Anularea unei contravenții din cele două contravenții stabilite pentru o faptă.

Cuprins pe materii: Contencios Administrativ.

Anularea unei contravenții din cele două contravenții stabilite pentru o faptă.

Index alfabetic: Contencios Administrativ.

DECIZIA  CIVILĂ NR. 717/27.06.2017

Prin sentinţa civilă nr.6833/07.10.2016, pronunţată în dosarul nr..............., Judecătoria Galaţi a respins plângerea contravenţională.

Petenta a contestat numai faptele prevăzute de art. 10 lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999 şi de art. 10 lit. gg) din O.U.G. nr. 28/1999, astfel că instanţa va analiza legalitatea şi temeinicia procesului-verbal doar cu privire la aceste contravenţii.

Sub aspectul legalităţii, analizând modul de întocmire a procesului-verbal de contravenţie contestat, instanţa a constatat că acesta respectă dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenţie conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Edictarea normei legale prevăzute de art. 10 lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999 a avut ca scop sancţionarea fenomenelor fiscale nelegale, precum lipsa întocmirii documentelor justificative pentru sumele de bani dobândite în activitatea desfăşurată, în timp ce dispoziţiile art. 10 lit. gg) din O.U.G. nr. 28/1999 vizează desfăşurarea în unitatea de vânzare a activităţilor efectiv declarate şi înscrise în contabilitate.

Raportând dispoziţiile legale  prevăzute de art. 10 lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999 şi de art. 10 lit. gg) din O.U.G. nr. 28/1999  la situaţia de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal contestat, instanţa constată că faptele contravenţionale au fost în mod corect încadrate în drept, întrucât există corespondenţă între faptele concrete, astfel cum au fost descrise în cuprinsul procesului verbal de contravenţie contestat şi modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenţiei. De asemenea, instanţa constată că sancţiunea a fost legal aplicată prin raportare la limitele prevăzute în textele normative evocate.

Astfel,  procesul-verbal de contravenție fiind în mod legal întocmit, se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și temeinicie în ceea ce privește faptele constatate personal de către agentul constatator.

Instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit legislaţiei interne, procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul constatator învestit cu autoritatea statului pe baza constatărilor efectuate ex propriis sensibus având natura juridică a unui act administrativ şi beneficiind, în consecinţă, de prezumţia relativă de legalitate şi veridicitate, sarcina de a proba o altă situaţie de fapt, decât cea constatată personal de către un agent al puterii publice, revenind, într-o atare împrejurare, petentului.

Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, prezintă forță probantă prin el însuși, putând constitui o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului. Ceea ce trebuie remarcat este însă, faptul că atribuirea de forţă probantă unui înscris, după cum am menţionat anterior, nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, putând fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăţiei, în sensul art. 6 CEDO.

Totodată, instanţa reţine faptul că  legea interzice deţinerea oricărei sume de bani care nu poate fi justificată prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special şi/sau în chitanţe. Întrucât legiuitorul nu face distincţie, acest articol se referă la sumele de bani care nu pot fi justificate, indiferent de provenienţa lor. Aşadar, faptul că petenta a demonstrat prin probele administrate faptul că banii îi aparţineau angajatei nu este de natură a o exonera de răspunderea contravenţională, din moment ce suma de bani a fost găsită în casieria societăţii.

Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării sumei de ........ lei, instanța constată că aceasta nu poate face obiectul unei reindividualizări, având în vedere că textul de stabilire a contravenției prevede obligativitatea aplicării acestei sancțiuni, individualizarea fiind realizată ope legis de către legiuitor.

Pentru aceste motive, instanța a respins  plângerea contravențională formulată și va menține, ca legal și temeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria DGAF  nr. 0055403/19.10.2015, întocmit de intimatul Agenţia  Naţională  De Administrare  Fiscală – Direcţia Regională Antifraudă 2 Constanţa.

Împotriva acestei sentinţe, petenta a formulat apel solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii plângerii.

Prin Întâmpinarea, din data de 28.04.2017, intimata a solicitat respingerea apelului.

Tribunalul reţine că:

În cauză însă nu se poate reţine că fapta nu a fost descrisă suficient, deoarece fapta este reprezentată de existenţa sumei de bani la locul controlului, adică în zona în care această sumă nu trebuia să se afle fără documente justificative, aceste date există în procesul-verbal. Împrejurările de circumstanţiere prezentate de apelantă nu pot fi reţinute ca fiind date esenţiale ale descrierii faptei, atât timp cât acestea sunt propriile susţineri ale acesteia.

3. Tribunalul nu poate reţine că nu au fost precizate documentele necesare, deoarece din textele incriminatoare rezultă că este suficientă existenţa sumei la locul în care nu ar fi trebuit să existe fără un document justificativ, pentru ca fapta să poată fi constatată, iar nu existenţa sumei fără un anume document justificativ.

Această concluzie rezultă cu prisosinţă din intepretarea dispoziţiilor legale în materie şi din posibilităţii unei inspecţii concrete. Din dispoziţiile legale rezultă că sarcina întocmirii documentelor justificative ia naşterea la momentul apariţiei sumei (încasare ori intrare în altă formă în locul efectiv al activităţii comerciale).

4. Documentul justificativ trebuie identificat de către societatea la care există suma, la momentul intrării sumei. Deci obligaţia întocmirii documentului justificativ există a priori (înainte) de inspecţie.

5. Inspecţia nu poate avea loc decât ulterior şi doar constată că există o sumă, în plus, care nu este justificată. Prin intermediul inspecţiei nu se poate evalua şi documentul necesar, concret, ci numai existenţa sumei fără oricare document justificativ.

Dacă s-ar reţine un anume document justificativ atunci orice persoană ar putea să pretindă că suma era deţinută pentru alte considerente care ar fi necesitat alt document justificativ.

Tribunalul constată că analiza primei instanţe a fost suficient cu privire la aceste aspecte şi nu se impune reanalizarea, din această perspectivă, a procesului-verbal.

 În ce priveşte dubla sancţionare a petentei pentru aceeaşi faptă, aceasta este întemeiată.

Potrivit art.10 lit. d) din OUG nr.28/1999 „nerespectarea de către utilizatori a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. h), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h)”. Art.4 alin.(12) lit. h) „să întocmească documente justificative pentru sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special, după caz, precum şi pentru sumele extrase din unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele utilizate pentru a acorda rest clientului. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor se înţelege suprafaţa destinată accesului consumatorilor pentru achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii/prelucrării/depozitării produselor oferite, prestării serviciilor, încasării contravalorii acestora şi circulaţiei personalului angajat pentru derularea activităţii”.

 Potrivit art.10 lit. gg) din OUG nr.28/1999 „deţinerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special şi/sau în chitanţe”.

Litera gg) a fost introdusă prin OUG nr.91/2014, la acea dată lit. d) conţinea contravenţia care se referea doar la sumele introduse sau extrase în sertarul casei de marcat. Forma actuală a literei d) a fost introdusă la data de 28.04.2015.

 Din analizarea comparată a celor două norme contravenţionale ar rezulta că lit. d) se aplică atunci când (acţiunea) au fost introduse sume de bani la unitate sau când au fost extrase sume de bani de la unitate, (condiţii) dacă nu au fost emise bonuri fiscale, nici nu au fost înscrise în registrul special şi nici nu au fost întocmite documente justificative. Pentru cele extrase din unitate dacă nu au destinaţia de rest.

Ar rezulta că lit. gg) se aplică atunci când (acţiunea) sunt deţinute sume de bani la unitate, (condiţii) dacă nu există documente emise de aparatul de marcat, nu sunt înscrise în vreun registru special şi nici în chitanţe.

La o simplă analiză juridică s-ar putea considera (şi ar fi suficient pentru soluţionarea speţei) că lit. d) nu se aplică detenţiei sumei, menţinerea sumei la unitate, ci numai în cazul în care autoritatea descoperă chiar intrarea sumei în unitate sau extragerea sumei din unitate.

 Această interpretare nu ar fi conformă. În realitate, cele două norme se confundă parţial.

Din analiza textului lit. d) art.10 raportat la art.4 alin.(12) lit. h), mai ales în ce priveşte sumele extrase, rezultă fapta contravenţională incriminată de acest text.

Astfel, cum anume s-ar putea constata contravenţia „extragerea din unitate dacă sumele extrase nu sunt înregistrate în registrul special, nici în documente justificative şi nici nu au destinaţia de rest”.

Această contravenţia nu poate fi depistată decât atunci când suma există la unitate, fie în materialitate, fie în alt mod, deoarece norma stabileşte că documentul justificativ acesteia se întocmeşte dacă suma nu are destinaţia de rest.

Ori o sumă pentru a putea fi extrasă trebuie mai întâi introdusă în unitate. Deci suma trebuie să existe în unitate, în unul din moduri, să fie extrasă şi să nu aibă destinaţia de rest.

În caz contrar, surplusul constatat ca extras de o persoană din unitate nu ar exista.

Suma există în unitate şi dacă ea nu mai este efectiv în materialitatea ei.

Important este ca suma să fi fost consemnată scriptic ca fiind intrată în unitate.

Drept urmare lit. d) nu se aplică atunci când sumele au fost depistate în materialitatea lor la unitate, altfel ar însemna că legiuitorul a stabilit două fapte contravenţionale cu acelaşi conţinut, pentru o singură activitate faptică, respectiv existenţa asupra unei persoane juridice, la locul său de activitate, a unei sume de bani care nu se regăseşte în documentele justificative.

Documentul justificativ este orice înscris, stabilit de lege, pentru justificarea unei anumite operaţiune ori pentru existenţa stocurilor, serviciilor şi valorii monetare, deci acestea includ bonul fiscal, registrele speciale şi chitanţele.

Fapta contravenţională de la lit. d) incriminează orice alte operaţiuni monetare care nu au la baza documente justificative, mai puţin pe cele de la lit. gg).

 Dacă s-ar accepta o altă interpretare ar însemna că ne aflăm în prezenţa unei duble incriminări, contrare art.7 din OG nr.2/2001, contrar chiar şi principiului non bis in idem („nu de două ori pentru aceeaşi vină (faptă)”, nu se pot reţine două contravenţii pentru aceeaşi cauză (faptă)).

Nu se poate reţine că sunt în prezenţa a două încadrări concomitente şi în vigoare cu privire la aceeaşi activitate contravenţională.

Din interpretarea normelor rezultă că lit. d) se aplică atunci când se desfăşoară o inspecţie amănunţită.

O inspecţie asupra conţinutului documentelor justificative, indiferent de denumire şi forma acestora, registre, bonuri, facturi, chitanţe, procese-verbale, ordine, borderou etc. astfel cum sunt stabilite acestea prin legislaţia fiscală şi cea contabilă, pentru o anumită perioadă, chiar o zi fiscală.

În urma controlului trebuie să rezulte sume în plus pe perioada exerciţiului financiar supus inspecţiei, iar pentru aceste sume, care nu se află în materialitatea lor la locul unităţii, se va aplica sancţiunea de la lit. d) deoarece nu au fost întocmite documente justificative pentru surplusul depistat.

Un alt exemplu este reprezentat de plăţile prin ordin bancar, în contul societăţii, făcute de un terţ, în baza unui contract nematerializat în scris, fără a fi înregistrate mărfurile care au fost transmise către terţ şi fără a exista o altă justificare (atestată în scris, în forma unuia din documentele contabile acceptate). Ceea ce atestă şi un scop dolosiv a unor atare operaţiuni şi justifică sancţiunea de 27.500 lei.

Pe cale de consecinţă, sumele materiale descoperite asupra persoanei juridice şi în unitatea acesteia, indiferent de provenienţă, şi care nu pot fi justificate prin documentele aflate la unitate, la o simplă verificare efectuată pe teren de către autoritate, pot fi încadrate numai ca fiind contravenţii în temeiul lit. gg).

Faţă de argumentele expuse tribunalul admite apelul și admite în parte plângerea contravențională.

Domenii speta

Spete similare