Contestaţie la tabelul preliminar. Întreruperea curgerii termenului de prescripție extinctivă. Aprobarea operaţiunii de divizare parţială. Recunoaştere. Art. 2357 C.civ.

Domeniu: Faliment

Contestaţie la tabelul preliminar.

Întreruperea curgerii termenului de prescripție extinctivă. Aprobarea operaţiunii de divizare parţială. Recunoaştere. Art. 2357 C.civ.

Aprobarea operaţiunii de divizare parţială are semnificaţia juridică a recunoaşterii creanţei pretinse de creditoare. Societatea debitoare a recunoscut datoria cu prilejul aprobării divizării prin hotărârea AGEA, atât timp cât a decis să transfere datoria sa. Dacă societatea debitoare ar fi apreciat că nu datorează suma pretinsă de către creditoare, această sumă nu s-ar fi regăsit în pasivul transmis prin divizare parţială către societatea care a intrat ulterior în procedura insolvenţei.

(Secţia a VI-a Civilă, decizia civilă nr.410A din data de 23 februarie 2017)

Prin sentinţa civilă nr.6894/07.11.2016, pronunţată în dosarul nr.38840/3/2014/a11, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă a admis contestaţia la tabelul preliminar formulată de contestatoarea creditoare F S S.R.L., în contradictoriu cu intimata S C T B – Filiala M S.A. prin administrator judiciar SP E I I.P.U.R.L. şi a dispus înscrierea creditoarei F S S.R.L. la masa credală a debitoarei S C T B S.A. – Filiala M S.A. cu suma de 57.247,71 lei, creanţă chirografară.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor a operatorului economic S C T B S.A. nr.204 din data de 23.12.2013, s-a aprobat divizarea parţială în interesul societăţii a S C T B S.A., conform proiectului de divizare, cu transferul parţial al patrimoniului către S C T B S.A. – Filiala M S.A.

Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr.206 din data de 07.04.2014, s-a aprobat operaţiunea de divizare parţială a debitorului, în condiţiile prevăzute în proiectul de divizare parţială publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a  nr.1224 din 25.02.2014.

Prin rezoluţia nr.68952/11.06.2014, emisă de ORCTB, s-a admis cererea de constatare a legalităţii asupra divizării şi s-a dispus transmiterea acesteia spre competenta soluţionare a Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea finală de dezînvestire nr.670 din data de 17.07.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI –a Civilă, a fost admisă cererea şi s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerţului a divizării parţiale a S C T B S.A., în calitate de societate divizată, prin desprinderea unei părţi din patrimoniu şi transferarea acestei părţi în patrimoniul S C T B S.A. – Filiala M S.A., în calitate de societate beneficiară, conform proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, nr.1224, divizarea parţială producându-şi efectele de la data înregistrării în registrul comerţului a hotărârii ultimei adunări generale a asociaţilor societăţilor implicate în divizare.

În data de 27.08.2014, ORCTB a dispus înscrierea în Registrul Comerţului a dispoziţiilor cuprinse în încheierea judecătorească  nr.670/17.07.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă privind divizarea parţială a S C T B S.A., în calitate de societate divizată, prin desprinderea unei părţi din patrimoniu şi transferarea acestei părţi în patrimoniul S C T B S.A. – Filiala M S.A., în calitate de societate beneficiară.

Ca urmare, la data de 27.08.2014, drepturile şi obligaţiile ce rezultă din raporturile juridice născute între S C T B S.A. şi mai multe societăţi partenere ale acesteia, împreună cu toate drepturile şi obligaţiile procesuale, au fost transmise cu titlu universal către S C T B S.A. – Filiala M S.A., în calitate de societate beneficiară, în temeiul proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial nr.1224/25.02.2014 şi al încheierii finale  de dezînvestire nr.670 din data de 17.07.2014, pronunţată de Tribunalul  Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr.20100/3/2014.

Printre creditorii transmişi de la S C T B S.A. la S C T B S.A. – Filiala M S.A. se numără şi creditorul F S S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr.650, pronunţată la data de 01.02.2016, s-a deschis procedura generală a insolvenţei debitorului S C T B S.A. – Filiala M S.A., fiind numit administrator judiciar E I IPURL.

Prin declaraţia de creanţa creditorul F S S.R.L. a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor debitorului S C T B S.A. – Filiala M S.A. cu suma de 57.247,71 lei reprezentând contravaloare unor facturi emise către S C T B S.A., în calitate de beneficiar. Administratorul judiciar E I IPURL nu a înscris în tabelul preliminar pe creditorul F S S.R.L. susţinând că suma de 57.247,71 lei este prescrisă.

Din perspectiva acestei situaţii de fapt judecătorul sindic a apreciat că prezenta contestaţie este întemeiată. Astfel, administratorul judiciar E I IPURL susţine că pentru toate cele 3 (trei) facturi ataşate în dovedirea declaraţiei de creanţă, termenul scadent este la data de 30.01.2013. Prin urmare, termenul de prescripţie al creanţei a intervenit la data de 30.01.2016, iar data deschiderii procedurii de insolvenţă a SCT S.A. – Filiala M este 01.02.2016.

Judecătorul sindic nu împărtăşeşte punctul de vedere al administratorului judiciar, ci găseşte pertinentă şi legală apărarea făcută de creditorul F S S.R.L. în contestaţia sa, deoarece creanţa în discuţie a fost transferată, prin divizare, către S C T B S.A. – Filiala M S.A.

Prin publicarea bilanţului contabil al S C T B S.A. în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr.1224/25.02.2014, în capitolul „2.7.Datorii către furnizori”, în subcapitolul „Deszăpezire Lucrări Finalizare”, debitoarea S C T B S.A. recunoaşte faptul că prezintă datorii faţă de F S S.R.L. în cuantum de 46.056.07 lei. Prin proiectul de divizare din data de 03.02.2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr.1224 din data de 25.02.2014, creanţa solicitată de F S S.R.L. a fost transferată către S.A. – Filiala M S.A.

Or, conform art.2537 C.civ., „prescripţia se întrerupe: 1.printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curse prescripţia”. Conform dispoziţiilor art.2538 C.civ., această recunoaştere se poate face unilateral sau convenţional şi că poate fi expresă ori tacită. Judecătorul sindic apreciază că actul de recunoaştere unilaterală şi expresă rezultă fără echivoc din manifestările S C T B S.A. şi atestă existenţa dreptului pretins de F S S.R.L.

Prin recunoaşterea contabilă a datoriei faţă de creditor, atât prin publicarea bilanţului contabil al S C T B S.A., cât şi a proiectul de divizare din data de 03.02.2014 în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr.1224/25.02.2014, are loc întreruperea cursului prescripţiei extinctive şi, pe cale de consecinţă, începe o altă prescripţie extinctivă din data de 03.02.2014. Ca şi consecinţă a acestor acţiuni, debitorul S C T B S.A. – Filiala M S.A., în calitate de beneficiar al diviziunii, recunoaşte şi acceptă creanţa faţă de F S S.R.L. Ca urmare a celor arătate noul termen de prescripţie extinctivă este 03.02.2017, ceea ce face ca declaraţia de creanţă a creditorului F S S.R.L. să fie în termenul de prescripţie extinctivă.

Faţă de cele ce preced, judecătorul sindic a admis contestaţia formulată de creditorul F S S.R.L., în contradictoriu cu administratorul judiciar E I IPURL al debitorului S C T B S.A. – Filiala M S.A., la tabelul preliminar al creditorilor debitorului S C T B S.A. – Filiala M S.A., publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.7351/13.04.2016, şi a dispus înscrierea acestui creditor la masa credală a debitorului cu suma de 57.247,71 lei, creanţă chirografară.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel apelanta intimată debitoare S C T B – Filiala M S.A. prin administrator judiciar SP E I I.P.U.R.L., la data de 24.11.2016, înregistrat la data de 07.12.2016 sub nr.38840/3/2014/a11, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii contestaţiei formulate împotriva tabelului preliminar al creanţelor, ca nefondată.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că, prin declaraţia de creanţă formulată, creditoarea  a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei SCT B S.A. – Filiala M cu suma de 57.247,71 lei reprezentând 46.956,07 lei debit principal, respectiv contravaloarea serviciilor de transport nisip şi închiriere utilaje), 10.991,64 lei dobânda legală aferentă şi 200 lei taxa judiciară de timbru. În urma analizării declaraţiei de creanţă şi a înscrisurilor ataşate, administratorul judiciar a luat măsura înlăturării în totalitate a creanţei întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie la data de 30.01.2016, din moment ce scadenţa era la data de 30.01.2013, în timp ce data deschiderii procedurii insolvenţei a fost la 01.02.2016.

Apelanta a indicat prevederile art.2540 C.civ., care reglementează întreruperea prescripţiei prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere. Prin urmare, transmiterea somaţiei şi a invitaţiei la mediere nu sunt de natură a întrerupe cursul prescripţiei, nefiind urmate de o cerere de chemare în judecată.

S-a mai susţinut că proiectul de divizare din data de 03.02.2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr.1224/25.02.2014, prin care creanţa solicitată de creditoare  a fost transferată către S C T B S.A. –  Filiala M, nu reprezintă o recunoaştere voluntară tacită, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2537 şi art.2538 C.civ., recunoaşterea contabilă nefiind menită să conducă la întreruperea prescripţiei. Faptul că suma datorată a fost transferată în urma proiectului de divizare către Filiala M nu reprezintă o recunoaştere în sensul dispoziţiilor legale menţionate, ci un „transfer” al datoriei. Totodată, publicarea bilanţului contabil al S C T B S.A., cât şi a proiectului de divizare din data de 03.02.2014 în Monitorul Oficial al Romanici, Partea a IV-a, nr.1224/25.02.2014, prin care a fost transferată creanţa contestatoarei trebuie privită ca şi o preluare de datorie. Or, în acest caz, nu începe să curgă un termen de prescripţie, efectul principal fiind transmiterea creanţei datorate, dobândindu-se doar ce a aparţinut debitorului iniţial. Astfel, prescripţia extinctivă a dreptului la acţiunea în realizarea creanţei se produce în termenul şi condiţiile prevăzute pentru debitorul iniţial.

În drept, sunt invocate prevederile art.466, art.468, art.470, art.471 şi art.480 C.pr.civ., art.43 din Legea nr.85/2014.

Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art.115 din Legea nr.85/2014.

Apelanta nu a depus înscrisuri în susţinerea apelului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 06.01.2017, intimata contestatoare creditoare F S S.R.L. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că soluţia instanţei de fond este corectă, faţă de situaţia de fapt existentă. Astfel, societatea contestatoare a efectuat servicii de transport nisip şi închiriere de utilaje S C T B S.A., conform facturilor fiscale depuse la dosar, acceptate prin semnare de reprezentantul societăţii debitoare, care cuprind preţul serviciilor efectuate şi data scadentă a fiecărei sume. În perioada 2013 – 2014, societatea creditoare a efectuat nenumărate demersuri în vederea recuperării creanţei, demersuri care au avut inclusiv scopul de a întrerupe prescripţia facturilor.

S-a mai subliniat că, aşa cum a reţinut prima instanţă, creanţa a fost transferată, prin divizare, către S C T B – Filiala M S.A., fiind astfel recunoscută datoria pretinsă de către intimata contestatoare, ceea ce are rolul de a întrerupe cursul prescripţiei extinctive, conform art.2537 C.civ. şi art.2538 C.civ. Or, actul de recunoaştere unilaterală şi expresă, rezultată fără echivoc din manifestările debitoarei, atestă existenţa dreptului pretins, având ca rezultat final inclusiv întreruperea prescripţiei extinctive. Recunoaşterea contabilă de către SCTB a datoriei este reflectată atât în bilanţului contabil al S C T B S.A., cât şi în proiectul de divizare din data de 03.02.2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr.1224 din data de 25.02.2014, astfel că o nouă prescripţie a început să curgă la data de 03.02.2014, urmând a se împlini abia la data de 03.02.2017.

În drept, sunt invocate prevederile art.205 alin.2 C.pr.civ., art.111 din Legea nr.85/2014, art.2537 şi art.2538 C.civ.

Intimata nu a depus înscrisuri noi în apărare.

În şedinţa publică din data de 23.02.2017, Curtea a constatat că părţile sunt decăzute din dreptul de a administra proba cu înscrisuri, atât timp cât acestea nu au ataşat cererii de apel, respectiv întâmpinării, înscrisurile noi invocate în probaţiune, conform art.470 alin.3 C.pr.civ., coroborat cu art.194 lit.e C.pr.civ.

Examinând hotărârea atacată în raport de înscrisurile dosarului şi de motivele invocate de apelanta debitoare S C T B – Filiala M S.A. prin administrator judiciar SP E I I.P.U.R.L., Curtea constată că apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.6894/07.11.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, în dosarul nr.38840/3/2014/a11, este nefondat,  pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă atacată a fost admisă contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor, formulată de contestatoarea creditoare F S S.R.L., în contradictoriu cu intimata debitoare S C T B – Filiala M S.A. prin administrator judiciar SP E I I.P.U.R.L., în temeiul art.111 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, dispunându-se înscrierea creditoarei la masa credală a debitoarei cu o creanţă chirografară în cuantum de 57.247,71 lei, întrucât nu a intervenit prescripţia extinctivă ca urmare a întreruperii cursului acesteia prin operaţiunea de divizare intervenită între S C T B S.A. şi S C T B – Filiala M S.A.

Curtea constată că judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ţinând seama de întregul material probator, efectuând o corectă coroborare şi apreciere a probelor, precum şi o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente. De asemenea, motivarea soluţiei în fapt şi în drept a fost realizată în mod corespunzător, oferindu-se răspuns tuturor apărărilor părţilor, astfel încât instanţa de apel urmează a completa motivarea soluţiei de admitere a contestaţiei prin raportare la motivele de apel invocate de către apelanta debitoare.

Situaţia de fapt a fost în mod corect stabilită de către prima instanţă. În acest sens, trebuie menţionat că, prin sentinţa civilă nr.650/01.02.2016, pronunţată în dosarul nr.38840/3/2014, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei S C T B – Filiala M S.A, fiind numit administratorul judiciar SP E I I.P.U.R.L. Societatea creditoare F S S.R.L. a formulat declaraţie de creanţă prin care a pretins înscrierea creanţei în cuantum total de 57.247,71 lei în tabelul creanţelor debitoarei S C T B – Filiala M S.A., suma fiind compusă din 46.056,07 lei debit principal, 10.991,64 lei dobânda legală aferentă şi 200 lei taxa judiciară de timbru aferentă formulării declaraţiei de creanţă (filele 33 – 34 din dosarul de fond). Debitul solicitat, scadent la data de 30.01.2013, rezultă din facturile fiscale seria INT08 nr.1745/31.12.2012, seria INT08 nr.1752/31.12.2012 şi seria INT08 nr.1753/31.12.2012, emise în urma efectuării serviciilor de transport nisip şi închiriere de utilaje către S C T B S.A., care a acceptat la plată aceste facturi prin semnarea acestora de către reprezentantul său (filele 36 – 56 din dosarul tribunalului).

Creanţa pretinsă de către creditoarea F S S.R.L. a fost înregistrată în evidenţele contabile ale S C T B S.A. şi a fost transmisă prin divizare parţială către debitoarea S C T B – Filiala M S.A., în urma hotărârii AGEA nr.204/23.12.2013 şi a aprobării operaţiunii de divizare parţială prin hotărârea AGEA nr.434/03.03.2014 (filele 17 – 26 din dosarul primei instanţe), în condiţiile prevăzute de proiectul de divizare publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr.1224/25.02.2014 (filele 10 – 16 din dosarul tribunalului).

Administratorul judiciar SP E I I.P.U.R.L. al debitoarei S C T B – Filiala M S.A. a refuzat înscrierea creanţei în tabelul preliminar, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.7351/13.04.2016, motivat de faptul că s-a împlinit termenul de prescripţie extinctivă (fila 9 din dosarul de fond).

Raportat la această situaţie de fapt, Curtea consideră că hotărârea atacată este temeinică şi legală, în concordanţă cu probatoriul administrat şi cu dispoziţiile legale aplicabile în materia prescripţiei extinctive, impunându-se menţinerea soluţiei de admitere a contestaţiei împotriva tabelului preliminar, pronunţată de judecătorul sindic.

Astfel, în conformitate cu art.111 alin.1 din Legea nr.85/2014, „debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel”.

Cu titlu prealabil, trebuie precizat că, în privinţa incidenţei prescripţiei extinctive, sunt aplicabile prevederile noului Cod civil, prin raportare la faptul că facturile fiscale atestă existenţa unor raporturi contractuale încheiate între părţi ulterior datei de 01.10.2011.

Conform art.2500 alin.1 C.civ., dreptul material la acţiune se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Art.2501 alin.1 C.civ. instituie regula prescriptibilităţii drepturilor la acţiune având un obiect patrimonial, termenul general de prescripţie fiind de 3 ani, conform art.2517 C.civ. Ca regulă, prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui, potrivit art.2523 C.civ.

De asemenea, art.2537 C.civ. reglementează cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, printre care, la pct.1, este menţionată recunoaşterea, în orice mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. Recunoaşterea poate fi expresă sau tacită, atunci când rezultă fără echivoc din manifestări care atestă existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia,  potrivit art.2538 alin.1 şi alin.2 C.civ.

Conform art.2541 alin.1 şi alin.2 C.civ., întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere şi are ca efect începerea cursului unei noi prescripţii. Dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel, în temeiul art.2541 alin.3 C.civ.

Aplicând aceste dispoziţii legale situaţiei din speţă, Curtea constată că termenul de prescripţie de 3 ani pentru valorificarea creanţei pretinse de către intimata creditoare F S S.R.L. a începută să curgă la data de 30.01.2013, aceasta fiind data scadentă menţionată pe cele 3 facturi fiscale. În interiorul termenului de prescripţie, a intervenit un caz de recunoaştere a datoriei de către debitoarea S C T B S.A., care a avut ca efect ştergerea prescripţiei începute anterior şi începerea cursului unei noi prescripţii de 3 ani, care nu s-a împlinit până la data formulării declaraţiei de creanţă, în cadrul procedurii insolvenţei deschise împotriva S C T B – Filiala M S.A., la data de 01.02.2016.

În privinţa întreruperii prescripţiei extinctive, Curtea constată că aprobarea operaţiunii de divizare parţială între S C T B S.A. şi S C T B – Filiala M S.A. are semnificaţia juridică a unui act de recunoaştere a creanţei pretinse de creditoarea F S S.R.L. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, S C T B S.A. a recunoscut calitatea sa de debitoare a societăţii F S S.R.L. cu prilejul aprobării divizării prin hotărârea AGEA nr.434/03.03.2014, atât timp cât a decis să transfere datoria sa către S C T B – Filiala M S.A. Altfel spus, dacă societatea debitoare ar fi apreciat că nu datorează suma pretinsă de către creditoare, respectiva sumă nu s-ar fi regăsit în pasivul transmis prin divizare parţială către societatea care a intrat ulterior în procedura insolvenţei. Atât timp cât a transmis datoria în discuţie către S C T B – Filiala M S.A., înseamnă că debitoarea iniţială S C T B S.A. a recunoscut că datorează suma pretinsă de către contestatoare creditoare. Prin urmare, la data aprobării operaţiunii de divizare, respectiv la data de 03.03.2014, a intervenit un act de recunoaştere a datoriei, făcut de către debitoarea S C T B S.A. împotriva căreia a curs termenul de prescripţie de 3 ani, început la data de 30.01.2013.

Ca efect al întreruperii prescripţiei prin recunoaştere, noul termen de prescripţie de 3 ani a început să curgă la data de 03.03.2014, astfel încât nu era împlinit în luna martie 2016, când a fost formulată declaraţia de creanţă de către intimata contestatoare F S S.R.L.

Toate aceste argumente conduc la concluzia că judecătorul sindic a soluţionat în mod corect problema prescripţiei extinctive, reţinând că divizarea parţială a avut ca efect, printre altele, transmiterea creanţei pretinse de către contestatoare, dar şi întreruperea cursului prescripţiei extinctive, aşa cum s-a arătat anterior.

Susţinerile apelantei în sensul că prescripţia nu a fost întreruptă prin invitaţia la mediere şi somaţia transmise către debitoare sunt irelevante, atât timp cât instanţa de apel a reţinut intervenirea întreruperii prescripţiei prin actul de recunoaştere făcut de cel în folosul căruia a curs aceasta, recunoaştere dedusă din aprobarea operaţiunii de divizare parţială şi includerea în pasivul transmis a creanţei ce formează obiectul prezentei analize.

Nu pot fi primite apărările apelantei debitoare în sensul că aprobarea divizării nu are semnificaţia unui act voluntar de recunoaştere tacită, atât timp cât, aşa cum s-a menţionat mai sus, manifestarea de voinţă a debitoarei este neechivocă în sensul că datorează creditoarei suma pretinsă, din moment ce a înţeles să includă respectiva datorie în pasivul transmis către societatea beneficiară a divizării parţiale. Este adevărat că doar recunoaşterea contabilă nu poate fi apreciată ca un caz de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, însă derularea şi aprobarea operaţiunii de divizare reprezintă un act de recunoaştere a datoriilor transmise pentru că, anterior transferului, se realizează o acceptare a respectivelor debite de către cel în folosul căruia curge prescripţia.

Altfel spus, în urma divizării parţiale, societatea beneficiară, care a preluat o parte din activul şi pasivul societăţii transmiţătoare, devine creditorul şi respectiv debitorul în raporturile juridice ce au format obiectul transferului, primind drepturile şi obligaţiile astfel cum i-au fost transferate. Acest lucru nu înseamnă însă că actul voluntar de recunoaştere al debitoarei iniţiale nu îi este opozabil noului debitor, în urma divizării intervenite. Aşa cum a reţinut şi judecătorul sindic, transmiterea părţii din pasivul debitoarei S C T B S.A. reprezintă, în primul rând, un act de recunoaştere de către aceasta a datoriilor transmise, pentru că nimeni nu poate înstrăina un drept sau o obligaţie pe care consideră că nu o are în propriul patrimoniu.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ., a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta debitoare S C T B – Filiala M S.A. prin administrator judiciar SP E I I.P.U.R.L. împotriva sentinţei civile nr.6894/07.11.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, în dosarul nr.38840/3/2014/a11, în contradictoriu cu intimata creditoare F S S.R.L., în cauza având ca obiect contestaţia împotriva tabelului preliminar al creanţelor.

Totodată, în temeiul art.453 C.pr.civ., instanţa a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Domenii speta

Spete similare