Pretenţii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ……………..

SENTINŢA CIVILĂ NR.156

Şedinţa publică de la 25 februarie 2016

Instanţa  constituită  din:

PREŞEDINTE :  ……………..

GREFIER :  ………………..

La ordine fiind pronunţarea asupra  acţiunii formulate de reclamanţii G. K. J. şi P. A. în contradictoriu cu pârâţii BANCA TRANSILVANIA SA, BANCA TRANSILVANIA SA SUCURSALA SFÂNTU GHEORGHE,  I. S. , G. J. A., A. C. şi  A. H., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare  este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 11 februarie 2016, care face parte integrantă din prezenta şi când instanţa a amânat pronunţarea la data de 25 februarie 2016.

T R I B U N A L U L

Sub nr. dos. ……….. s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe cererea de chemare în judecată prin care reclamanţii G. K. J. şi P. A. în contradictoriu cu pârâţii BANCA TRANSILVANIA SA, BANCA TRANSILVANIA SA, SUCURSALA SFÂNTU GHEORGHE, I. S., G. J. A., A. C., L. C. şi A. H., prin care s-a solicitat daune morale în cuantum de 4.500.000 RON de la pârâta Banca Transilvania SA pentru Banca Transilvania SA - Sucursala Sfântu Gheorghe, în cuantum de 250.000 RON de la pârâtul I. S. în solidar cu banca, în cuantum de 200.000 RON de la pârâta A. C. în solidar cu banca, în cuantum de 150.000 lei de la pârâtul G. J. A.  în solidar cu banca, în cuantum de 150.000 lei de la pârâta A. H. în solidar cu banca.

În motivarea cererii, reclamanţii învederează că pârâţii I. S., G. J. A., A. C.,  A. H., ca şi prepuşi ai băncii, au emis acte de executare silită pentru recuperarea debitelor provenind din contractul de credit nr. 156/19.07.2005 şi contractul nr. 167/29.07.2005, în condiţiile în care debitul din contractul nr. 156 era stins prin plată din data de 30.06.2008. Cu toate acestea pârâţii au  intentat un şir de procese civile împotriva reclamanţilor, acţionând cu ştiinţă împotriva reclamanţilor, le-au ştirbit demnitatea, le-au denigrat imaginea şi au dus la pierderea periodică a capacităţii lor de muncă.

Reclamanţii şi-au întemeiat în drept cererea pe prevederile art. 15, art. 1353 Cod civil, art. 82, art. 112 şi urm, art. 242 Cod procedură civilă, Legea 146/1997.

În probaţiune reclamanţii au depus înscrisuri şi a solicitat proba testimonială, proba cu interogatoriul, expertiza.

La data de 27.01.2015 reclamanţii au depus o notă de şedinţă prin care au arătat că înţeleg să renunţe la acţiunea introdusă în contradictoriu cu L. C.

 În apărare pârâta BANCA TRANSILVANIA SA a depus la dosar întâmpinare  prin care a invocat excepţia  autorităţii de lucru judecat şi excepţia prescripţiei dreptului de a cere daune morale, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

În motivare a arătat că  acţiunea introdusă de reclamanţi este una patrimonială, fiind supusă termenului de prescripţie de 3 ani, termen ce începe să curgă de la data cunoaşterii pagubei şi pe cel răspunzător de ea, adică de la data emiterii actelor de executare silită.

Pârâta C. A. a depus la dosar întâmpinare  prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere daune morale iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică. În motivare a arătat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unui prejudiciu cert şi nereparat, existenţa unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Pârâta  H. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere daune morale iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică. În motivare a arătat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale,  respectiv existenţa unui prejudiciu cert şi nereparat, existenţa unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Pârâtul S. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere daune morale iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică. În motivare a arătat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale,  respectiv existenţa unui prejudiciu cert şi nereparat, existenţa unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Pârâtul G. J. A. a depus la dosar întâmpinare  prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere daune morale iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică. În motivare a arătat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale,  respectiv existenţa unui prejudiciu cert şi nereparat, existenţa unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 24.09.2015 instanţa a respins excepţia  autorităţii de lucru judecat şi a unit cu fondul cauzei excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

La data de 25.11.2015 reclamanţii şi-au precizat acţiunea arătând că actele de executare silită emise în mod nelegal sunt următoarele:

-Cererea de executare silită nr. 2619 din 28.03.2011

-Cererea de executare silită nr.5789 din 21.06.2011

-Cererea de executare silită nr. 10326 din  29.11.2012

-Actele de executare silită din dos. ex. nr. 3130/27.04.2011

-Actele de executare silită din dos. ex. nr.  970/2012.

În vederea justei soluţionări a cauzei instanţa a solicitat depunerea de copii certificate după dos. ex. nr. 3130/2011 şi nr. 970/2012.

 Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune  instanţa reţine următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata daunelor morale suferite ca urmare a emiterii în mod nelegal a unor acte de executare silită, acestea constând în :

-cererea de executare silită nr. 2619 din 28.03.2011

- cererea de executare silită nr. 5789 din 21.06.2011

-cererea de executare silită nr. 10326 din  29.11.2012

-actele de executare silită din dos. Ex. nr. 3130/27.04.2011

-actele de executare silită din dos. Ex. nr.  970/2012.

În esenţă reclamanţii invocă drept faptă cauzatoare de prejudicii emiterea unor acte de executare pentru un debit deja stins prin plată, respectiv debitul provenind din contractul nr. 156/19.07.2005.

Temeiul acţiunii reclamantei a fost indicat drept, art. 15 şi art.1353 N. C. civ.,  respectiv răspunderea civilă delictuală a persoanei pentru exercitarea abuzivă a drepturilor.

Potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil,” dispoziţiile Codului civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.”

Cum faptele presupus cauzatoare de prejudicii constând în emiterea de acte de executare silită au început a fi săvârşite înainte de data de 1.10.2011, dispoziţiile Legii nr. 287/2009 nu sunt aplicabile în cauză, astfel că instanţa va analiza litigiul prin prisma dispoziţiilor art.1000 alin.3 şi art. 998,999 din Codul Civil adoptat la 1864.

Acţiunea privind răspunderea  civilă delictuală are un obiect patrimonial, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, privind prescripţia extinctivă. Termenul de prescripţie este cel general, de 3 ani , prevăzut de art.3 alin1.  Potrivit art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958 „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.”

 În  speţă, instanţa reţine că dreptul la acţiune s-a născut la momentul emiterii fiecărui act de către  pârâţi şi nu la data depunerii unei întâmpinări de către Banca Transilvania sau a emiterii unor notificări. Reclamanţii ar fi trebuit să cunoască faptul că debitul aferent contractului nr. 156/19.07.2005 a fost stins prin plată, iar la momentul emiterii cererilor de executare silită  în care acest contract era menţionat au şi luat cunoştinţă de această aşa-zisă faptă ilicită.

Prin urmare, acţiunea având ca obiect presupusul prejudiciu ce ar proveni din emiterea de către pârâţi a cererii de executare silită nr. 2619 din 28.03.2011, cererii de executare silită nr. 5789 din 21.06.2011 şi a actelor de executare silită din dos. ex. nr. 3130/27.04.2011, acţiune introdusă la data de 9.12.2014 este  formulată cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani, fiind astfel prescrisă. Ca atare, instanţa nu va mai analiza împrejurările în care aceste acte de executare au fost emise.

În ceea ce priveşte cererea de executare silită nr. 10326 din  29.11.2012 şi actele de executare silită din dos. ex. nr.  970/2012 (întocmit în urma acestei cereri)  instanţa reţine că, aşa cum rezultă din cerere (fila 297), aceasta a vizat recuperarea debitului în sumă de 14.684 lei, or acest debit provine din contractul nr. 167/29.07.2005 şi nu din contractul nr. 156/19.07.2005 (stins prin plată). Cum despre acest debit de 14.684 lei nu s-a afirmat de către reclamanţi şi nici nu s-a depus vreo dovadă că ar fi fost stins anterior declanşării actelor de executare, nu se poate susţine că emiterea acestor acte ar fi nelegală şi ar putea produce vreun prejudiciu.

Se reţine, de asemenea, că alte motive de nelegalitate nu au fost invocate cu privire la aceste acte de executare.

Or, pentru a putea vorbi de răspundere civilă delictuală, se impune a constata existenţa unei fapte ilicite, respectiv emiterea în mod nelegal a actelor de executare, fapt ce nu poate fi reţinut în speţă. În lipsa unei fapte ilicite nu poate fi incidentă răspunderea civilă delictuală, restul condiţiilor nemaifiind necesar a fi analizate.

La data de 27.01.2015 reclamanţii au depus o notă de şedinţă prin care au arătat că înţeleg să renunţe la acţiunea introdusă în contradictoriu cu L. C. Prin urmare, având în vedere disp. art. 406 Cpc. Potrivit căruia “  Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă”, instanţa urmează a lua act de renunţarea la judecată.

În temeiul art. 716 alin. 2 Ncpc va obliga reclamanţii la plata către Biroul executorului judecătoresc I. H.  a sumei de  241,20 lei  reprezentând cheltuieli ocazionate de copierea dos. ex. nr. 970/E/2012 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune având ca obiect repararea prejudiciului  provenit din emiterea de către pârâţi a cererii de executare silită nr. 2619 din 28.03.2011, cererii de executare silită nr. 5789 din 21.06.2011 şi a actelor de executare silită din dos. ex. nr. 3130/27.04.2011 şi în consecinţă respinge acţiunea cu privire la acest prejudiciu ca prescrisă.

Respinge acţiunea având ca obiect repararea prejudiciului provenit din emiterea de către pârâţi a cererii de executare silită nr. 10326 din  29.11.2012 şi actelor de executare silită din dos. ex. nr.  970/2012, formulată de reclamanţii G. K. J., cu domiciliul în ………., P. A., cu domiciliul în …………….., în contradictoriu cu pârâţii BANCA TRANSILVANIA SA, cu sediul în Cluj-Napoca, strada George Bariţiu, nr. 8, judeţul Cluj, BANCA TRANSILVANIA SA – SUCURSALA SFÂNTU GHEORGHE, cu sediul în Sfântu Gheorghe, strada 1 Decembrie 1918, nr. 18, judeţul Covasna, G. J. A., cu domiciliul în ……………., S. I., cu sediul procesual ales în …………….,  C. A., cu sediul procesual ales în …………, H. A., cu sediul procesual ales în ……………………. ca neîntemeiată.

Ia act de renunţarea la judecată acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâta L. C.

 Obligă reclamanţii la plata către Biroul executorului judecătoresc I. H.  a sumei de  241,20 lei  reprezentând cheltuieli ocazionate de copierea dos. ex. nr. 970/E/2012 .

Cu drept de  apel ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată azi 25.02.2016, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare