Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Caracterul cert, lichid şi exigibil al datoriei

Sentinţă civilă 3 din 04.04.2017


Conţinut speţă: Pe rol judecarea cauzei faliment privind pe debitoarea G. C. S.R.L,, având ca obiect cererea debitorului art.66 din Legea nr.85/2014.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care :

Instanţa constată competenţa conform art.120 C.P.C. Totodată ia act că cererea este legal timbrată, precum şi faptul că s-au depus înscrisurile conform art.67 din Legea nr. 85/2014 şi reţine cauza în pronunţare.

JUDECĂTORUL SINDIC

Asupra cauzei de faţă :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 27.03.2017 sub nr.486/116/2017, debitoarea G.C. S.R.L., cu sediul în Călăraşi, a solicitat deschiderea procedurii generale a  insolvenţei şi desemnarea în calitate de administrator judiciar a CII R. G. G.

În motivare arată că în fapt, societatea are ca obiect principal de activitate "Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte (exclusiv lenjerie de corp)", cod CAEN 1413.

În prezent, datorită situaţiei economice dificile existente, a dificultăţilor întâmpinate în realizarea obiectului de activitate, societatea nu mai face faţă datoriilor exigibile faţă de creditorii săi, datorii care în prezent sunt în sumă de 420.597 lei, iar scadenţa acestora este depăşită cu mai mult de 60 zile.

Societatea a realizat exclusiv activitate specifică de confecţii, începând cu anul în care a fost înfiinţată. La acest moment există un număr de 125 de angajaţi iar situaţia de incapacitate de plată este cauzată de faptul că preturile oferite pentru manoperă erau foarte mici iar cursul valutar al lirei sterline (GBP) a scăzut foarte mult. Precizează că orice măsură de executare silită poate afecta în mod iremediabil situaţia societăţii şi şansele de reorganizare, motiv pentru care solicită deschiderea cu celeritate a procedurii insolvenţei astfel încât să se poată pune sub protecţia legii şi să aibă şansa de a depune un plan de reorganizare, plan ce poate fi benefic pentru toţi creditorii întrucât reorganizarea societăţii va asigura o recuperare mult mai bună a creanţelor decât un eventual faliment.

Pentru motivele expuse mai sus, apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de Legea 85/2014, pentru ca instanţa să admită cererea şi să dispună deschiderea procedurii de insolvenţă, conform art.66 al.1.

În referire la art. 5, punctul 29 din Legea 85/2014, precizează că se află în stare de insolvenţă iminentă, întrucât nu a achitat în termen de 60 de zile, din cauza insuficienţei fondurilor băneşti disponibile, datoriile exigibile către creditori. Astfel, apreciază că, raportat la starea actuală a patrimoniului societăţii, respectiv la insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, a certitudinii insolvenţei, cererea este întemeiata.

În drept invocă dispoziţiile Legii nr.85/2014.

În dovedire solicită proba cu înscrisuri.

Analizând cererea formulată prin raportare la prevederile Legii nr.85/2014, instanţa reţine următoarele:

Deschiderea procedurii insolvenţei este posibilă urmare a cererii debitorului, conform art.66 din Legea nr.85/2014 cu referire la art.38 din aceeaşi lege, debitorul fiind obligat să depună actele şi situaţiile impuse prin art.67 al.1 din lege, sub sancţiunea respingerii cererii în condiţiile expres stipulate.

În cauză au fost făcute referiri la datoriile înregistrate, dar nici una la celelalte condiţii - certitudine şi exigibilitate, vechime, deşi acestea trebuie la rândul lor îndeplinite cumulativ, după cum nici nu au fost depuse dovezi. Dispoziţiile art.5 pct.20 din lege vizează o creanţă „certă, lichidă şi exigibilă”, iar ale art.66 o stare de insolvenţă apărută cu maxim 30 de zile anterior formulării cererii.

Se impune a sublinia că actele stipulate la art.67 din lege reprezintă specificul procedurii declanşate de către debitor, dar fără a exclude dovada celorlalte condiţii enunţate, iar sarcina probei revine debitorului. Legea condiţionează aplicarea procedurii de existenţa neîndoielnică a stării de incapacitate de plată, iar această stare trebuie dovedită de către cel ce o pretinde, ceea ce în cauză nu s-a realizat.

Cu alte cuvinte, instanţa poate aprecia ca întemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de debitoare numai în măsura în care constată că aceasta se află în stare de insolvenţă, analizând susţinerile şi dovezile debitoarei în acest sens. Pentru a se reţine starea de insolvenţă legea specială în materie prevede, indiferent dacă cererea introductivă aparţine creditorilor sau debitoarei, îndeplinirea în mod cumulativ a două cerinţe legale, corespunzătoare condiţiilor de fond avute în vedere de legiuitor pentru definirea insolvenţei, şi anume existenţa unei (unor) creanţe certe, lichide şi exigibile a creditorilor faţă de debitoare şi insuficienţa disponibilităţilor băneşti ale debitoarei pentru acoperirea creanţei. Alte cerinţe legale, precum valoarea prag a creanţei, sunt subsecvente dovedirii celor dintâi.

În ceea ce priveşte a doua cerinţă menţionată, insuficienţa disponibilităţilor băneşti, tribunalul nu a reţinut-o pentru a-şi fundamenta soluţia de respingere a cererii introductive, în contextul în care aceasta poate prezenta relevanţă în sensul insolvenţei numai în măsura în care se dovedeşte existenţa creanţelor împotriva debitoarei, iar în speţă tribunalul nu a apreciat îndeplinită în principal această cerinţă privind creanţele.

Referitor la cerinţa existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, în mod real şi obiectiv creanţele creditorilor reflectă datoriile debitoarei, iar în definirea insolvenţei legiuitorul a recurs  (art.5 pct.29) la sintagma „datorii certe, lichide şi exigibile”.

Pentru a se dovedi caracterul cert, lichid şi exigibil al datoriilor pretinse de debitor că există împotriva sa, legiuitorul a prevăzut administrarea probei cu înscrisuri. Astfel, potrivit dispoziţiilor exprese ale art.67 alin.1 lit.c din Legea 85/2014, debitoarea trebuie să îşi însoţească cererea introductivă, printre altele, cu o listă a numelor şi adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora, arătând şi cauza fiecăreia dintre acestea. Sub acest din urmă aspect, reclamantul care trebuie să susţină cauza datoriei are şi obligaţia să dovedească această cauză, iar legiuitorul a avut în vedere, evident, cauza juridică, în sensul provenienţei creanţei (raportul juridic din care aceasta a luat naştere), care poate fi dovedită nu prin acte contabile de sinteză (balanţe, bilanţuri etc), ci prin contracte, comenzi, facturi, acte emise de organele fiscale etc., în măsură să probeze raportul juridic ce a dat naştere datoriei respective.

Debitoarea nu a depus la dosar astfel de probe pertinente şi concludente în dovedirea caracterului cert, lichid şi exigibil al datoriilor. Mai precis, din analiza actelor existente la dosar, instanţa poate constata numai faptul că debitele incluse în lista creditorilor au corespondent în balanţa de verificare aferentă lunii februarie 2017, însă  în condiţiile în care numai creanţa bugetară indicată în cuprinsul listei creditorilor se ridică la o valoare totală de 401.966 lei, iar creditorii chirografari incluşi în tabel sunt în număr de 11, depunerea contractelor, facturilor, respectiv a titlurilor de creanţă bugetară (declaraţii, decizii, eventuale titluri executorii) ar fi permis evaluarea caracterului cert şi exigibil al datoriilor, precum şi încadrarea în termenul de 30 de zile stipulat de art.66 alin.1 din lege. Or, în lipsa înscrisurilor relevante, instanţa nu poate efectua analiza menţionată, aspect ce echivalează cu neîndeplinirea sarcinii probei şi determină respingerea cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către debitoarea G. C. S.R.L. cu sediul în Călăraşi.

Cu apel în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în B.P.I.

Cererea de apel se va depune la Tribunalul Călăraşi.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 04.04.2017.