Apel suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. până la soluţionarea de către cjue a unei sesizări aflate pe rolul său. Perimare. Suspendare termen de perimare.

Apel suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. până la soluţionarea de către CJUE a unei sesizări aflate pe rolul său. Perimare. Suspendare termen de perimare.

-Codul de procedură civilă, art. 413 alin. (1) pct. 1; art. 416 alin. (1), art. 417

Judecata pricinii a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea de către CJUE a cauzei aflate pe rolul său. Cursul perimării a fost suspendat pe durata suspendării judecăţii apelului, de la data de 18.01.2017 până la data pronunțării de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, la data de 20.09.2017, a hotărârii preliminare. De la acest moment începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C.pr.civ. termen în care partea trebuie să sesizeze instanța care a hotărât suspendarea, în vederea continuării judecății, conform art. 415 şi art. 417 C.pr.civ..

(Secţia a V-a civilă, decizia civilă nr. 1627 din 12.09.2018)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 09.09.2014 sub nr.x, reclamanţii P.L. şi P. N. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta OTP B.R. SA să se dispună constatarea nulităţii absolute şi a caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 8 alin. (8.1), art. 9 alin. (1) pct. a şi alin. (9.2) din convenţia de credit nr. (..); precizarea elementelor componente ale procentului de dobândă (dobânda de referinţă + marja băncii) din contractul de credit nr. din 30.01.2007 având în vedere procentul de dobândă şi valoarea indicelui Libor de la data încheierii contractului şi precizarea perioadei de actualizare a ratei de dobândă - pentru perioada 30.01.2007 - 23.07.2014; obligarea pârâtei la stabilirea în contractul de credit a ratei dobânzii şi a marjei băncii în funcţie de indicele de referinţă Libor de la data semnării contractului; restituirea tuturor sumelor încasate de către bancă cu titlu de dobândă fără titlu legal şi contractual, în baza clauzelor abuzive mai sus menţionate; refacerea graficelor de rambursare având în vedere indicele Libor actualizat periodic şi marja fixă de la data încheierii contractului de credit; constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserate în contractul de credit şi eliminarea acesteia; stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; denominarea în monedă naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în monedă naţională.

Prin sentinţa civilă nr. 2111/06.02.2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă sub nr. x.

Prin sentinţa civilă nr. 5224/29.09.2015, tribunalul a respins excepţiile lipsei de obiect, lipsei de interes şi prescripţiei extinctive, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 8.1 teza a III-a, numai în ceea ce priveşte sintagma „în conformitate cu politica Băncii” şi la art. 9.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. 30.01.2007, a constatat nulitatea absolută a clauzelor mai sus menţionate şi a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii P. L. şi P. N. şi pârâta OTP B. R. SA, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă sub nr. x la data de 08.11.2016, părțile criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul din 18.01.2017, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., până la soluţionarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a cauzei C-186/16.

Prin încheierea din data de 11.04.2018, s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și s-a anulat cererea de repunere pe rol formulată de apelanții reclamanți P. L. şi P. N.. 

Prin rezoluţia din 9.05.2018, s-a acordat termen la 12.09.2018 şi s-a dispus citarea părţilor în vederea discutării incidentului procedural al perimării și a cererii de repunere pe rol formulată de apelanții reclamanți P. L. şi P. N. la data de 7.05.2018.

Asupra excepţiei de perimare, excepţie de procedură, peremptorie şi absolută, analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C.pr.civ., orice cerere de apel se perimă de drept chiar şi în contra incapabililor dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, art. 420 alin.(1) C.pr.civ. prevăzând că perimarea se constată şi din oficiu.

Perimarea cererii este o sancţiune procedurală ce intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură, determinând stingerea procesului în faza în care se găseşte, datorită rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, un anumit timp prevăzut de lege.

Perimarea unei cereri în materie civilă operează de drept, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: cererea să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni; lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii; să nu fi intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare ori o altă cauză de stingere a procesului, prevăzută de o normă specială.

Curtea constată că ultimul act de procedură a fost îndeplinit în cauză la data de 18.01.2017, când judecata pricinii a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. (1) C.pr.civ. până la soluționarea de către CJUE a cauzei C-186/16.

Prin hotărârea din data de 20.09.2017, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra trimiterii preliminare formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Oradea (România), în cauza C-186/16, R.P.A. și alții împotriva B.R. SA, vizând interpretarea art. 4 alin.(2) și a art. 3 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Potrivit art. 418 alin. (1) C.pr.civ. cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.

În speţă, cursul perimării a fost suspendat pe durata suspendării judecăţii apelului, de la data de 18.01.2017 până la data pronunțării de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, la data de 20.09.2017, a hotărârii preliminare. De la acest moment începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C.pr.civ. termen în care partea trebuie să sesizeze instanța care a hotărât suspendarea, în vederea continuării judecății, conform art. 415 şi art. 417 C.pr.civ..

Or, de la data pronunțării hotărârii preliminare, 20.09.2017 – când a încetat cauza suspensivă de perimare – și până la data de 7.05.2018, părţile nu au făcut niciun act de procedură în vederea soluţionării procesului, cursul judecăţii rămânând suspendat mai mult de 6 luni, din culpa părţilor, cărora le incumba obligaţia de a stărui în judecată, prin formularea unei cereri de redeschidere a judecăţii înăuntrul acestui termen. Curtea reține în acest context și că cererea anterioară de repunere pe rol a fost anulată, astfel că nu a produs niciun efect.

Se mai impune a menţiona faptul că nu sunt incidente dispoziţiile art. 416 alin. (3) C.pr.civ., întrucât redeschiderea judecăţii nu trebuia efectuată din oficiu – o asemenea obligaţie fiind reglementată doar în cazul prevăzut la art. 412 alin. (1) pct. 7 C.pr.civ., când suspendarea judecăţii a fost dispusă ca urmare a faptului că instanţa care a dispus o atare măsură a sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare. În speță, judecata apelului a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., iar nu în baza dispoziției legale anterior arătate.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, astfel cum este consacrat de art. 9 C.pr.civ., iar dispoziţiile art. 10 C.pr.civ. stabilesc obligaţia părţilor de a îndeplini actele de procedură în condiţiile şi termenele stabilite de lege şi de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. Din aceste dispoziţii, coroborate cu art. 415 şi art. 416-417 C.pr.civ., rezultă că în cazul de suspendare facultativă prevăzut de art.413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., părţilor le incumba obligaţia formulării unei cereri prin care să solicite reluarea cursului judecăţii înainte de împlinirea termenului de perimare, ceea ce acestea nu au făcut în speţă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin. (1) rap. la art. 421 alin. (2) C.pr.civ., Curtea urmează să admită excepţia de perimare invocată din oficiu şi, în consecinţă, va constata intervenită perimarea cererilor de apel, situație în care nu are a se mai pronunța asupra cererii de repunere pe rol a cauzei formulate de apelanții reclamanți P. L. şi P. N. .

Domenii speta

Spete similare