Necitarea părţilor în procesul penal, consecinţă – trimiterea cauzei spre rejudecare

Prin încheierea penală  nr. 117 din 19 mai 2016 a judecătorului de drepturi şi libertăţi, pronunţată în dosarul nr. 352/319/2016 al Judecătoriei Târgu Lăpuş a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuş având ca obiect luarea măsurii de siguranţă a internării medicale faţă de intimatul  TA (fiul lui Cornel şi Otilia născut la data de xxxxxx, în xxxxxx,  cetăţenia română, studii liceale, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, cu antecedente penale, cu domiciliul în xxxxxxxxx, judeţul Maramureş).

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarele:

Prin Ordonanţa nr. 176/P/2016 din 08.03.2016 a Poliţiei oraşului Târgu Lăpuş s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 alin.1 Cod penal, constând în aceea că la data de 7.03.2016 numitul TA aflându-se pe strada Ştrandului din localitatea Târgu Lăpuş, judeţul Maramureş şi având asupra sa un lemn, datorită comportamentului său neadecvat, întâlnind mai multe persoane, le-a adus acestora o atingere gravă demnităţii lor, producându-le o stare de temere, tulburând astfel ordinea şi liniştea publică.

Prin Ordonanţa nr.176/P/2016 din 9.03.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul TA, pentru  săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 alin.1 Cod penal.

 În fapt: la data de 7.03.2016 numitul TA aflându-se pe strada Ştrandului din localitatea Târgu Lăpuş, judeţul Maramureş şi având asupra sa un lemn, datorită comportamentului său neadecvat, întâlnind mai multe persoane, le-a adus acestora o atingere gravă demnităţii lor, producându-le o stare de temere, tulburând astfel ordinea şi liniştea publică.

La data de 16 martie 2016, suspectul TA a fost examinat medico-legal, prilej cu care s-a stabilit,  faptul că acesta prezintă „DGS – tulburare schizofrenică episod actual maniacal”, împrejurare care a determinat concluzia că suspectul TA nu are discernământ la data comiterii faptei şi nici la data examinării, din cauza bolii psihice de care suferă suspectul este orientat spre acţiuni antisociale, comisia recomandând internarea medicală  în Spital de Psihiatrie şi Maximă Siguranţă Ştei, conform Raportului de Expertiză medico-legală psihiatrică nr.xx din 16 martie 2016 a Serviciului Medico-Legal Judeţean Baia Mare – Maramureş.

Examinând actele şi lucrările dosarului, s-au reţinut următoarele:

Prin ordonanţa procurorului delegat din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuş, pronunţată în dosar penal număr 176/P/2016 din data de 6.05.2016 s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 alin.1 Cod penal cu privire la suspectul TA, cu datele de identificare din dispozitiv.

Conform art. 110 Cod penal, când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Valorificarea dispoziţiei de drept substanţial trebuie să se facă prin intermediul normelor de drept procedural.

Astfel, potrivit art. 247 alin. 1 C.pr.pen., judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică.

Art. 248 alin. 1 C.pr.pen. prevede că în cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă o propunere motivată de luare faţă de suspect sau inculpat a măsurii internării medicale provizorii.

Aşadar, competenţa instanţei penale în luarea măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii este condiţionată de existenţa unui proces penal, indiferent de faza procesuală: urmărire penală, cameră preliminară sau judecată.

În lipsa îndeplinirii acestei condiţii legale, argumentele privind necesitatea luării măsurii solicitate nu pot fi supuse analizei.

Or, prin ordonanţa număr 176/P/2016 din data de 6.05.2016, procesul penal a luat sfârşit prin dispunerea unei soluţii de clasare faţă de suspectul TA pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 alin.1 Cod penal, reţinându-se incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. d Cod penal, respectiv existenţa cauzei de neimputabilitate a iresponsabilităţii.

Raportat la soluţia adoptată în cauză, devin incidente dispoziţiile art. 315 alin. 1 lit. e C.pr.pen., potrivit cărora ordonanţa de clasare va cuprinde, între altele,  dispoziţia privind sesizarea instanţei competente potrivit dispoziţiilor legii speciale în materia sănătăţii mintale în vederea dispunerii internării nevoluntare.

Norma specială în materie este Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, iar instanţa competentă să dispună internarea este instanţa civilă - mai exact judecătoria în raza căreia se află unitatea medicală la care se face internarea.

Faţă de redactarea art. 315 alin. 1 lit. e C.pr.pen. şi faţă de absenţa unor norme privind luarea cu caracter definitiv a măsurii de siguranţă medicale în urma unei soluţii de netrimitere în judecată, concluzia care se desprinde este că internarea se poate dispune doar de instanţa civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 56 alin. 1 lit. d, art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 487/2002, republicată.

Având în vedere prevederile legale menţionate anterior, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că nu are competenţă funcţională de a dispune asupra internării medicale a intimatului TA, după finalizarea procesului penal prin dispunerea unei soluţii de clasare, considerent pentru care a dispus respingerea ca inadmisibilă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuş.

În temeiul art. 275, alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Lăpuş, solicitând casarea încheierii penale nr. 117 din data de 19 mai 2016 a judecătorului de drepturi şi libertăţi, pronunţată în dosarul nr. 352/319/2016 al Judecătoriei Târgu Lăpuş şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, având în vedere că instanţa de fond s-a pronunţat pe o excepţie, a respins sesizarea privind luarea măsurii de siguranţă a internării medicale ca inadmisibilă

Procedând la judecarea contestaţiei dar şi din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Potrivit art. 315 pct. 2 lit. e Cod procedură penală, aşa cum a fost modificat prin O.U.G 18/2016, în vigoare la data soluţionării contestaţiei norma fiind de strictă aplicare, în situaţia când se dispune clasarea, ordonanţa de clasare va cuprinde şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare ori, după caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranţă prevăzute de art. 109 sau 110 din Codul penal, dispoziţiile art. 246 alin. 13 Cod procedură penală, aplicându-se în mod corespunzător.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că legiuitorul a optat pentru o modificare semnificativă a cadrului legal anterior în materie, noile dispoziţii legale stabilind competenţa de soluţionare a instanţei penale în cauzele având ca obiect măsurile de siguranţă prevăzute de art. 108 sau 110 din Codul penal, în situaţia în care procurorul dispune o soluţie de casare.

Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş a constatat soluţionarea cauzei la Judecătoria Tg. Lăpuş, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi s-a realizat cu încălcarea procedurii de citare a intimatului. Aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 19 mai 2016, existent la fila 21 din dosarul de fond, mandatul de aducere emis pe numele intimatului TA nu a fost executat întrucât persoana căutată "nu se găseşte şi nu locuieşte la adresa de domiciliu" , iar din discuţiile purtate cu mama persoanei citate, rezultă că aceasta este plecată în Anglia.

Or, în această situaţie, cu ocazia soluţionării cauzei, dat fiind şi obiectul cererii, judecătorul de drepturi şi libertăţi trebuia să facă demersuri în vederea citării intimatului la locul de muncă sau adresa unde acesta locuieşte în prezent, iar în situaţia în care acestea nu sunt cunoscute, să facă aplicarea art. 259 alin.5 Cod procedură penală, dispunându-se citarea intimatului şi prin afişare la uşa instanţei.

Pentru motivele de mai sus, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Lăpuş împotriva încheierii penale nr. 117 din data 19 mai 2016 a fost admisă, încheierea atacată să fie desfiinţată integral, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleaşi instanţe. De altfel, această situaţie s-a impus ca urmare a modificărilor legislative intervenite prin O.U.G 18/2016, care au stabilit competenţa instanţei penale în soluţionarea cererilor vizând măsurile de siguranţă prev. de art. 109 sau 110 din Codul penal, în situaţia în care procurorul dispune clasarea. În consecinţă, pentru a nu se îngrădi un grad de jurisdicţie, instanţa de control judiciar nu putea soluţiona cauza direct în contestaţie, câtă vreme Judecătoria Tg. Lăpuş a respins sesizarea ca inadmisibilă, soluţie susţinută însă de cadrul legal de la data soluţionării cauzei.

În raport de modificarea Codului de procedură penală survenită în materie, prin O.U.G 18/2016, singura soluţie care se impunea urmare analizei dispoziţiilor legale existente la data soluţionării contestaţiei fiind cea statuată prin dispozitiv.

Domenii speta

Spete similare