Revendicare

(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 90/R/10.10.2016)

Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju Mare la data de  04.11.2015, înregistrată sub nr.2250/332/2015 şi precizată la datele de 16.02.2016 şi 06.09.2016, reclamanţii B.C., C.C. şi O.M. au chemat în judecată pe pârâţii A.C. şi D.P., pentru ca prin  hotărârea ce se va pronunţa, să se stabilească linia de hotar care desparte proprietăţile părţilor, să fie obligaţi pârâţii să lase în proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de aproximativ 15000 mp, ulterior identificată prin raportul de expertiză, solicitând totodată şi cheltuieli de judecată. 

În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut faptul că sunt moştenitorii autorilor O.D. şi O.M. şi au formulat  cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001, pentru a li se restitui în natură averea autorilor, astfel că, conform notificării nr.148101/2001, au solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 5000 mp, situată în sat Poroiniţa, comuna Rogova, judeţul Mehedinţi, a moarei, clădirilor şi împrejmuirilor acestei suprafeţe de teren.

Au mai  susţinut reclamanţii că prin dispoziţia nr.9 bis/11.03.2003, emisă de Primăria Comunei Rogova, judeţul Mehedinţi, li s-a restituit în natură terenul  în suprafaţă de 5000 mp, moara şi clădirile de pe teren şi prin procesul verbal nr.667/27.07.2003, s-a procedat la punerea lor în posesie cu suprafaţa de 5000 mp , teren arabil intravilan , situat în intravilanul comunei Rogova, sat Poroiniţa, judeţul Mehedinţi, cu vecinii  N- D.P., S – A. G., E – Matca, V – drum comunal şi cu construcţiile : imobil compus din 5 camere şi beci, imobil compus din 4 camere şi hol, magazie de cereale, şopron.

De asemenea au susţinut reclamanţii că, după punerea în posesie, vecinul din partea de N, respectiv pârâtul D.P. şi cel din partea de S, respectiv pârâtul A.C. au desfiinţat semnele de hotar şi au intrat pe proprietatea lor.

În dovedirea acţiunii, reclamanţii au depus la dosar, în copii conform cu originalul: dispoziţia nr.9 bis/11.03.2003, procesul verbal nr.667/23.07.2003, ordonanţa nr.308/P/2015, referatul nr.9314/23.02.2015, acte de stare civilă şi filiaţie.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei, achitată prin chitanţa nr. 1075304-307-0033 din data de 03.11.2015.

Pârâtul D.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată  şi a susţinut că  nu a ocupat din suprafaţa reclamanţilor şi că în anul 2014 a refăcut gardul despărţitor, în sensul că l-a schimbat pe cel din sârmă cu un altul din scândură, însă pe acelaşi amplasament.

În susţinerea întâmpinării a depus la dosar: ridicare topografică, titlul de proprietate nr.54845/27.04.1994, chitanţă sub semnătură privată, certificat fiscal nr. 159/19.02.2015.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul D.P. prin care au solicitat respingerea susţinerilor formulate de acesta şi admiterea acţiunii.

În cauză au fost audiaţi martorii  M.I. şi  O.I.  şi s-a dispus efectuarea unei expertize topo, fiind numit expert I.C.V.cu un onorariu de 800 lei în sarcina reclamanţilor.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert I.C.V.s-a stabilit linia de grăniţuire dintre B.C. şi A.C. pe linia A-B-C-D-E, iar pe aliniamentul către D.P. pe linia dintre punctele F-H-G, situaţie în care părţile vor avea următoarele suprafeţe de teren : D. P. 610 mp , B.C. 5000 mp şi A.C. 866 mp, iar proprietatea lui B.C.  va fi delimitată prin punctele A-B-C-D-E-18-17-16-15-9-F-H-G-2-1-14-A şi este în suprafaţă de 5000 mp , având următorii vecini : N – pârâu Poroiniţa, E – U.D. şi D.P., S – drum comunal , V – A.C..

Pe latura către A.C., linia despărţitoare va fi  la 1 m, faţă de zidul  fostei mori, iar pe latura către D.P., linia despărţitoare este situată la o distanţă de 2 m faţă de locuinţa acestuia.

La raportul de expertiză întocmit de expert  Ion Cristian Viorel a formulat obiecţiuni  pârâtul Dău  Petre, expertul depunând la dosar răspunsul la obiecţiunile formulate de acesta.

Prin sentinţa supusă apelului, Judecătoria  Vînju Mare a admis acţiunea civilă având ca obiect „revendicare” formulată de  reclamanţii B.C., C.C., şi O.M., împotriva pârâţilor A..C. şi D.P..

A stabilit linia de hotar dintre proprietăţile părţilor conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert I.C.V.astfel: linia de grăniţuire dintre B.C.  şi A.C. pe linia A-B-C-D-E, iar pe aliniamentul către D.P. pe linia dintre punctele F-H-G, situaţie în care părţile vor avea următoarele suprafeţe de teren : D.P. 610 mp , B.C. 5000 mp şi A.C. 866 mp, iar proprietatea lui B.C.  va fi delimitată prin punctele A-B-C-D-E-18-17-16-15-9-F-H-G-2-1-14-A şi este în suprafaţă de 5000 mp , având următorii vecini : N – pârâu Poroiniţa, E – U. D. şi D.P., S – drum comunal , V – A.C..

Pe latura către A.C., linia despărţitoare va fi  la 1 m, faţă de zidul  fostei mori, iar pe latura către D.P., linia despărţitoare este situată la o distanţă de 2 m faţă de locuinţa acestuia.

A compensat cheltuielile de judecată  şi a obligat pârâţii  la plata sumei de 666 lei, câte 333 lei fiecare, reprezentând taxă timbru şi onorariu expert.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin acţiunea formulată reclamanţii B.C., C.C., şi O.M., au chemat în judecată pe pârâţii A..C. şi D.P., pentru ca prin  hotărârea ce se va pronunţa, să se stabilească linia de hotar care desparte proprietăţile părţilor, cu cheltuieli de judecată. 

Potrivit art 560 C.civ. ,, proprietarii terenurilor învecinate  sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.

Grăniţuire reprezintă o operaţiune de delimitare  prin semne exterioare a două proprietăţi vecine  ce aparţin unor titulari  diferiţi. Dacă între aceştia nu există conflict, ea este o simplă operaţiune materială realizată prin acordul părţilor. In caz de conflict însă, prin acţiunea în grăniţuire se urmăreşte determinarea, prin hotărâre judecătorească,  a limitelor dintre proprietăţi  şi stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul.

În literatura juridică şi practica judecătorească, s-a arătat că grăniţuirea în raport cu titularii dreptului real asupra  celor două fonduri, este,  pe de o parte, o obligaţie reală de a face, propter rem, iar, pe de altă parte, privită exclusiv din punct de vedere al celui care o solicită, este un atribut al dreptului real.

Acţiunea în grăniţuire este acea acţiune prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu  cu pârâtul, instanţa să determine, prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate.

Acţiunea în grăniţuire îşi justifică raţiunea, atât în cazul inexistenţei unei delimitări între proprietăţi, cât şi în situaţia în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înţelegerea părţilor sau prin hotărâre judecătorească  şi sunt contestate de părţi.

În cadrul acţiunii în grăniţuire părţile trebuie să producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care  să urmeze să se fixeze semnele exterioare  dintre fondurile învecinate, fără a fi obligate a dovedi însăşi existenţa dreptului asupra porţiunilor de teren, pentru care se  stabileşte hotărnicia.

Instanţa a reţinut din probele administrate în cauză că proprietatea reclamanţilor  se învecinează cu proprietatea pârâţilor şi că linia de hotar dintre proprietăţile acestora nu a fost stabilită corect, astfel că , acţiunea reclamanţilor este întemeiată.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul D.P. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând admiterea  apelului, anularea sentinţei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrare de probe noi, din care sa rezulte ca reclamantul a fost deposedat de terenul revendicat.

În motivare, a arătat că instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamant, având ca obiect revendicarea si l-a obligat sa-i lase reclamantului din totalul de teren pe care-l deţine de 1737 mp, suprafaţa de 1127 mp , apelantul să rămână doar cu 610 mp.

Un prim motiv de apel este acela ca instanţa a atribuit reclamantului o suprafaţa mai mare decât a cerut acesta prin cererea de chemare in judecata.

A solicitat să se observe  ca reclamantul l-a chemat în judecată şi a solicitat să-i lase 800 mp de teren pe care acesta considera ca l-a ocupat abuziv si pe care l-a împrejmuit. Deci este cat se poate de clar ca reclamantul a cerut 800 mp si instanţa i-a dat 1127 mp.

Un al doilea motiv de apel este acela, ca instanţa nu a analizat în mod corect probele din dosar si astfel a pronunţat o hotărâre nelegala si netemeinica.

Din probatoriul administrat în cauza nu reiese faptul ca apelantul a ocupat abuziv terenul reclamanţilor.

Toti martorii audiaţi au spus ca terenul reclamanţilor se învecinează cu ogaşul, iar când matca este mare erodează din terenul acestora.

Atât martorul M.I., cat si martorul O.I., au declarat acelaşi lucru, faptul ca matca a erodat din terenul reclamanţilor. De asemenea acelaşi martor, O.I., a declarat faptul ca a fost ajutat de către acesta la refacerea gardului dinspre proprietatea reclamanţilor si ca a respectat vechiul amplasament.

De altfel, așa cum este normal într-o acţiune în revendicare reclamanţii trebuiau sa facă dovada deposedării terenului revendicat.

Nu au făcut in nici un fel dovada deposedării, dar totuşi li s-a admis acţiunea.

Reclamanţii au formulat o acţiune în revendicare si au obţinut o hotărâre în grănițuire, un alt motiv de nelegalitate a sentinţei instanţei de fond.

Un alt motiv invocat a fost acela ca instanţa de fond nu a analizat înscrisul sub semnătură privată  prin care apelantul a cumpărat de la numitul C.I. imobilul compus din casa de locuit cu 3 camere si sala, precum si terenul aferent in suprafaţa de 1700 mp, situat in satul Poroinita, corn. Rogova. Pe aceasta suprafaţa de teren pe care se afla casa pe care o deţine, promitentul vânzător a obţinut titlul de proprietate nr. 54845, din data de 27.04.1994.

Deși nu deţine acte autentice de proprietate, posedă acest teren cumpărat de apelant

încă din anul 1984, fără să modifice liniile de hotar si nu a obţinut un act autentic sau o hotărâre judecătoreasca, deoarece pana in prezent nu a fost tulburat de nimeni si a stăpânit acest teren de peste 30 ani.

Un alt motiv de apel, este acela ca din actele reclamantului, reiese faptul ca vecinătăţile terenului sunt următoarele :N - paratul D.P. S – A.G. E – Matca, V- Drum comunal, iar după pronunţarea Sentinţei instanţei de fond reclamanţii se învecinează cu vecinul din partea de E, U.D., care nu apare în nici un act de proprietate al reclamanţilor.

In drept şi-a întemeiat apelul pe dispoziţiile art. 466 - 482 C.proc.civ. 

Intimaţii B.C., C.C., şi O.M., au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat şi nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 1442/2016 pronunţată în cauza ce face obiectul dosarului de mai sus de Judecătoria Vânju-Mare.

S-a invocat ca prim motiv de apel faptul că instanţa de fond ar fi atribuit o suprafaţă de teren mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Intimaţii au solicitat să fie înlăturat acest motiv de apel, având în vedere faptul că în cererea de chemare în judecată se poate observa foarte clar faptul că în ceea ce-1 priveşte pe apelant, le ocupă o suprafaţă de circa 800 mp. Au susţinut faptul că acesta le ocupă în mod sigur doar 800 mp, deoarece nu ştiau exact ce suprafaţă de teren le ocupă cei doi pârâţi. A arătat faptul că din cei 5000 mp, aveau efectiv în teren doar suprafaţa de 3749 mp.

Suprafaţa ocupată efectiv de apelantul-pârât a fost stabilită în urma expertizei în specialitatea topografie efectuată la fond. De asemenea, acesta a şi recunoscut ceea ce noi au arătat în cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că a desfiinţat semnele de hotar fără acordul lor şi a construit un grad de scândură.

Un al doilea motiv de apel este acela că instanţa de fond nu a analizat în mod corect probele administrate în dosar, în sensul că acesta nu a ocupat nici o suprafaţă din terenul intimaţilor, ci lipsa de teren a intimaţilor  ar rezulta din faptul că terenul lor se învecinează cu matca râului care le-a erodat din teren.

Este hilară susţinerea apelantului şi ca atare solicită să o înlăturaţi. Este absurd să susţii faptul că matca râului le-a erodat 1127 mp din teren. Mai mult din pozele ataşate la dosar se poate observa foarte clar ce distanţă este între matca râului şi terenul lor De asemenea, este un pod care deserveşte ca drum peste acest râu care nu a fost erodat de matca râului. Totodată şi terenul apelantului-pârât se învecinează cu matca râului, aşa cum reiese din chitanţa de mână depusă la dosar.  Mai mult, dacă exista această posibilitate ca terenul intimaţilor să fi fost erodat de matca râului, acest lucru ar fi reieşit şi din expertiza topo realizată.

În apelul formulat, apelantul-pârât arată încă odată faptul că acesta a desfiinţat semnele de hotar dintre proprietăţi şi a realizat un gard de lemn, fără acordul intimaţilor, lucru confirmat şi de martorii audiaţi de instanţă, acesta fiind şi motivul pentru care instanța de fond a arătat pe aliniamentul căror puncte va fi stabilită noua linie de hotar, aşa cum a rezultat din expertiza topo realizată în cauză.

In ceea ce priveşte susţinerile conform căruia apelantul-pârât ar fi cumpărat suprafaţa de 1700 mp în anul 1984, solicită să fie  respinse.

Se poate observa foarte clar faptul că acesta nu deţine nici un act de proprietate pentru teren şi casă. Acesta depune doar o chitanţă de mână în care nu este specificată nici o suprafaţă de teren şi mai mult, acea chitanţă reprezintă doar un avans, respectiv se specifică "preţul casei este de 8000 lei din care 5000 lei i-am primit astăzi 27.09.1984, iar restul de 3000 lei îi voi primii la facerea actului de vânzare pe care mă oblig a-l face în cursul lunii octombrie 1984".

Astfel, în acea chitanţă se arată foarte clar faptul că apelantul a „cumpărat" doar o casă şi nicidecum vreo suprafaţă de teren şi se asemenea, se poate observa foarte clar faptul că actul de proprietate în formă autentică urma să fie făcut în luna octombrie 1984, lucru care nu s-a întâmplat. Apelantul avea la dispoziţie diverse căi legale prin care putea să obţină cu act de proprietate autentic sau putea să solicite vânzătorului restituirea sumei de 6500 lei aşa cum rezultă din chitanţa depusă.

În ceea ce priveşte susţinerile conform cărora acesta ar fi cumpărat suprafaţa de 1700 mp solicită să se observe faptul că acesta a depus un titlu de proprietate emis în data de 27.04.1994, însă pe numele vânzătorului din chitanţă, titlu emis la mai bine de 10 ani după încheierea chitanţei de mână.

Nu rezultă de nici unde faptul că terenul ce apare în titlul de proprietate emis pe numele lui C.I. ar fi de fapt proprietatea apelantului.

În ceea ce priveşte susţinerile conform cărora acesta ar poseda acea suprafaţă de teren de peste 30 de ani nu au nici un fel de relevanţă în cauză, acesta neputând invoca în favoarea sa uzucapiunea de lungă durată.

Acesta putea să obţină o hotărâre judecătorească invocând uzucapiunea de lungă durată, care să reprezinte titlul său de proprietate.

A precizat că  instanţa de fond în mod corect a analizat probele administrate şi inclusiv din susţinerile apelantului rezultă fără putere de tăgadă faptul că a desfiinţat fără acordul intimaţilor semnele de hotar şi le-a ocupat în mod abuziv suprafaţa de 1127 mp.

A depus la dosar copia raportului de expertiză întocmit de expert I.C.V.în dosarul 2250/332/2015, dispoziţia nr.9 Bis emisă de Primăria comunei Rogova, procesul verbal nr.667/23.07.2003testament autentificare act vânzare cumpărare, copie extras Arhivele Statului, planşe foto.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul următoarele:

Prin cererea formulată şi precizată reclamanţii au solicitat ca pârâţii să fie obligaţi să lase în deplină proprietate şi paşnică posesie terenul în suprafaţă de aproximativ 1.500 mp, din care suprafaţa de 800 mp, pârâtul D.P. şi 700 mp pârâtul A.G., teren ce face parte din  suprafața de 5.000 m.p. situată pe raza com. Rogova, sat Poroiniţa, arătând că sunt proprietarii terenului revendicat, conform dispoziţiei nr. 9 bis privind restituirea în natură a imobilului din sat Poroiniţa, com. Rogova.

Totodată, au solicitat să fie stabilită linia de hotar dintre proprietatea lor şi cea a celor doi vecini arătaţi mai sus.

Pârâtul D. P. a depus un înscris sub semnătură privată, intitulat „chitanţă” prin care a precizat că face dovada dreptului său de proprietate asupra întregii suprafeţe de teren deţinute.

Pârâtul A.G. a depus titlul de proprietate nr. 54887 emis în data de 30.05.1994 eliberat după autorul său şi a precizat că prin sentinţa civilă nr. 1887/30.10.2014 a Judecătoriei Vânju Mare a partajat averea autorului său, iar în prezent vecin cu reclamanţii este fratele său A.C..

Apelul este nefondat.

Potrivit art. 563 alin.1 C.civ. proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

Aşadar, acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul ce nu are posesia bunului său cerere instanţei să oblige pârâtul să-i redea posesia bunului. În cadrul cererii sale reclamantul trebuie să probeze în primul rând că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, în favoarea pârâtului operând o prezumţie relativă de proprietate, desprinsă din faptul posesiunii bunului, probă ce se face prin titlul de proprietate, care poate să fie un act constitutiv, translativ sau declarativ (hotărâre judecătorească, act de partaj, o tranzacţie etc.). Dacă reclamantul nu face dovada dreptului său de proprietate, acţiunea în revendicare va fi respinsă.

Dacă reclamantul face dovada dreptului său de proprietate atunci va trebui să dovedească acţiunea pârâtului de ocupare abuzivă a imobilului proprietatea sa.

În cauză, reclamanţii au dovedit că sunt proprietarii terenului revendicat, conform dispoziţiei nr. 9bis privind restituirea în natură a imobilului din sat Poroiniţa, com. Rogova, fiind puşi în posesie pe întreaga suprafaţă de 5000 mp, prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 667/23.07.2003.

Pârâtul D.P. nu a dovedit că este proprietarul suprafeţei de teren pe care o posedă, înscrisul sub semnătură privată invocat nefiind decât o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată cu C.E., act succesibil de a crea doar o obligaţie de a face în sarcina părţilor, respectiv de a se prezenta la notar în vederea perfectării actului în formă autentică. Faptul că părţile nu au încheiat un act translativ de proprietate este întărit şi de sentinţa civilă nr. 4489/25.09.1991 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu-Severin prin care C. E., promitentul-vânzător a solicitat rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.

Susţinerea apelantului D.P. referitoare la aspectul că prima instanţă a acordat reclamanţilor mai mult decât s-a cerut, că, deşi reclamanţii au solicitat lăsarea liberă a suprafeţei de 800 mp, în realitate instanţa a acordat 1.127 mp este apreciată neîntemeiată. Astfel, se constată că prin precizarea depusă la data de 06.09.2016 reclamanţii au solicitat stabilirea liniei de hotar între proprietatea lor şi cea a pârâţilor în varianta propusă de expert. Or, prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză s-a reţinut că pârâtul D.P. rămâne cu suprafaţa de 610 mp din totalul posedat de 1767 mp, astfel că se subînţelege că prin această precizare de acţiune reclamanţii au înţeles să revendice întreaga suprafaţă de teren.

Din declaraţiile martorilor audiaţi, tribunalul reţine că părţile se învecinează, iar raportul de expertiză topografică a concluzionat că apelantul-pârât D.P. ocupă o parte din terenul reclamanţilor. Susţinerile apelantului-pârât în sensul că râul Poroiniţa ar fi erodat terenurile sunt lipsite de relevanţă în cauză, câtă vreme pârâtul nu are titlu de proprietate asupra terenului posedat, iar martorul M.I. a declarat că membrii Comisiei din cadrul primăriei au efectuat măsurători în teren atunci când le-a pus în posesie pe reclamante.

Tribunalul constată că prin dispozitivul hotărârii prima instanţă a admis acţiunea în revendicare şi a stabilit linia de hotar dintre părţi, fără a obliga expres pârâtul să lase în proprietatea reclamanţilor suprafaţa de teren identificată de expert în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, însă acest aspect nu este de natură a schimba soluţia pronunţată, rămânând doar o problemă de executare a hotărârii.

Este adevărat că în titlul de proprietate al reclamanţilor este menţionat pârâtul ca vecin pe latura de nord (în realitate pe latura de vest, după concluziile expertizei dispuse în cauză), iar prin admiterea acţiunii în revendicare de către prima instanţă terenul reclamanţilor se învecinează şi cu U.D., însă reclamanţii au primit în proprietate suprafaţa de 5000 mp prin dispoziţia nr. 9 bis/11.03.2003, iar o eventuală eroare în identificarea vecinătăţilor nu poate fi rectificată pe calea acţiunii în revendicare, dar nici nu afectează dreptul reclamanţilor.

Pentru toate aceste motive, tribunalul apreciind că apelul este nefondat, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ. urmează a îl respinge.

În temeiul art.453 alin.1 C.proc.civ., constatând că apelantul-pârât este în culpă procesuală întrucât a formulat o cerere nefondată, va fi admisă cererea intimatei B. C. şi va fi obligat către aceasta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în apel.

Domenii speta

Spete similare