Recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, ce a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 242 Cod procedură civilă. Calificare. Consecinţe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub nr. 2967/40/2015, Sindicatul „A.” a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului B., Consiliul Judeţean B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi la: plata diferenţelor salariale rezultate prin aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 9.04.2015, respectiv prin stabilirea salariului de încadrare la nivelul maxim din unitate pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie (diferenţele dintre salariile primite efectiv în plată şi cele stabilite la nivel maxim conform acestor dispoziţii); actualizarea acestor sume la rata inflaţiei începând cu data de 9.04.2015 şi până la data plăţii; obligarea pârâţilor ca la stabilirea salariului să ţină cont (în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere, precum şi la trecerea în altă treaptă de vechime) de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date; obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând diferenţa dintre salariul de bază şi sporul stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie şi salariul primit efectiv în plată în intervalul 1 ianuarie 2010 - 9 aprilie 2015 de fiecare salariat, în baza art. 27 din O.G. nr. 137/2000; obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri egale cu dobânda legală de la data înregistrării acţiunii la instanţă şi până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 31 mai 2016, Tribunalul Botoşani, în temeiul dispoziţiilor art. 242 Noul Cod de procedură civilă, a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamanţi pentru neîndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor stabilite prin încheierea de şedinţă din data de 26.04.2016, respectiv depunerea de precizări în care să se arate în raport de cine consideră că ar trebui stabilite drepturile salariale pretinse.

La data de 28 noiembrie 2016 Sindicatul A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii, deoarece motivele pentru care s-a dispus această măsură nu mai subzistă, sens în care a ataşat copie extras de pe dispozitivul deciziei nr. 23/26.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.

Prin încheierea de şedinţă din 5 ianuarie 2017, Tribunalul Botoşani a respins cererea de repunere pe rol, cu motivarea că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina lor prin încheierea de şedinţă din data de 26 aprilie 2016, măsura suspendării fiind dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 242 Cod procedură civilă, iar nu în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) Cod procedură civilă.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs la data de 9 ianuarie 2017 Sindicatul A..

În motivare a arătat că nu se impune suspendarea judecaţii cauzei şi apreciază că interpretarea primei instanţe este una eronată, deoarece motivele pentru care s-a dispus suspendarea din 05.01.2017 nu mai subzistă şi, pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursului împotriva încheierii de suspendare şi continuarea judecăţii.

Consideră că drepturile salariale, conform Legii nr.71/2015, trebuie stabilite în raport de o persoană care a fost încadrată în aceeaşi funcţie/grad/treaptă la salariul maxim în cadrul Consiliului Judeţean B. şi în cadrul D.G.A.S.P.C B.. In concret, solicită raportarea la persoanele indicate de către D.G.A.S.P.C în răspunsurile ataşate, nr. 13739/ 23.05.2016 şi nr. 7381/ 14.03.2016, precum şi la tabelul ataşat la dosar cu nivelul maxim al salariului şi să se observe că există diferenţe de salarizare între tabelul ataşat iniţial şi răspunsurile primite de la pârâte, motiv pentru care a solicitat indicarea valorii nivelului maxim al salariului în cadrul Consiliului Judeţean B. şi în cadrul D.G.A.S.P.C B. pentru fiecare funcţie/grad/treaptă. Chiar dacă salariile şi sporurile acordate sunt confidenţiale, este de notorietate că există diferenţe salariale între angajaţii care au aceeaşi funcţie/grad/treaptă în cadrul Consiliului Judeţean B. şi în cadrul D.G.A.S.P.C B. şi probabil că din aceste motive cererile au fost de cele mai multe ori ignorate.

Cu privire la capătul de cerere nr. 4, a solicitat obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând diferenţa dintre salariul de bază stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/ grad /treaptă şi gradaţie şi salariul primit efectiv în plată în intervalul 1 ianuarie 2010 - 9 aprilie 2015 de fiecare salariat, în baza art. 27 din O.G. nr. 137/2000.

A ataşat tabelul cu nivelul maxim al salariului din cadrul Consiliului Judeţean B. şi D.G.A.S.P.C B., stabilit pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi răspunsurile primite.

De asemenea, a solicitat primei instanţe obligarea pârâţilor Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului B. şi Consiliul Judeţean B. de a depune la dosar valoarea nivelului maxim al salarului în cadrul D.G.A.S.P.C B. şi în cadrul Consiliului Judeţean B. pentru fiecare funcţie/grad/treaptă în funcţie de tabelul ataşat la dosar, iar dacă există diferenţe salariale între angajaţii care au aceeaşi funcţie/grad/treaptă în cadrul D.G.A.S.P.C B. în funcţie de tabelul menţionat mai sus, să le nominalizeze, de asemenea, să precizeze care este nivelul maxim al sporurilor acordate în luna aprilie 2015 pentru fiecare funcţie/grad/treaptă în cadrul D.G.A.S.P.C B. şi în cadrul Consiliului Judeţean B. în funcţie de tabelul ataşat, iar dacă exista diferenţe de spor între angajaţii care au aceeaşi funcţie/grad/ treaptă în cadrul D.G.A.S.P.C B. în funcţie de tabelul ataşat la dosar, să le nominalizeze, cererile înaintate direct fiind ignorate. S-au depus toate diligenţele pentru a preciza în raport de cine ar trebui stabilite drepturile salariale, însă au fost ignorate atât de pârâţi cât şi de instanţă.

Totodată, recurentul a reiterat susţinerile din cererea de chemare în judecată.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Legal citaţi, intimaţii Consiliul Judeţean B. şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului B. au depus la dosar întâmpinare, arătând că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina lor de instanţă, obligaţie care se justifică prin aceea că este mult mai uşor pentru sindicat să identifice funcţiile similare pentru fiecare dintre membrii săi, care să permită raportarea la salariile stabilite la nivel maxim în cazul altor angajaţi, eliminându-se astfel posibilitatea de a se greşi soluţia ce se va pronunţa.

Examinând recursul, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând a-l respinge pentru considerentele ce succed:

Cu referire la încheierea şedinţei de judecată din data de 5 ianuarie 2017 a Tribunalului Botoşani, la care face referire recurentul în memoriul de recurs, Curtea reţine că prin aceasta a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii, cerere formulată de Sindicatul A. în numele şi în calitate de reprezentant legal al reclamanţilor, cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin.(1) Cod procedură civilă, „când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate”. Dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol prevăd că „la cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin.(1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua”.

Prin cererea de repunere pe rol (fila 225 dosar), Sindicatul „A.” a menţionat că motivele pentru care s-a dispus suspendarea nu mai subzistă, ataşând cererii copii după comunicatele privind deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă – cu referire la decizia nr. 23 din 26.09.2016, pronunţată în dosar nr. 1733/1/2016 (filele 226 şi 231) şi după sentinţa civilă nr. 285/2016 a Tribunalului Botoşani – secţia I civilă (filele 227 – 230).

Or, aceste înscrisuri nu pot fi calificate ca îndeplinind obligaţia stabilită de instanţă în sarcina reclamanţilor la 26.04.2016, anume de a preciza în raport de cine consideră că ar trebui stabilite drepturile salariale pretinse.

Prin urmare, în mod corect instanţa a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

Având în vedere că prin motivele de recurs reclamanţii critică însăşi măsura suspendării judecăţii dispusă de instanţa de fond şi cum, potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (2) Cod procedură civilă „recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului”, instanţa urmează a analiza şi legalitatea încheierii din 31.05.2016 a Tribunalului Botoşani, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 242 Cod procedură civilă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) Cod procedură civilă, „judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.”

Corelativ acestor îndatoriri ale judecătorului, subsumate principiului rolului său activ în aflarea adevărului, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin.(1) Cod procedură civilă „părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia”.

În speţă, neîndeplinirea obligaţiei puse de instanţa de fond în sarcina reprezentantului celor 61 de reclamanţi, de a preciza, în concret, în raport de cine consideră că ar trebui stabilite drepturile salariale pretinse, a fost sancţionată cu suspendarea judecării cauzei, conform dispoziţiilor art. 242 alin.(1) Cod procedură civilă.

Contrar susţinerilor din memoriul de recurs, prin Precizările depuse la dosarul de fond (filele 209 şi 211), reprezentantul reclamanţilor nu şi-a îndeplinit întocmai această obligaţie. Afirmaţii precum aceea că „este de notorietate că există diferenţe salariale între angajaţii care au aceeaşi funcţie/grad/treaptă în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului B.” nu sunt suficiente pentru a răspunde solicitării instanţei.

Tot astfel, referirea generică „… înţelegem să ne raportăm la persoanele indicate de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului B. în răspunsul ataşat, nr. 7389 din 22.04.2016” nu răspunde întru-totul solicitării instanţei. Aceasta, deoarece fiecare dintre cei 61 de reclamanţii în numele cărora a fost formulată cererea de chemare în judecată de către Sindicatul A., având funcţii contractuale şi grade/trepte profesionale diferite are pretenţii proprii, ce se analizează individual.

Prin urmare, precizarea acţiunii, în concret, trebuie să vizeze pretenţiile (elementele pe baza cărora să poată fi stabilită situaţia de fapt în speţă) pentru fiecare reclamant/categorie de reclamanţi, având în vedere funcţia contractuală, gradul, gradaţia, etc.

O astfel de precizare se impune chiar în raport de adresa nr. 7389 din 22.04.2016 a intimatei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului B. (fila 40 dosar fond), având în vedere, spre exemplu, menţiunea de la pct. 11 a acesteia (cu referire la funcţia contractuală îngrijitor, gradaţia 2), sau faptul că şapte dintre cei 25 de salariaţi menţionaţi ca având nivelul maxim al salariului de bază acordat în luna aprilie 2015 pentru funcţiile respective au calitatea de reclamanţi în cauză.

Aşa fiind, Curtea, constatând că prima instanţă a făcut o corectă aplicare în cauză şi a dispoziţiilor art. 242 alin.(1) Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare