Faliment-Procedura insolvenţei. Acţiune pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna creditorilor. Anularea actului subsecvent. Condiţii.

Domeniu asociat: Faliment-Procedura insolvenţei. Acţiune pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna creditorilor. Anularea actului subsecvent. Condiţii.

În procedura reglementata de  Legea nr. 85/2006, nu opereaza automat regula potrivit careia anularea actului initial atrage după sine desfiintarea actului subsecvent, situația actului juridic incheiat cu subdobanditorul analizandu-se potrivit art. 84 alin.1 din Legea nr. 85/2006.

În ce privește aplicarea prevederilor art. 84 din lege, textul de lege  impune indeplinirea a doua condiții: dezechilibrul intre  prestatia subdobanditorului și valoarea bunului și  constatarea relei-credinte a subdobanditorului ( trebuia sa cunoască sau ar fi trebuit să cunoască  faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat).

-art. 79, art. 80, art. 84 din Legea nr.85/2006

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1088/A din 13.06.2017)

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Bucureşti - secţia a VII-a civilă la data de 08.05.2015 sub nr. 16849/3/2015, reclamanta I.M. SPRL, lichidator judiciar al debitoarei SC G.C.E. SRL a chemat in judecata pe pârâţii M.C., Z.A.M. şi M.R.F.,  solicitând anularea vânzării – cumpărării autovehiculului marca S.F.,  serie sasiu JF1SG5LP53G018817, conform facturii fiscale seria BGLX nr. 10/27.01.2012, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar în subsidiar, s-a solicitat ca in măsura in care terţul subdobânditor Z  va face dovada că a fost de bună credinţă, să fie obligat paratul M.C. să restituie averii debitoarei valoarea de la data transferului efectuat de debitoare.

Prin sentinţa civilă nr. 6030 din 17.11.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, în dosarul nr. 16849/3/2015 s-a admis  cererea formulată de reclamantul I.M. SPRL lichidator judiciar al SC G.C.E. SRL  în contradictoriu cu pârâţii M.C., Z.A.M. şi M.R.F. - curator special al SC G.C.E. SRL.

 S-a dispus  anularea vânzării-cumpărării dintre SC G.CE. SRL, în calitate de vânzător şi pârâtul M.C., în calitate de cumpărător, consfinţită prin factura fiscală seria BGLX nr. 10/27.01.2012 în ce priveşte mijlocul de transport marca Subaru Forester, serie sasiu JF1SG5LP53G018817, serie motor B863740, număr de înmatriculare B 39 GLY.

 S-a dispus  anularea actului subsecvent constând în contract de vânzare-cumpărare încheiat la 07.08.2012, între M.C., în calitate de vânzător şi pârâtul Z.A.M., în calitate de cumpărător.

 S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea în patrimoniul debitoarei a autoturismului înstrăinat. 

Analizând actele si lucrările dosarului, Tribunalul reţine că prin sentinţa civilă nr. 6282/20.06.2014 pronunţată  în dosar nr. 39839/3/2013 s-a dispus deschiderea procedurii insolventei împotriva SC G.C.E. SRL.

 Potrivit art. 79 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei administratorul sau lichidatorul judiciar pot introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Potrivit art. 80 alin. 1 lit. b) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei anularea trebuie să se refere la acţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Potrivit art. art. 80 alin. 1 lit. c) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei anularea trebuie să se refere la acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

În speţa de faţă, se reţine, că pârâtul  MC a cumpărat mijlocul de transport de la pârâta debitoare la preţul de 1.240 lei conform facturii fiscale seria BGLX nr. 10/27.01.2012, adică cu circa 2 ani si 5 luni înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea bunului la data vânzării a fost de 13.527 lei, de unde rezultă, că înstrăinarea s-a făcut sub preţul pieţei de la acea dată. Scopul oricărui comerciant este obţinerea de profit. Este neîndoielnic ca debitoarea a urmărit fraudarea intereselor creditorilor atâta timp cât a vândut un bun  la un preţ preferential si substantial diminuat faţă de valoarea reala.

Cum vânzarea-cumpararea a fost incheiata in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, prestatia debitoarei depasind cu mult pe cea primita de la pârâtul M.C., este certa imprejurarea ca transferul s-a efectuat cu intentia debitoarei de a leza interesele creditorilor prin sustragerea autoturismului din sfera bunurilor urmaribile.

Scopul debitorului, care cunostea starea sa de insolventa, la incheierea actului juridic a carui anulare se cere l-a constituit fraudarea creditorilor, astfel ca actul are o cauza ilicita.

Debitoarea-parata a avut reprezentarea ca actul incheiat va diminua valoarea activelor sale si a acceptat aceasta.

Mai reţine instanţa, că nu este necesară dovedirea complicităţii  la frauda prin încheierea acestei  tranzacţii, deoarece in situaţia prevăzuta de art. 80 al. 1 lit. b din Legea 85/2006, nu este necesar a se demonstra şi reţine reaua - credinţă a cumpărătorului. Complicitatea la fraudă este cerută, în materia insolvenţei, doar în ipoteza prevăzuta de art. 80 al. lit. c din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei. Sub acest aspect instanţa nu poate reţine existenţa unei conivenţe între vânzător şi cumpărător bazată pe susţinerile din cererea introductivă, în sensul că în acea perioadă bunurile debitoarei au fost valorificate la preţuri derizorii către persoane aflate în legături de rudenie cu asociaţii societăţii debitoare. Altfel spus, nu s-a făcut dovada acestor legături de rudenie prin nici un mod admis de lege.

Cât priveşte actul subsecvent constând in contractul de vânzare cumpărare încheiat la 07.08.2012, instanţa reţine prevederile art. 84 din legea 85/2006 potrivit cu care administratorul judiciar va putea introduce acţiune pentru a putea recupera de subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul ca transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat. Sub acest aspect se reţine că preţul contractual a fost de 4.000 lei faţă de 13.527 lei, valoare de circulaţie stabilită prin raportul de expertiză pentru primul transfer ce a avut loc la 27.01.2012. De reţinut este şi intervalul de timp scurt care s-a scurs între cele două vânzări, respectiv 27.01.2012 şi 07.08.2012.

Faţă de cele reţinute mai sus se apreciază cererea ca fiind  întemeiată, asa incat  s-a dispus  anularea ambelor vânzări, respectiv cea de la 27.01.2012 si cea realizata prin actul subsecvent di 07.08.2012.

S-a dispus totodată repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea autoturismului în patrimoniul debitoarei.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Z.A.M. solicitand admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul obligării intimatului MCC. la restituirea averii G.C.E. S.R.L. a valorii de la data transferului efectuat de către acesta, stabilită prin expertiză, pentru următoarele motive de apel:

Situaţia de fapt nu este cea reţinută de către judecătorul fondului. Astfel cum a precizat în apărările formulate,  apelantul a cumpărat autovehiculul în cauză în urma vizualizării pe un site (autovit.ro ) a unui anunţ. Preţul la care a achiziţionat acest autovehicul a fost de 4.000 euro şi nu de 4.000 lei, astfel cum în mod greşit s-a consemnat în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, contract încheiat pe un formular tipizat. Din eroare, persoana care a completat acest formular a omis să menţioneze moneda euro în dreptul preţului, rămânând doar moneda lei ce făcea deja parte din cuprinsul formularului tipizat. La momentul achiziţionării autovehiculului nu a fost  interesat decât să verifice calitatea de proprietar a vânzătorului, nu şi modalitatea în care bunul a ajuns în proprietatea acestuia.

A folosit acest bun până în luna noiembrie a anului 2012, moment la care l-a vândut societăţii R.C. S.R.L. la preţul de 5.000 euro. Raportat la preţul de achiziţie, de 4.000 euro, pe care l-a plătit intimatului M.C., la preţul de vânzare către societatea menţionată anterior, de 5.000 euro, şi la intervalul relativ scurt dintre cele două vânzări, se evidenţiază faptul că, în realitate, a fost doar o eroare de tehnoredactare a contractului încheiat cu intimatul M. în ceea ce priveşte preţul de achiziţie. Sunt întrunite condiţiile subdobânditorului de bună-credinţă fiind într-o eroare invincibilă cu privire la dreptul de proprietate al intimatului-vânzător. Conform principiului ocrotirii bunei-credinţe a subdobânditorului unui bun, cu titlu oneros şi celui al asigurării stabilităţii circuitului civil, subdobânditorul de bună-credinţă al unui bun păstrează bunul respectiv dacă 1-a dobândit cu titlu oneros, chiar dacă titlul de proprietate al transmiţătorului său a fost, între timp, declarat nul sau anulat

A solicitat instanţei de fond audierea a doi martori, C.N. şi .E.C., pentru a demonstra existenţa plăţii celor 4.000 euro către intimatul M.C., însă, în mod injust instanţa a respins proba testimonială.

Mai mult decât atât, instanţa a dispus obligarea părţilor la restituirea în patrimoniul debitoarei a autoturismului înstrăinat, restituire care nu se mai poate realiza dat fiind faptul că autoturismul nu se mai află în posesia sa din moment ce a fost vândut.

Intimata I.M. SPRL a formulat intampinare prin care a solicitat admiterea in parte a apelului formulat de apelantul Z.A.M. impotriva Sentinţei Civile nr. 6030/07.10.2016 pronunţata de Tribunalul Bucureşti in dosarul mai sus rubricat si pe cale de consecinţa modificarea sentinţei in sensul obligării apelantul Z.A.M. la restituirea contravalorii autoturismului având in vedere susţinerile acestuia conform cărora autoturismul nu se mai afla in patrimoniul apelantului pentru următoarele motive:

Incidenţa dispoziţiilor art. 80 lit b) din Legea 85/2006, privind procedura insolventa

Potrivit dispoziţiilor art. 79 din Legea 85/2006 lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Astfel, legiuitorul sancţionează acele acte frauduloase incheiate in perioada suspecta de trei ani de zile inainte de data deschiderii procedurii. Ori, aceasta condiţie este indeplinita întrucât transferurile s-au făcut cu mai puţin de trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Dispoziţiile art. 80 alin. (1) lit. b) din Legea 85/2006 prevăd faptul ca lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic acţiuni pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi daca este vorba despre o operaţiune comerciala in care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primita, efectuata in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Autoturismul mai sus rubricat a fost transferat in mod fraudulos la preţul derizoriu de 1.240 lei de la societatea falita la domnul M.C.. Asa cum reiese si din informaţiile regăsite pe internet, respectiv de pe site-ul www.olx.ro, autovehicule cu aceleaşi caracteristici se valorifica la preturi cu mult mai ridicate fata de cele utilizate pentru înstrăinarea bunului de către debitoare. Mai mult decât atat, prin raportul de expertiza efectuat in prezenta cauza s-a făcut dovada ca preţul a fost derizoriu.

Reiese cu certitudine faptul ca in contextul in care vânzarea ulterioara a acestui autovehicul s-a făcut la preţul de 4000 lei, iar apoi la preţul de 5.000 Euro, iar paratul prin întâmpinare recunoaşte ca valoarea autoturismului era de 4.000 Euro, transferul către M.C. a fost unul fraudulos la un pret mult derizoriu fata de valoarea bunului si pe cale de consecinţa sunt incidente dispoziţiile art 80 lit b) din Legea 85/2006, privind procedura insolventei. De asemenea, raportul de expertiza din prezenta cauza vine in susţinerea faptului ca preţul este unul derizoriu. Simpla sustinere ca este vorba in factura de 4000 euro si nu de 4000 lei, nu are o sustinere faptica in condiţiile in care potrivit legislaţiei in vigoare sumele din facturi se consemnează in lei.

Valorificarea autoturismului la preţul precizat mai sus demonstrează intenţia debitoarei de a ascunde bunurile de la o corecta valorificare in cadrul prezentei proceduri si implicit de la urmărirea creditorilor.

Aşadar, având in vedere îndeplinirea condiţiilor art. 79 si art. 80 se instituie o prezumţie relativa de frauda in dauna creditorilor, prezumţie care pana la acest moment nu a fost răsturnata de către debitoare.

De asemenea,  sunt incidente dispoziţiile art. 85 alin. (3) din Legea 85/2006 potrivit cărora daca sunt îndeplinite condiţiile art. 79 si art. 80, se instituie o prezumţie relativa de frauda in dauna creditorilor. Aşadar, spre deosebire de actele avute in vedere de art. 79, in cazul actelor nominalizate de art. 80 din Legea 85/2006, caracterul fraudulos al actului se prezuma. Prin urmare, pentru admiterea acţiunii nu mai este necesara dovedirea caracterului fraudulos al actului, care se prezuma, ci doar faptul ca actul dedus judecaţii se incadreza in una dintre definiţiile de la lit. a-g alin. 1 al art. 80 din legea nr. 85/2006.

Din cele de mai sus reiese ca in speţa ar putea fi aplicabile dispozitiile art. 80 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, care prevăd posibilitatea anularii transferurilor de proprietate efectuate fraudulos in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, daca este vorba despre operaţiuni comerciale in care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primita.

Asa cum in mod corect a reţinut instanta de fond, in cauza sunt indeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 alin. (1) lit. b) din Legea 85/2006 pentru anularea transferului efectuate prin intermediul Facturii precizate in petitul prezentei acţiuni, având in vedere:

- dezechilibrul vădit in detrimentul debitorului, respectiv preţul derizoriu încasat de 1.240 lei pentru autoturismul marca S.F., având in vedere ca autoturismul a fost vândut ulterior la preţul de 5.000 Euro către SC R SRL;

- producerea unei pagube creditorilor este certa prin instrainarea bunului mobil sub valoarea reala, creditorii aflandu-se in imposibilitatea de a-si mai recupera creanţa;

- factura s-a încheiat cu aproximativ 2 ani si 11 luni inainte de data deschiderii procedurii, debitoarea întârziind momentul deschiderii procedurii pentru a lasa sa expire termenele la care se refera art. 79 si art. 80 din Legea 85/2006, dovada fiind faptul ca desi stia ca este in stare de insolventa nu a inteles sa promoveze cererea de deschidere a procedurii de insolventa, procedura fiind deschisa la cererea creditorului SC B. SA;

- intreg activul societăţii a fost valorificat in aceeaşi perioada la preturi derizorii, inferioare valorii de piaţa dovada fiind atat facturile de instrainare, cat si acţiunile in anulare promovate de subscrisa împotriva actelor frauduloase si care fac obiectul altor dosare ce ce afla pe rolul aceleiaşi instanţe;

- este instituita o prezumţie relativa de frauda in dauna creditorilor, in baza art. 85 alin. (3) din Legea 85/2006, intrucat este vorba despre un transfer fraudulos care a fost efectuat la un pret mult sub valoarea de piaţa a autoturismelor înstrăinate astfel cum am arătat mai sus.

- nu au fost depuse de către paraţi documente sau alte probe care sa justifice diminuarea preţului la care bunul a fost înstrăinat.

Reţinând toate aceste împrejurări este clar ca obligaţiile asumate de debitoare în această operaţiune sunt vădit disproporţionate faţă de contraprestaţia celeilalte părţi, in dezavantajul debitorului si implicit al creditorilor.

Debitorul poate să fie generos sau păgubos numai în condiţii de executare impecabilă a obligaţiilor proprii şi de plată integrală a datoriilor sale. în situaţii de criză, când fondurile disponibile nu-i mai ajung pentru a-şi plăti datoriile exigibile, luxul de mai sus nu-i mai este îngăduit, iar libertatea lui contractuală este repusă în discuţie. Astfel, conform bilanţului financiar aferent anului 2012, an in care s-au efectuat operaţiunile comerciale, datoriile totale ale societăţii erau in suma de 1.901.233 lei.

Intr-adevar suma obţinută din valorificarea licita a autoturismului mai sus menţionat nu ar fi putut stinge datoriile contractate, insa împreuna cu celelalte bunuri pe care le-a transferat fraudulos, ar fi putut in mod semnificativ sa le diminueze.

Inca o dovada in plus ca valorificarea a fost frauduloasa este si faptul ca numai la câteva luni de la data achiziţionarii de către paratul M.C., acesta înstrăinează autoturismul la preţul de 4.000 lei, pret de aproape 4 ori mai mare decât cel la care a fost cumpărat de la debitoare.

Aacest contract de vânzare - cumpărare subsecvent încheiat intre M.C. in calitate de vânzător si Z.A.M. in data de 07.08.2012 având ca obiect acelaşi autoturism marca Subaru model Forester este tot un transfer fraudulos.

Este un transfer mod suma foarte mare la care a fost vândut ulterior bunul către SC R SRL la numai câteva luni fraudulos deoarece prin acest transfer subsecvent părţile de coniventa încearcă sa dea o aparenta de legalitate actului, neputand justifica in alt respectiv la suma de 5.000 EURO, o valoare de aproximativ 20 de ori mai mare decât valoarea la care debitoarea a înstrăinat bunul iniţial către dl M.C.

Astfel ca dupa ce paratul M.C. a achizionat bunul la preţul derizoriu de 1.240 lei pentru a face cat mai greu urmaribil acest bun in eventualitatea unei acţiuni in anulare a simulat transferarea bunului către paratul Z.AM. la preţul de 4.000 lei asa cum reiese cu certitudine din contractul de vânzare - cumpărare încheiat intre aceştia.

Dovada coniventei dintre paratul Moisescu Cristian in calitate de dobanditor si paratul Z.A.M. este probata chiar de preţul de vânzare al autoturismului respectiv  4.000 lei care este cu mult inferior valorii de piata al bunului, in conditiile in care potrivit site-ului olx.ro un bun similar cu aceleaşi caracteristici se valorifică la sume cuprinse intre 2.750 Euro si 3.300 Euro, la un pret cel puţin dublu fata de cel practicat de paraţii M.C. si Z.A.M.

De asemenea, dovada preţului derizoriu este data si de faptul ca autoturisme cu acelaşi caracteristice, dar cu an de fabricaţie mult mai vechi, respectiv 1999, se valorifica la preturi mult mai mari cuprinse intre 2.150 Euro si 3.000 Euro raportat la preţul derizoriu de 4.000 lei practicat de către paraţi.

Din cele de mai sus reiese fara echivoc faptul ca atat terţul dobanditor M.C. cat si terţul subdobanditor Z.A.M. au fost de rea credinţa si cunoşteau stare de insolventa a societăţii debitoare precum si faptul ca transferul este susceptibil a fi anulat.

Mai mult decât atat in condiţiile in care prin întâmpinare, paratul Z.A.M. susţine ca preţul achitat către paratul Moisescu Adrian a fost de 4.000 Euro si nu de 4.000 lei, asa cum s-a menţionat in contract, nu face altceva decât sa probeze coniventă acestora la valorificarea autoturismului sub preţul pietii si incercarea acestora de a da o forma legala actului prin care s-a efectuat transferul bunului.

Susţinerile paratului ca dintr-o eroare s-ar fi menţionat in contract ca pret al transferului suma de 4.000 lei si ca suma achitata ar fi fost de 4.000 Euro nu pot fi primite in condiţiile in care in contract se menţionează in clar preţul si evident fiind un contract incheiat pe teritoriul Romaniei nu putea fi trecuta suma in Euro, ci numai contravaloarea in lei a acesteia.

Tocmai acesta este motivul pentru care paratul Z.A.M. nu depune la dosarul cauzei chitanţa reprezentând contravaloarea contractului, ci depune alte inscrisuri care nu probează ca preţul vânzării a fost de 4.000 Euro.

Faptul ca apelantul a împrumutat o suma de bani de la un prieten nu este de natura sa probeze ca a achitat acea suma paratului Moisescu Cristian ca pret pentru autoturismul ce face obiectul prezentei acţiuni in anulare, acea suma putând fi folosita de acesta in alte scopuri, atâta timp cat in contract este stipulat in mod clar si neechivoc preţul autoturismului de 4.000 lei.

Acestea sunt si motivele pentru care  se solicită anularea atat a transferului patrimonial fraudulos efectuat prin factura fiscala nr BGLX nr 10/27.01.2012 emisa de către SC G.C.E. SRL in calitate de vânzător si M.C. in calitate de comparator, cat si a contractului de vânzare - cumpărare subsecvent încheiat între Moisescu Alin în calitate de vânzător si Z.A.M. in calitate de comparator in data de 07.08.2012, prin care a fost transferat fraudulos autoturismul marca Subaru model Forester serie saşiu JF1SG5LP53G018817, serie motor B863740, număr de inmatriculare B 39 GLY, an de fabricaţie 2003.

Art. 84 din Legea 85/2006, privind procedura insolventei prevede in mod expres calitatea lichidatorului judiciar de a introduce acţiune in anulare pentru a recupera de la subdobanditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor in condiţiile in care acesta nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului si cunoştea sau trebuia sa cunoască faptul ca transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat.

Astfel, ca din cele arătate mai sus reiese ca subdobanditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului in condiţiile in care la data prezentei un autoturism cu aceleaşi caracteristici se valorifica la preturi de 2 ori mai mare decât preţul din contractul de vânzare - cumpărare încheiat in data de 07.08.2012.

In ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie respectiv faptul ca trebuia sau ar fi trebuit sa cunoască faptul ca transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat, este si aceasta probata in condiţiile in care orice cumpărător de buna credinţa inainte de a cumpăra un bun se interesează de starea si provenienţa bunului pe care doreşte sa il achiziţioneze. Aceste menţiuni cu privire la proprietarii anteriori ai autoturismului fiind inscrisi pe Cartea de Identitate a maşinii.

Este evident ca subdobanditorul a avut cunoştinţa de faptul ca bunul fusese achiziţionat de către dobanditorul M.A. de la o societate, care la data transferului înregistra datorii conform informaţiilor publice de pe site-ul mfinante înregistra datorii de 1.901.233 lei.

Astfel ca starea de insolventa a societăţii G.E.C. SRL la data efectuării atat a transferului iniţial cat si a transferului ulterior, era prezumata.

Cu minime diligente proprii, subdobanditorul chiar si in ipoteza in care dobanditorul i-ar fi ascuns aceste informaţii, a cunoscut sau ar fi putut cunoaşte ca societatea de la care a fost iniţial cumpărat bunul era in insolventa si pe cale de consecinţa era decât o chestiune de timp pana la data la care instanţa urma sa se pronunţe cu privire la deschiderea procedurii.

Ulterior deschiderii procedurii, era evident ca se vor aplica dispozitiile Legii 85/2006, privind procedura insolventei inclusiv art. 79 si următoarele din acelaşi act normativ referitoare la posibilitatea anularii transferurilor patrimoniale, cu atat mai mult cu cat transferul iniţial era efectuat la un pret derizoriu de 1.240 lei.

Asupra apelului, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006, : „(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: b) operaţiuni comercial în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;”

Actele vizate de acest text trebuie sa fie comutative si lezionare pentru debitoare, adica sa prezinte o disproporţie vădită de valoare între contraprestaţii, in favoarea terţului. Pentru a fi incidentă ipoteza prevăzută de art. menţionat,  nu  se are in vedere o valoarea neserioasa sau o diferenţă mică de valoare.

Pentru a se stabili daca există o diferenţă semnificativă de valoare sau vădit disproporţionată, trebuie ca reclamanta sa fi făcut proba efectivă cu privire la diferenţa considerabilă de valoare.

Prin urmare, nu este suficientă dovedirea faptului incheierii actului in perioada suspectă, ci lichidatorul judiciar trebuie să dovedească disproporţia vădită intre prestaţiile părţilor.

Astfel, se reţine în speţă că,  pârâtul  Moisescu Cristian a cumpărat mijlocul de transport de la pârâta debitoare la preţul de 1.240 lei conform facturii fiscale seria BGLX nr. 10/27.01.2012, adică cu circa 2 ani si 5 luni înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea bunului la data vânzării a fost de 13.527 lei, de unde rezultă, că înstrăinarea s-a făcut sub preţul pieţei de la acea dată. Cum vânzarea-cumpararea a fost incheiata in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, prestatia debitoarei depasind cu mult pe cea primita de la pârâtul M.C., este certa imprejurarea ca transferul s-a efectuat cu intentia debitoarei de a leza interesele creditorilor prin sustragerea autoturismului din sfera bunurilor urmaribile.

Scopul debitorului, care cunostea starea sa de insolventa, la incheierea actului juridic a carui anulare se cere l-a constituit fraudarea creditorilor, astfel ca actul are o cauza ilicita.

Debitoarea-parata a avut reprezentarea ca actul incheiat va diminua valoarea activelor sale si a acceptat aceasta.

În aceste condiţii, dovada disproporţiei vădite de valoare între prestaţiile părţilor conduce la aplicabilitatea prezumţiei de fraudă în dauna creditorilor şi pe cale de consecinţă, la aplicabilitatea dispoziţiilor art.80 alin. 1 lit. b din Legea nr.85/2006.

Susţinerile apelantului ca dintr-o eroare s-ar fi menţionat in contract ca pret al transferului suma de 4.000 lei si ca suma achitata ar fi fost de 4.000 Euro nu pot fi primite in condiţiile in care in contractul încheiat intre parati  se menţionează in clar preţul  ca fiind in lei ( fila 89 dosar fond).

De altfel, in contractul subsecvent, încheiat ulterior  intre paratul Z. şi R.C. SRL, acelaşi autoturism a fost revandut cu suma de 5000 Euro, moneda  de plată fiind expres menţionată in contract ( fila 91 dosar fond).

Sustinerea ca apelantul ar fi  împrumutat o suma de bani de la un prieten nu este probată şi nici nu este  de natura sa probeze ca a achitat acea suma paratului Moisescu Cristian ca pret pentru autoturismul ce face obiectul prezentei acţiuni in anulare, atâta timp cat in contract este stipulat in mod clar si neechivoc preţul autoturismului de 4.000 lei.

În ce privește administrarea probei cu martori, aceasta nu este  pertinenta și concludenta spetei în conditiile existentei actului scris care consemneaza suma cu care a fost vândut autoturismul către apelant, raportat  și la restul probatoriului administrat.

Potrivit art.  84 din Legea nr. 85/2006,  (1) Administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acţiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat.

În procedura reglementata de  Legea nr. 85/2006, nu opereaza automat regula potrivit careia anularea actului initial atrage după sine desfiintarea actului subsecvent, situația actului juridic incheiat cu subdobanditorul analizandu-se potrivit art. 84 alin.1 din Legea nr. 85/2006.

În ce privește aplicarea prevederilor art. 84 din lege, textul de lege  impune indeplinirea a doua condiții: dezechilibrul intre  prestatia subdobanditorului și valoarea bunului și  constatarea relei-credinte a subdobanditorului ( trebuia sa cunoască sau ar fi trebuit să cunoască  faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat).

În speta, raportat la expertiza contabila efectuata în cauza, a rezultat ca prima conditie este îndeplinită, în sensul ca apelantul, în calitate de subdobanditor, nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului in condiţiile in care un autoturism cu aceleaşi caracteristici se valorifica la preturi mult mai mari  decât preţul din contractul de vânzare - cumpărare încheiat in data de 07.08.2012.

Neplata valorii corespunzătoare a bunului înseamnă că subdobanditorul a plătit, in speţă, mai puţin decât valoarea reală a bunului

In ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, respectiv faptul ca trebuia sau ar fi trebuit sa cunoască faptul ca transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat, este si aceasta probata in condiţiile in care orice cumpărător de buna credinţa poate sa cunoască starea si provenienţa bunului pe care doreşte sa il achiziţioneze, mentiunile respective, cu privire la proprietarii anteriori ai autoturismului, fiind inscrisi în  Cartea de Identitate a maşinii.

Este evident ca subdobanditorul a avut cunoştinţa de faptul ca bunul fusese achiziţionat de către dobanditorul M.A. de la o societate, care la data transferului înregistra datorii conform informaţiilor publice de pe site-ul mfinante înregistra datorii de 1.901.233 lei.

Astfel ca starea de insolventa a societăţii G.E.C. SRL la data efectuării atat a transferului iniţial cat si a transferului ulterior, era prezumata.

Potrivit apărărilor intimatei, apelantul Zimnicaru Alin-Mihai nu a depus la dosarul cauzei chitanţa reprezentând contravaloarea contractului de vanzare-cumpărare.

Așa cum a reținut instanța de fond, cu minime diligente proprii, subdobanditorul chiar si in ipoteza in care dobanditorul i-ar fi ascuns aceste informaţii, a cunoscut sau ar fi putut cunoaşte ca societatea de la care a fost iniţial cumpărat bunul era in dificultate financiară care anticipa intrarea debitoarei in procedura insolvenţei.

In acelaşi context legal, se reţin si intervalele de timp scurte intre vanzările succesive ale autoturismului care prezumă indeplinirea celei de a doua conditii a art. 84 din lege.

Prin urmare, în mod temeinic și legal, prima instanța a constatat indeplinite cerinţele prevazute de art. 84 din Legea nr.85/2006.

De notat faptul ca apelantul a solicitat, în cadrul apelului formulat,  admiterea apelului, schimbarea  în parte  a sentinţei  atacate în sensul obligării intimatului M.C. la restituirea averii G. C.E. S.R.L. a valorii de la data transferului efectuat de către acesta, însă, în conditiile în care s-a probat reaua-credinta a subdobanditorului, apelantul în cauza, în mod corect,  instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 84 din lege, astfel cum a fost investita prin cererea introductiva de instanța, cu respectarea principiului disponibilitatii procesului civil .

In cazul admiterii acţiunii intemeiată pe dispoziţiile art. 84 alin.1 din Legea nr.85/2006, consescinţa legală este ca bunul sau, in lipsa lui, valoarea acestuia,  să se restituie în averea debitorului.

In consecinţă, pentru aceste motive, Curtea constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică,  astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin.1 N C.pr.civ., a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare