Citarea reprezentantului legal al copilului se impune deopotrivă, atât la stabilirea măsurilor de protecţie specială, cât şi la schimbarea acestora şi, ţinând seama că în prezenta speţă reclamanta urmăreşte adoptarea unei asemenea măsuri de protecţie spe

Citarea reprezentantului legal al copilului se impune deopotrivă, atât la stabilirea măsurilor de protecţie specială, cât şi la schimbarea acestora şi,  ţinând seama că în prezenta speţă reclamanta urmăreşte adoptarea unei asemenea măsuri de protecţie specială – respectiv, solicită  înlocuirea  măsurii  plasamentului  de urgenţă  cu  cea a  plasamentului, - Curtea apreciază că în mod greşit instanţa de fond nu a făcut aplicarea art.78 alin.1 C.proc.civ., care dispune în sensul că: „În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc”.

Domeniu - Dreptul familiei plasament. Citarea reprezentantului legal

(Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie - Dosar nr. 12974/3/2016 – Decizia nr.85 A/02.02.2017)

Prin sentinţa civilă nr.702/19.05.2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă a respins cererea formulată de reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 6 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.E. ca neîntemeiată, a menţinut măsura plasamentului în regim de urgenţă al copilului R., de sex masculin, născut la data de 22.02.2016, cu naşterea neînregistrată, la asistentul maternal profesionist S.E., cu domiciliul în Bucureşti, str. D.T., nr.11-13, bl.109, sc.1, ap.1, sectorul 6, a menţinut domiciliul copilului la asistentul maternal profesionist S.E., pe durata plasamentului în regim de urgenţă, urmând ca drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la persoana copilului să fie exercitate, respectiv îndeplinite, de către asistentul maternal profesionist S.E., iar cele cu privire la bunurile copilului, de către D.G.A.S.P.C. Sector 6 Bucureşti, pe durata plasamentului în regim de urgenţă.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă  a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă sub nr. 12974/3/2016, la data de 07.04.2016, reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 6 Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.E., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă pentru copilul R., de sex masculin, născut la data de 22.02.2016, cu naşterea neînregistrată, la asistentul maternal profesionist S.E., cu domiciliul în Bucureşti, sectorul 6, din subordinea reclamantei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin dispoziţia nr. J 28/28.03.2016 a Directorului General al D.G.A.S.P.C. Sector 6 Bucureşti, s-a instituit plasamentul în regim de urgenţă al minorului la asistentul maternal profesionist S.E., deoarece acesta a fost abandonat de mamă în maternitate fără a-i înregistra naşterea.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Procedând la examinarea cererii formulate de reclamantă în raport de dispoziţiile Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în martie 2014, pe baza probelor administrate în cauză, Tribunalul a reţinut că  minorul R., de sex masculin, s-a născut la data de 22.02.2016, în Constanţa, judeţul Constanţa, neavând stabilită filiaţia şi nici naşterea înregistrată până în prezent.

Din raportul psihosocial privind copilul şi din celelalte înscrisuri administrate în cauză, rezultă că la data de 29.02.2016, minorul a fost abandonat de mamă în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei”, din Constanţa, fără a-i fi înregistrată naşterea, mama neprezentând acte de identitate la internare, declarând că se numeşte R.M.-F. şi fiind la rândul său minoră.

În urma demersurilor efectuate de reclamantă, mama copilului a fost identificată ca fiind R.M.-F., în vârstă de 16 ani, diagnosticată cu întârziere psihică moderată şi tulburări emoţionale şi fiind încadrată în grad de handicap accentuat.

Faţă de situaţia de risc în care se afla copilul lipsit temporar de ocrotirea părintească, mama minoră şi bunica maternă refuzând să îşi asume responsabilitatea creşterii copilului, prin dispoziţia nr.J 28/28.03.2016 a Directorului General al D.G.A.S.P.C. Sector 6 Bucureşti, s-a instituit plasamentul în regim de urgenţă al minorului la asistentul maternal profesionist S.E., din subordinea reclamantei.

Raportul psihosocial privind copilul relevă faptul că mama copilului nu s-a mai interesat de situaţia acestuia după naştere.

Tribunalul  a  apreciat  că  minorul se află în situaţia prevăzută de art.60 lit.d din Legea nr.272/2004 republicată în martie 2014, în sensul că mama l-a abandonat în spital imediat după naştere, fără a menţine relaţii personale cu acesta, împrejurare ce a determinat instituirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă al copilului abandonat la asistentul maternal profesionist S.E., din subordinea reclamantei, în conformitate cu dispoziţiile art.68 alin.1 lit.b şi art.69 alin.1 din lege.

Reintegrarea minorului în familie, ca obiectiv al planului individualizat de protecţie întocmit de reclamantă, nu este posibilă, astfel cum rezultă din raportul psihosocial privind copilul şi din celelalte înscrisuri administrate în cauză, mama copilului manifestând dezinteres vădit faţă de acesta şi niciun alt membru al familiei extinse nedorind să îngrijească minorul, cu atât mai mult cu cât până în prezent mama minorului nu a putut fi localizată, având domiciliul necunoscut şi fiind minoră. 

Toate demersurile şi deciziile referitoare la minor trebuie să fie subordonate principiului interesului superior al copilului, potrivit dispoziţiilor art.2 din Legea nr.272/2004 republicată şi art.3 alin.1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată.

În raport de aceste norme legale şi de situaţia de fapt expusă anterior, având în vedere dreptul copilului la identitate, protejat de art.9 din Legea nr.272/2004 republicată, naşterea copilului nefiind până în prezent înregistrată şi având în vedere nevoile minorului de a creşte într-un climat stabil şi securizat, de a se dezvolta armonios din punct de vedere fizic şi psihic, tribunalul a apreciat că interesul superior al copilului impune menţinerea unei măsura de protecţie specială a copilului, în concordanţă cu dispoziţiile art.54 şi art.70 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte măsura de protecţie specială concretă ce se impune a fi stabilită cu privire la copil, tribunalul a reţinut că întrucât naşterea copilului nu a fost înregistrată până în prezent, nu se poate institui plasamentul copilului, deoarece identitatea acestuia nu a fost încă stabilită.

Reținând incidenţa dispozițiilor art.20 din Legea nr.119/1996, Tribunalul  a apreciat  că  susţinerile reclamantei în sensul că măsura plasamentului este necesară în vederea înregistrării naşterii copilului sunt neîntemeiate, deoarece în conformitate cu dispoziţiile art.10, art.11, art.12 şi art.68 din Legea nr.272/2004 republicată şi ale art.20 alin.3 din Legea nr.119/1996, cu modificările ulterioare, înregistrarea naşterii copilului se face pe cale administrativă, în baza dispoziţiei de plasament în regim de urgenţă sau a hotărârii judecătoreşti de menţinere a plasamentului în regim de urgenţă, autorităţile publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului neîndeplinindu-şi obligaţiile impuse de lege pentru a înregistra naşterea copilului.

Unul dintre drepturile copilului recunoscute de art.9 şi urm. din Legea nr.272/2004 republicată, este dreptul la stabilirea identităţii sale, instituţiile şi autorităţile publice fiind obligate să ia de urgenţă toate măsurile necesare în vederea stabilirii identităţii copilului.

Câtă vreme identitatea copilului nu a fost stabilită, naşterea acestuia nefiind înregistrată, nu se poate institui măsura plasamentului minorului, deoarece această măsură de protecţie specială trebuie să fie stabilită cu privire la un copil determinat, cu identitatea stabilită, ceea ce nu se poate realiza decât prin înregistrarea naşterii copilului.

Aceasta este raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut necesitatea instituirii plasamentului în regim de urgenţă, ca măsură temporară dispusă în vederea efectuării demersurilor legale pentru înregistrarea naşterii copilului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.68 alin.5 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în anul 2014, tribunalul a respins cererea formulată de reclamantă, de înlocuire a plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului copilului. Ca efect al respingerii cererii, tribunalul a dispus menţinerea măsurii plasamentului în regim de urgenţă al minorului la asistentul maternal profesionist S.E., din subordinea D.G.A.S.P.C. Sector 6 Bucureşti.

S-a dovedit că asistentul maternal profesionist S.E. este apt să asigure copilului condiţiile necesare unei dezvoltări armonioase, iar interesul superior al acestuia impune asigurarea unui climat familial şi stabil, în cadrul căruia să dezvolte relaţii afective, să îi fie respectate drepturile şi promovate interesele, asistentul maternal prezentând garanţiile materiale şi morale în acest sens, astfel cum rezultă din raportul privind garanţiile morale şi materiale ale asistentului  maternal profesionist, întocmit de reclamantă.

La luarea acestei măsuri s-a avut  în vedere faptul că măsura plasamentului în regim de urgenţă se menţine până la soluţionarea situaţiei familiale a copilului şi stabilirea identităţii acestuia, întrucât mama a refuzat să-şi asume responsabilitatea creşterii şi îngrijirii propriului copil, manifestând un dezinteres vădit faţă de acesta.

Măsura dispusă de tribunal are caracter temporar, potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.272/2004, cu modificările şi completările ulterioare, răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revenind în primul rând părinţilor.

În raport de dispoziţiile art.68 alin.5 din Legea nr.272/2004 republicată, tribunalul a dispus ca drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la persoana copilului să fie exercitate, respectiv îndeplinite, de către de către asistentul maternal profesionist S.E., iar cele cu privire la bunurile copilului, de către Directorul D.G.A.S.P.C. Sector 6 Bucureşti, pe durata plasamentului în regim de urgenţă .

Au fost avute în vedere şi dispoziţiile art.136, art.137 din Legea nr.272/2004, art.7 alin.1 şi 2 şi art.9 din Legea nr.76/2012, precum şi pe cele ale art.468 alin.4 şi art.425 alin.3 din Noul Cod de procedură civilă republicat.

La termenul  de judecată  din data de 02.02.2017, Curtea, din oficiu, a pus în dezbaterea părților motivul  de apel de ordine publică vizând nerespectarea de către instanța de fond a prevederilor imperative înscrise în art. 78  alin. 1  din Codul de procedură  civilă coroborat  cu  art. 134 din Legea nr. 272/2004.

Analizând cu prioritate acest motiv de ordine publică, Curtea incidenţa în cauză a prevederilor art.66 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, potrivit cu care:„Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către Comisia pentru Protecţia Copilului”.

Totodată, potrivit art.134 alin.1 din aceeaşi lege: „Cauzele prevăzute la art.133 se soluţionează în regim de urgenţă, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului şi cu participarea obligatorie a procurorului”.

Din analiza textelor de lege sus menţionate, Curtea deduce necesitatea citării reprezentantului legal al copilului ori de câte ori este vorba de luarea unei măsuri de protecţie specială faţă de acesta.

Or, prin prezentul demers procesual, reclamanta  a solicitat, în temeiul art. 70  alin. 3 din Legea nr. 272/2004  înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă pentru copilul R.A., de sex masculin, născut la data de 22.02.2016,  la asistentul maternal profesionist S.E., cu domiciliul în Bucureşti, sectorul 6, din subordinea reclamantei cu  măsura plasamentului  la acelaşi  asistent  maternal.

 Curtea reţine, totodată, că aşa cum rezultă din extrasul de naștere anexat în apel, la fila 12, chiar anterior soluționării cauzei, în primă instanţă, naşterea copilului ce se solicită a fi protejat a fost înregistrată, mama acestuia fiind numita R.M.F..

 Curtea are în vedere faptul că potrivit art. 408 alin. 1 teza 1 coroborat  cu  art. 409 alin. 1 din Codul civil, filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii şi se dovedește prin actul de naştere întocmit de registrul  de stare civilă.

Cum citarea reprezentantului legal al copilului se impune deopotrivă, atât la stabilirea măsurilor de protecţie specială, cât şi la schimbarea acestora, ţinând seama că în prezenta speţă reclamanta urmăreşte adoptarea unei asemenea măsuri de protecţie specială – respectiv, solicită  înlocuirea  măsurii  plasamentului  de urgenţă  cu  cea a  plasamentului - Curtea apreciază că în mod greşit instanţa de fond nu a făcut aplicarea art.78 alin.1 C.proc.civ., care dispune în sensul că: „În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc”.

Astfel, instanţa de fond, raportat la dispoziţiile de drept invocate mai sus, avea obligaţia, să pună în discuţia părților litigante necesitatea  introducerii în cauză a mamei minorului, şi apoi să procedeze la citarea acesteia, art.78 alin.1 C.proc.civ. impunându-se a fi respectat în prezenta cauză chiar şi în situaţia în care reclamanta nu ar fi fost de acord cu modificarea cadrului procesual.

Curtea are în vedere, astfel cum reglementează şi art. 36  din Legea nr. Legea nr.272/2004  şi art. 483 alin. 1 din Codul civil, faptul că părinţii sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor; or, în prezenta cauză, nu s-a susţinut şi nici nu s-a dovedit că mama minorului ar fi decăzută din drepturile părinteşti.

Cum filiația faţă de mamă a minorului în raport de care se solicită  instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului a fost stabilită, încă  din data de 04.05.2016, Curtea constată că era obligatorie prezenţa în proces a acestui părinte, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, instanţa să poată pronunţa o hotărâre temeinică şi legală pe baza stabilirii corecte a faptelor şi aplicarea corectă a legii.

Aşa fiind, Curtea, în temeiul art.480 alin.2 şi 3 din Codul de procedură  civilă, va admite apelul, va anula sentinţa civilă apelată şi va reţine cauza pentru judecare, stabilind termen la data de 02.03.2017, C.14 apel,  cu citarea părţilor  şi  a  mamei copilului – R.M.F..

Domenii speta

Spete similare