI Beiuş doar pentru opozabilitate, aspect menţionat si în cererea de chemare in judecata, urmând ca in ipoteza admiterii acţiunii ce face obiectul  prezentului dosar să se adreseze acestei din urma instituţii in vederea notării şi intabulării construcţiei în cauză în Cartea Funciară in favoarea reclamantei. Reclamanta arată  de asemenea că acţiunea ce face obiectul prezentului dosar este îndreptată împotriva numiţilor P  R  şi P G –M ,  (fiind  persoanele  care  folosesc  construcţia reprezentând casa de locuit P+1E, ridicata pe terenul cu nr. cad. 447/5 inscris in CI nr.6564 al localităţii Beius, teren al cărui unic proprietar este debitorul falit D S.R.L.

-/-

2.1. Poziţia procesuală a pârâtei Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Beiuş

La data de 19 iunie 2015 a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretenţiilor cu privire la cheltuielile de decată în totalitate, sau alte pretenţii pecuniare în cazul în care se vor solicita şi a invocat excepţia lipsei calităţii  sale procesuale pasive.

În motivarea în fapt a întâmpinării, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară BIHOR  se arată că se aplică principiile şi regulile specifice acestei proceduri  speciale şi activităţii de publicitate imobiliară, care se întregesc cu dispoziţiile art. 527-537 C.Pr. Civ.

Pârâta arată că, activitatea de carte funciară are caracter necontencios, deoarece potrivit art. 527 C.p.c şi următoarele nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, cererea de înscriere în cartea funciară caracterizându-se prin absenţa unui litigiu, a unui diferend sau a unui adversar şi cum existenţa calităţii procesuale pasive într-un proces presupune o identitate  între pârâtul chemat în judecată şi persoana obligată în raportul obligaţional dedus judecăţii de către reclamant, persoana care neagă dreptul reclamantului, persoana faţă de care reclamantul doreşte să îşi stabilească existenţa unui drept real, persoana în patrimoniul căreia reclamantul doreşte să dovedească inexistenta unui drept real, consideră că OCPI Bihor nu poate avea o asemenea calitate şi apreciază  totodată că, citarea  sa în proces numai pentru opozabilitate nu estenecesară deoarece, chiar fără a fi citată instituţia  este  obligată  să  pună în  aplicare  hotărârea judecătorească pronunţată. O.C.P.I. Bihor îndeplineşte un serviciu de interes public şi nu poate avea calitate procesuală în cadrul unui proces de rectificare a cărţii funciare întrucât, indiferent de modul de soluţionarea unei cereri, nu urmăreşte satisfacerea unui drept sau a unui interes propriu.

Pârâta arată că, în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 7 din 13 martie 1996  republicată - Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare , cu modificările şi completările ulterioare (1) înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declaraţii date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentaţii cadastrale.

În drept pârâta a invocat  disp. art. 205 - 208 ,  art. 223 alin 2, Cod Procedură Civilă.

-//-

La data de 06.10.2015 Banca  Transilvania a depus la dosar o cerere de intervenţie în interes propriu faţă de reclamantă  prin care a solicitat ca instanţa să dispună admiterea in principiu a cererii de intervenţie  şi să se constate ca societatea debitoare SC D  SRL a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra imobilului constând din casa de locuit in regim P+1E, edificata pe terenul având nr.cadastral 447/5 inscris in CF nr.6564 Beius, urmând a se dispune notarea si intabularea construcţiei in CF in favoarea SC D SRL.

În motivarea în fapt a cererii se arată că prin Sentinţa nr.6692/16.09.2014, pronunţată de Tribunalul Bihor in dosarul nr.6428/111/2012, s-a dispus împotriva debitoarei SC D  SRL, deschiderea procedurii falimentului, iar ulterior deschiderii  acestei proceduri s-au iniţiat demersuri de evaluare a activului proprietatea debitoarei si obiect al garanţiei creditului contractat de la Banca Transilvania SA, constând din teren în suprafaţa de 864 mp situat in loc.Beius  înscris în CF 6564 Beius, nr.cadastral 447/5 din 751, iar cu aceasta ocazie, a demersurilor de evaluare, s-a identificat asupra terenului edificata o construcţie, constând din casa de locuit in regim P+1E.

Se precizează că, faptul că, construcţia în regim P+1E, a fost edificată asupra terenului fără acordul creditorului garantat Banca Transilvania SA,  astfel se reţine că în  lipsa unor documente justificative, a fost edificată şi fără autorizaţie de construire, împrejurări  faţă de care se consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru invocarea accesiunii imobiliare artificiale, în speţă, pe terenul proprietatea debitoarei si obiect al garanţiei creditului contracarat de la Banaca Transilvania SA s-a edificat cu rea-credinta construcţia in regim P+1E, de către numitul P R .

Se reţine că, în cazul de fata creditoarea Banca Transilvania SA in calitate de creditor garantat cu imobilul in speţa, are un interes legitim de a participa in cadrul oricărui litigiu cu privire imobilul situat in loc.Beius, înscris in CF nr.6564 Beius, nr.cadastral 447/5 din 751, aflat in garanţia Băncii, astfel că banca apreciază că justifică un interes legitim de a formula prezenta cerere de intervenţie .

-//-

La  data de 10.05.2016 pârâtul P  R  a depus  un înscris prin care a  invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  a pârâtei P  G M

În motivarea acestei cereri pârâtul solicită excluderea soţiei sale,  respectiv a pârâtei P  G  M  din acest dosar, deoarece aceasta nu a avut nici un fel de  funcţie la SC D  SRL, el fiind administrator unic al acestei societăţi, iar contractul de împrumut cu Banca Transilvania  a fost semnat exclusiv de către el.

-//-

La termenul de judecată din data de 19.10.2016 , potrivit art.219 din Codul de procedură civilă, instanţa a procedat la verificări privind prezentarea părţilor, astfel,a constatat că se prezintă: pârâtul  P  R ,  fără act de identitate, care a solicită a nu se reveni cu adresă către dl. expert  şi totodată a solicitat suspendarea prezentei pricini, având în vedere că pe rolul Tribunalului Bihor  există un proces de insolvenţă în ceea ce priveşte reclamanta din prezenta cauză, precum şi  pârâta P  G  M ,  care a solicitat a nu se reveni cu adresă către dl. expert .

Tot la acest termen, Instanţa a respins ca nefondată cererea de suspendare a prezentei pricini formulată de pârâtul P  R  , având în vedere că nu există un temei  legal, iar societatea în insolvenţă este reclamantă în prezenta pricină urmărind  obţinerea unui drept, apreciind că, dacă societatea în insolvenţă era pârâtă , atunci se putea pune în discuţie suspendarea pricinii , în temeiul legii speciale , situaţie care însă nu este aplicabilă în cauză. 

La termenul de judecată din data de 07 iunie 2016, instanţa a pus în discuţia contradictorie cererea formulată de pârâtul P  R  la data de 10 mai 2016 – fila 205 dosar, prin care acesta a solicitat  excluderea soţiei sale P  G M  din dosar, întrucât ea nu a avut nici o funcţie în cadrul societăţii. Astfel, reprezentantul reclamantei a învederat că au formulat cererea şi împotriva pârâtei P  M , aceasta fiind soţia pârâtului P  R , apreciind că excluderea ei din cauză nu este justificată şi a menţionat şi faptul că în ipoteza admiterii prezentei acţiunii şi evacuării pârâtului P R din imobil, pârâta P M  ar rămâne în continuare în acest imobil.

De asemenea instanţa a calificat  cererea formulată de pârâtul P  R  la data de 10 mai 2016 – fila 205 dosar, ca fiind invocarea unei excepţii a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei P  G  M aspect faţă de care reprezentantul reclamantei a arătat că se opune, iar instanţa în temeiul prevederilor art.248 al.4 C.pr.civ. a dispus  soluţionarea acestei excepţii cu fondul cauzei.

-//-

La data de 08 iulie 2016 prin registratura instanţei reclamanta a depus concluziile scrise  prin care referitor la  excepţia lipsei calităţii  procesuale pasive a numitei P  G  M ,  arată că acţiunea în constatare a fost  formulată şi împotriva  acesteia, având în vedere că este soţia pârâtului, astfel că este vorba despre un bun dobândit  în timpul căsătoriei, bun  la adresa căruia ambii pârâţi îşi au domiciliul şi pe care-l folosesc efectiv. De asemenea  pârâta P G M  împreună cu pârâtul P  R , are calitatea de fidejusor, fiind parte în contractul de fidejusiune nr.715/FID/01/29.04.2009 la contractul de credit nr.715/07.06.2007 şi prin urmare, această pârâtă are legătură directă cu SC D  SRL, fidejusorul  garantând  cu toate bunurile sale prezente şi viitoare îndeplinirea de către societate a obligaţiilor decurgând  din contractul de credit.

 Referitor la ipoteca instituită asupra terenului  contractul de ipotecă prevede la art.2.5 că "ipoteca constituita in baza contractului de credit si accesoriilor acestuia se va intinde si asupra tuturor îmbunătăţirilor, adăugirilor sau extinderilor aduse imobilului de la data încheierii contractului pana la data îndeplinirii integrale a obligaţiilor din Contractul de Credit",  această prevedere  subliniază ideea de extindere a  acestui drept real asupra noii construcţii, dat fiind caracterul indivizibil  al ipotecii, dispoziţie contractuală aflată în conformitate cu prev.art.1746 alin.2 Vechiul cod civil conform căruia,, ipoteca este de natura ei neindivizibilă şi subzistă în întregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate , asupra fiecărui  şi asupra fiecărei porţiuni din acele imobile,,. Astfel, reclamanta  consideră că dreptul de ipotecă  ce a fost instituit iniţial asupra terenului  se extinde şi asupra  îmbunătăţirilor, adăugirilor materiale, în speţă casa în regim P+1E, construcţia făcând arte  din acelaşi corp  funciari iar ipoteca subzistă asupra întregului.

 Referitor la  condiţiile accesiunii imobiliare artificiale , reclamanta arată,că  terenul intravilan situat în  localitatea Beiuş  înscris în CF 6564 Beiuş  sub nr. cadastral 447/5 şi751 în suprafaţă de 864 mp. este proprietatea exclusivă a reclamantei, pârâţii  nu au făcut dovada că ar avea vreun drept  însctis în CF asupra acestuia sau asupra construcţiei în regim P+1E.

Terenul intravilan a fost dobândit de reclamantă prin  cumpărare, potrivit contractului de  vânzare cumpărare din data de 25.04.2007 autentificat sub nr.798 de BNP M  A .

Reclamanta arată că ulterior achiziţionării  acestui teren  intravilan , urmare a demersurilor administratorului P  R , Primăria Beiuş  a eliberat  reclamantei Certificatul de Urbanism  nr.82/03.05.2007, pentru construirea  unei  case de locuit şi laborator cofetărie- patiserie, iar potrivit adresei  nr.9235/05.12-2014 emisă de Primăria Beiuş, ulterior obţinerii acestui certificat de urbanism dl. P  R nu s-a mai prezentat cu documentaţia tehnică şi avizele necesare în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru  această investiţie.

Astfel, în condiţiile în care  în care acest certificat de urbanism  a fost emis de Primăria Beiuş pentru reclamantă este evident că demersurile părţilor au fost iniţiate pentru a edifica construcţia în regim P+1E, în favoarea reclamantei şi nu în favoarea lor.

Se arată că la data de 07.06.2016 reclamanta a încheiat  contractul de credit 715 cu Banca Transilvania pentru suma de 88.033,50 lei, iar în vederea restituirii creditului a fost încheiat  contractul de ipotecă 715/IPO/07.06.2007, conform căruia a fost instituită ipoteca de rag 1 asupra terenului intravilan în suprafaţă de 864 mă înscris în CF 6564 Beiuş.

Din succesiunea acrelor încheiate între părţi, reclamanta apreciază că imobilul reprezentând casă în regim  P+1E a fost construit  din creditul în valoare de 88.033,50 lei  ce a fost  obţinut de reclamantă, iar pârâţii  nu au făcut dovada că investiţia realizată pe terenul proprietatea  reclamantei s-a făcut din resurse proprii, astfel că reclamantei îi sunt aplicabile disp. art 567 NCC privind accesiunea  imobiliară artificială.

Reclamanta arată că, în conformitate cu  opinia expertului constructor  , construcţia a fost edificată  anterior anului 2010 şi după data de 03.05.2007, deci după data emiterii certificatului de urbanism emis de Primăria Beiuş în favoarea reclamantei, astfel că se poate observa intenşai de a construi în  favoarea patrimoniului deţinut de reclamantă şi nicidecum în favoarea patrimoniului deţinut de părăţi.

Astfel reclamanta solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive  invocată  de pârâta P  G  M , având în vedere că aceasta are calitatea de  proprietar asupra construcţiei, dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.

-//-

În probaţiune instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza în specialitatea construcţii.

-//-

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele: 

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pârâtei Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Beiuş invocată de către acestea prin întimpinare , instanţa o socoteşte fondată , motiv pentru care o va admite potrivit următoarelor considerente:

-reclamanta a precizat în mod expres că a chemat în judecată această pârâtă din raţiuni de opozabilitate. Însă , această noţiune nu este reglementată de lege , ci art. 36 din Codul de Procedură civilă vorbeşte de „ calitatea procesuală ce rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridici litigios , astfel cum acesta este dedus judecăţii.” , ori această pârâtă nu este parte în raportul juridic pendinte , astfel că ea nu poate fi obligată în consecinţă

-vom reţine şi prevederile  art. 33 din Legea nr. 7 din 13 martie 1996  republicată - Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare , cu modificările şi completările ulterioare (1) înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declaraţii date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentaţii cadastrale.” , aşa încât această pârâtă este obligată să respecte şi să aplice hotărârea judecătorească , fără ca aceasta să implice participarea efectivă în proces. În acest sens sunt şi prevederile art. 435 din codul de Procedură Civilă

  -//-

 II. În ceea ce priveşte excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive  invocată  de pârâta P  G  M ,  prin înscrisul depus la data de 10.05.2016 instanţa o va respinge pe baza următoarelor considerente:

Acţiunea în constatare a fost  formulată şi împotriva  acestei pârâte care este soţia pârâtului P  R , aceste părţi locuind în imobilul din litigiu. Acest fapt juridic nu a fost contestat de  pârâţi .

Este evidentă calitatea procesuală a acestei pârâte determinate de folosinţa ei asupra imobilului din litigiu , în condiţiile în care o societate comercială administrată de soţul ei(ce are şi  calitatea de asociat ) , colocatar doreşte stabilirea dreptului de proprietate. Aşadar această pârâtă poate fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii , motiv pentru care se va constata legitimitatea ei procesuală pasivă.

-//-

III. Pe fondul pricinii, instanţa reţine în fapt următoarele: 

-Din coala de CF 6564 al localităţii Beius (fila 12) se reţine că imobilul  din prezentul litigiu  identificat sub nr. cadastral 447/5 şi 751,  ce reprezintă în natură teren în suprafaţă totală de 864  mp , situat  in localitatea Beius, este înscris sub AI.1-2, iar  reclamanta este proprietatea exclusivă cu titlu cumpărare, potrivit  înscrierilor de sub B2

-Prin Sentinţa nr.6692/F/16.09.2014(fila 13) pronunţata in dos. nr.6428/111/2012 al Tribunalului Bihor, in temeiul art.107 lit. b din Legea 85/2006 privind procedura insolventei s-a dispus deschiderea procedurii de faliment impotriva societăţii D SRL.

-Din adresa nr.2154/07.03.2014 (fila 14)emisă de Primăria Beiuş  rezultă că, ulterior, în  patrimoniul debitorului D SRL , s-a identificat  terenul intravilan în suprafaţa de 864 mp, situat in localitatea Beius,  , inscris in CF nr.6564 a localităţii Beius sub nr. cad.447/5 si nr. cad.751,

-Din lista de inventariere întocmită la 14.11.2014 (fila 11) de reprezentanţii comisiei de invebtariere constituite la nivelul societăţii reclamante , rezultă că pe terenul din litigiu s-a constatat existenţa unei case de locuit.

 -Din adresa  nr.9235/05.12.2014 a Primăriei Beiuş,(fila 16) rezultă că  Primăria Beiuş  a eliberat  reclamantei Certificatul de Urbanism  nr.82/03.05.2007, pentru construirea  unei  case de locuit şi laborator cofetărie- patiserie, iar după obţinerea acestui certificat, reprezentanţii firmei  nu s-au  mai prezentat cu documentaţia tehnică şi avizele necesare pentru obţinerea  autorizaţiei de construcţie, iar în  prezent pe terenul  nr.top.447/5 există construită  o locuinţă care figurează în evidenţele Primăriei la adresa din Beiuş, dar această locuinţă nu este  declarată la impozit şi nici pentru terenul aferent cu nr.cadastral 447/5 şi 751 nu au fost achitate datorii fiscale.

-Din contractul de Credit nr. 715/07.06.2007  (fila 18) încheiat între Banca Transilvania în calitate de împrumutător şi SC D  SRL în calitate de împrumutat rezultă că acesta a avut ca  şi obiect achiziţionarea terenului intravilan situat în localitatea Beius,  , achiziţionare care s-a făcut prin creditul pentru investiţii imobiliare de 88.033,50 lei acordat de Banca Transilvania .

-Din contractul de ipotecă  nr. 715/PO/01/07.06.2007  (fila 20) încheiat între Banca Transilvania în calitate de creditor ipotecar  şi SC D  SRL în calitate de debitor , părţile au convenit ipotecarea imobilului din litigiu, ca o garanţie a bunei execuţii a contractului de credit. Art.2.5 din contract prevede că "ipoteca constituita in baza contractului de credit si accesoriilor acestuia se va intinde si asupra tuturor îmbunătăţirilor, adăugirilor sau extinderilor aduse imobilului de la data încheierii contractului pana la data îndeplinirii integrale a obligaţiilor din Contractul de Credit".

-Din concluziile raportului  de expertiză  (fila 215) instanţa reţine că: imobilul  din prezentul litigiu este situat în municipiul Beiuş,  şi acesta este înscris în CF 6564 Beiuş, sub nr. cadastral447/5 şi 751, ce reprezintă în natură teren în suprafaţă totală de 864 mp. şi construcţie cu regimul de înălţime P+1 E.

Construcţia nu  este înscrisă  în CF deoarece astfel cum rezultă din adresa nr.9235/05.12.2014 a Primăriei Beiuş,, după obţinerea certificatului de urbanism nr.82din data de 03.05.2007  de  către proprietarul tabular al terenului, SC D  SRL, acesta nu s-a  mai prezentat cu documentaţia tehnică şi avizele necesare pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie.

Se reţine şi faptul că edificarea construcţiei  imobilului din litigiu s-a efectuat cel puţin până  în stadiul fizic,, de roşu,, anterior anului 2010, şi cel puţin probabil , după data de 03.05.2007, iar în cazul în care adresa Primăriei Beiuş nr.5149 din data de 30.10.2008  emisă către P R  este conformă cu originalul şi data de mai sus prezintă şi data eliberării, rezultă că, la data adresei 2008, construcţia deţinută de acesta de pe terenul  cu nr.cadastral 447/5 şi 751 figura pe str. Ion Creangă nr.8 şi în consecinţă edificarea  construcţiei  imobilului din litigiu s-a efectuat cel puţin până  în stadiul fizic,, de roşu,, anterior datei de 30.10.2008, şi cel mai probabil , după data de 03.05.2007.

Raportat la anul ridicării construcţiei, constată instanţa faptul că aplicabile în cauză sunt prevederile Codului Civil de la 1864 , potrivit următoarelor texte:

-art. 6 aliniatul 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil : „Actele şi faptele juridice încheiate,ori , după caz săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot geb’nera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau , după caz a săvârşirii ori producerii lor. „

-de asemenea art. 58 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Codului Civil, prevede: „ În toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificialî presupune exercitarea unui drept de opţiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrărilor-.”

Aşadar în prezenta cauză este evident , raportat şi la concluziile raportului de expertiză că legea aplicabilă este Codul civil de la 1864.

Astfel reţinem următoarele texte din acest cod civil:

Art.488 C.civil prevede că, tot ce se uneşte  şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului,,. Cu alte cuvinte , accesiunea  este încorporarea sau unirea unui lucru cu alt lucru, fiecare având proprietari diferiţi. Proprietarul bunului mai important considerat principal, devine şi proprietar al bunului mai puţin important sau accesoriu.

  Reţine  instanţa că, accesiunea este reglementată în art.483-516 C.civ., iar din analiza acestor reglementări ,rezultă că accesiunea poare opera numai atunci când două bunuri , având proprietari diferiţi s-au unit în aşa fel încât  despărţirea lor nu este posibilă decât cu deteriorarea  ambelor bunuri sau distrugerea totală ori parţială  a unuia dintre ele.

Se reţine că, accesiunea imobiliară artificială  se realizează prin  intervenţia şi activitatea omului.

Potrivit  art.492 Cod civil,, orice  construcţie , plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala  sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra,,.

Art.493-494 Cod civil reglementează două cazuri de  accesiune reală imobiliară.

Reţine totodată instanţa că, accesiunea  construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană  cu materialele  sale pe un teren aflat în proprietatea altuia este prev. de art.494 Cod civil. De regulă proprietarul terenului  devine, prin accesiune proprietar  al  construcţiilor, plantaţilor şi lucrărilor realizate

În concluzie , din interpretarea probelor de la dosar , raportat la faptul că potrivit cărţii funciare reclamanta este proprietara terenului din litigiu , că cei doi  pârâţi locuiesc în construcţia  edificată pe  terenul proprietatea reclamantei,  utilizând prezumţiile simple judecătoreşti , instanţa va reţine  că aceşti părăţi au ridicat construcţia, iar mai apoi, în temeiul accesiunii va constata calitatea proprietarului terenului de a fi titularul dreptului de proprietate asupra construcţiei.

Vom avea în vedere  faptul că , fiind în sistem de carte funciară , proba dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară.

Reţinem mai apoi faptul că cei doi pârâţi nu au investit instanţa cu vreo cerere reconvenţională , prin care să urmărească stabilirea unui alt titular al dreptului de proprietate asupra construcţiei , nu au depus în probaţiune înscrisuri , nu au invocat existenţa vreunei convenţii între societatea reclamantă şi aceştia privind regimul juridic al construcţiei.

În lipsa vreunei cereri reconvenţionale , instanţa din oficiu nu  putea să dispună asupra eventualelor drepturi ale constructorului, drept prescriptibil în termen de trei ani , termen ce începe să curgă de la momentul realizării condiţiei suspensive constând în manifestarea de voinţă a proprietarului terenului de a prelua construcţia. 

Instanţa va respinge cererea de notare şi intabulare a  construcţiei în Cf în favoarea reclamantei D  SRL., întrucât această operaţiune presupune conform Legii nr. 7/1996 , a Regulamentului de carte funciară o procedură ce nu a fost respectată în cadrul prezentului litigiu. Astfel , în baza hotărârii judecătoreşti se vor obţine documentele de rigoare de la Municipiul Beiuş , se vor achita impozitele aferente , urmând ca mai apoi să se procedeze la notarea construcţiei. Dacă s-ar dispune la notarea prin hotărârea judecătorească s-ar eluda procedura mai sus amintită, aşa încât instanţa va respinge această cerere.

În baza considerentelor mai sus expuse, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta D  SRL. societate în faliment cu sediul  la  lichidatorului judiciar G  I SPRL din Oradea , împotriva  pârâţilor P  R , şi P  G  M  , potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

-//-

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta Banca Transilvania instanţa o va respinge  pentru următoarele considerente:

- cercetând obiectul cererii de intervenţie , instanţa observă că această parte nu a făcut altceva decât să reia pretenţia reclamantei . Ori , intervenţia în interes propriu presupune obligatoriu afirmarea unui drept propriu , ce urmează a se stabili chiar împotriva reclamantului principal. Ori, în cauza noastră această chestiune nu se realizează. Din modul de susţinerea a cererii de intervenţie rezultă că se urmăreşte de fapt dreptul reclamantei , astfel încât din această perspectivă am fi în prezenţa unei intervenţii în interesul reclamantei. Nici argumentele privind întinderea dreptului de ipotecă nu justifică intervenţia principală formulată , întrucât dreptul de ipotecă este deja înscris în cartea funciară , şi evident acest drept se va întinde şi asupra construcţiei în momentul înscrierii ei.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, reţinând culpa procesuală a pârâţilor în conformitate cu prevederile art.453 Cod procedură civilă, instanţa îi va obliga să achite reclamantei  suma totală  de 2170,08 lei,cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare( conform ordinelor de deplasare nr. 12/05.10.2015,  nr.8/05.04.2016,nr.10/10.05.2016.nr.11/07.06.2016); onorariu  expert, în sumă de 1900 lei, (conform chitanţelor nr. 7335387/1/12.11.2015 emisă de CEC Bank şi nr.8006416/1 )- înscrisuri justificative depuse la dosar filele 128,  244- 249, 260 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite ca fondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Beiuş invocată de aceasta prin întâmpinare.

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta D  SRL. societate în faliment cu sediul  la  lichidatorului judiciar G  I  SPRL  ca fiind introdusă împotriva  unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  invocată  de pârâta P  G  M ,  prin înscrisul depus la data de 10.05.2016.

Admite, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanta D  SRL. societate în faliment cu sediul  la  lichidatorului judiciar G  I  SPRL din Oradea împotriva  pârâţilor P  R şi P  G  M 

Constată că reclamanta D  SRL a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra imobilului constând în  casa de locuit P+1E, ridicată pe terenul cu nr. cadastral 447/5 înscris în CF 6564 –Beiuş.

Respinge capătul de cerere privind notarea  şi intabularea  construcţiei în Cf în favoarea reclamantei D  SRL.

Respinge cererea de intervenţie  în interes propriu formulată de intervenienta Banca Transilvania  .

Obligă părâţii P  R şi P G  M la plata sumei de 2170,08 lei, reprezentând cheltuieli de judecată , în favoarea reclamantei.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Beiuş.

 Pronunţată în şedinţa publică din data de 04.10.2016.

Domenii speta

Spete similare